Sa presupunem ca, dintr-un teribil ghinion, te-ai nascut roman. Si, din cauza asta, esti obligat sa lucrezi pe bani putini, pentru un patron. Din industria Jurnalismului.
Si sa mai presupunem ca ai si un blog. De mare succes blogul. Oricum, de mai mare succes decat ziarul pentru care lucrezi. Iar la angajare, nimeni nu te-a intrebat de blog, nimeni nu ti-a oferit vreun ban ca sa iti impuna anumita politica editoriala pe respectivul blog, nimeni nu are vreo treaba cu blogul tau.
Ce ar trebui sa faci, ca sa iti pastrezi slujba?
Sa nu scrii nimic despre politica. Sa nu cumva sa deranjezi apele impartialitatii patronale. Iar daca scrii despre politica, sa nu scrii cumva despre securistul dovedit Felix si al sau partid comunist (PC).
Daca faci asta, iti pierzi locul de munca. Si nu barbateste printr-o discutie deschisa. Nu. Printr-un mesaj lasat offline pe messenger.
Daca credeti ca e o gluma, va inselati.
Lucrurile astea i se intampla in romania, lui Sebastian Bargau.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.