Contul meu
Când eram în clasa a 4 a, mama mi-a promis că îmi cumpără o bicicletă, dacă iau premiul 1 când termin. Voia ea să se laude în bloc, dracu știe, pentru că știa că oricum sunt cel mai inteligent din clasă, dar m-a motivat să fiu pe treabă. Așa că am băgat cu încredere școală, pe vremea mea se dădeau note, nu calificative, nu lua premiu toată clasa, iar cei cu premiul 1 erau luați în considerare pentru variile funcții comuniste de prin școală.
Și am luat premiul 1.
Știți ce s-a întâmplat? Nimic. Nu mi-a cumpărat bicicleta, pentru că e periculos pe străzi, dă o mașină peste tine doamne-ferește. Pe vremea când la mine pe stradă exista o singură mașină, o dacie verde, a lui nea Luțu de la parter.
Și știți ce s-a mai întâmplat? Niciodată nu am mai luat vreun premiu la școală. Am avut grijă să fiu întotdeauna în rândul mediocrilor (nu că acum s-ar fi schimbat ceva), nici prea mult, nici prea puțin, fix cât să nu am vreo problemă.
Ce voiam, de fapt, să zic era că, dacă mi-ar cădea sub ochi doamna asta din poză, aș fi foarte îngrijorat pentru sănătatea ei.
Linkul bonus al zilei stirileprotv.ro/stiri/actualitate/parintii-din-satu-mare-care-si-au-batut-copilul-de-2-ani-au-fost-arestati-micutul-va-fi-operat.html
NOU
Asta imi aminteste de bancul ala cu Bula dus de ta-su la striptease ca il motiveze sa invete bine! Bula zice, bai tata ce femei, oare cine le-o f..e pe astea? Iar ta-su ii zice, premiantii Bula, premiantii!
NOU
Spune-i bancul asta si desteptului din articol, ca poate isi duce copilul la striptease acum de Craciun.
facebook.com/groups/1447502389320535/permalink/1584570685613704/
NOU
Și după aceea un părinte de căcat din ăsta are curaj să deschidă pliscul, după vreo 20 de ani, și să-i spună fiului că “Dacă nu-ți respecți părinții e păcat în fața lu’ Dumniezo”
NOU
neah, e și mai fain: se plâng pe internet că au uitat copiii de ei și că nu-i mai caută.
karmaizbitch, vorba poetului
NOU
Sau iti zice: “Ai ajuns foarte bine, deci asta inseamna ca am fost un parinte bun”
NOU
dada, datorita mie ai ajuns asa
NOU
Ah, plm, la mine e pe filonul cu “Dumniezo a zis ca este pacat de moarte sa nu ne respecti pe noi”. Al dreacu, convenabil.
Pe internet nu se plang ca nu-i caut, pentru ca taica-miu si-a baut toti neuronii care il puteau ajuta sa invete cum se foloseste internetul/pc-ul/smartphone-ul, iar maica-mea se preface in fata lumii ca totul e ok, gen cand ii mai intreaba cate o cunostinta de-a lor despre mine, de ex “fi-tu a mai venit pe acasa?”, raspunsul e “da, da, a venit”. Acum 12 ani ultima data si si atunci ne-am certat.
Nu e cazul nici cu “ai ajuns foarte bine, deci e datorita mie”, pentru ca prefera sa o dea pe latura cu “uite, ai ajuns foarte rau, pentru ca esti un om care nu e in stare sa-si respecte parintii”… deci logica nu e ca poate nu merita ei respect, ci ca nu sunt eu in stare sa-i respect…ahem… Pe de alta parte anumite rude uneori ma suna sa-mi spuna ca “asa sunt ei, nebuni, da-s parintii tai, tre sa-i respecti” “pai cum ma sa-i respect, adica ma suna ca sa imi spuna ca sunt un ‘destrabalat cu parul lung’ si ca i-au spus ei astrologii ca se vede in stele ca eu sunt un depravat sexual” (in realitate nu i-a spus nici un astrolog asta, a ramas ea cu ideea asta fixa dupa ce mi-a facut odata un scandal monstru pt ca nu vroiam sa fac cunostinta cu nepoata unei babe de-a ei bisericoase, si drept razbunare m-am dus in oras, m-am imbatat bine si m-am intors acasa cu 2 tipe care (cel putin la betie) erau si bisexuale, si au fost bisexuale rau de tot inclusiv in fata maica-mii), si raspunsul rudelor e “eh, ai dreptate, nu trebuie sa iti spuna asa, da sunt parintii tai, tre sa lasi de la tine ca esti copilul lor, TRE’ SA SUPORTI” – asa-i? Tre sa suport, nu? Ia mai hai sictir in plm ca tot suport de vreo 20 de ani si nu s-a schimbat absolut nimic in bine.
NOU
Una este sa fii cretin, alta sa fii crud, chiar cu propriul copil ?! Exista și multi cretini binevoitori. Cretin nu prea este descriptorul bun aici, pentru ca o și face cu premeditare. Zilele astea văd ca Arhi le alege pe sprânceană, cu șanse mari de tulburare de personalitate.
NOU
Daca pruncul isi doreste bichon in loc de caine adevarat, isi cam merita soarta…
NOU
Si cand te gandesti ca tu ai fi putut fi inghitit…
NOU
Practic bichON de craciun, bichOFF dupa sarbatori!
I’ll see myself out .. 🙁
NOU
Cum ar fi zis un Nicolae Labich modern: ”Life is a bich”
I know where the door is…
NOU
alice!
NOU
Am impresia ca gaseste si o satisfactie anume de a-i spune copilului ca i-a luat inapoi cainele. Nu stiu daca e femeie sau barbat, ca “doamna” sau “domn” sigur nu e. Doar un parinte ratat….
NOU
Hmm, ceva similar am patit si eu. Ai mi-au promis o bicicleta daca iau premiu in clasa I-a. Am luat premiul 3, mi-au zis ca trebuia premiul 1. Asa ca am facut si eu ceva similar. Am avut grija sa nu fiu nici pe la coada dar nici nu m-am mai omorat cu invatatul decat daca era ceva care chiar ma pasiona.
NOU
Premiu 1, monociclu
Premiul 2, bicicleta
Premiul 3, tricicleta
Deci da, ti-ai luat teapa macar o tricicleta meritai si tu!
NOU
Premiul întâi si aici – din clasa I pana in a 8-a. Aceeași promisiune. primești o bicicleta. Well, am primit-o abia in clasa a 9-a, la insistentele maica-mii, care l-a convins pe barosan ca destul m-a dus cu zăhărelul, mereu cu alte pretexte.
NOU
daca aveam un bichon recalcitrant, i-l dadeam!
cretinii aia care si-au torturat copilul sunt din aceeasi categorie cu aia care fac apel sa protestam ca le-a luat barnevetul progeniturile.
NOU
eu n-am luat premiul intai, ci premiul doi, iar parintii nu mi-au luat bicicleta pegas, ci ceas vostok. ca sa nu mai intarzii la ore!
NOU
N-au fost părinții, ci un vecin, n-a fost bicicleta, ci un ceas, nu a fost cadou, s-a furat. 😀
NOU
Parenting adevărat, din ăsta modern :))
NOU
Uite asa m-au pacalit si pe mine, au imprumutat un Lamborghini, m-au lasat sa il conduc o saptamana, si apoi l-au dat inapoi. A trebuit sa ma intorc la Ferrari ala pe care il aveam deja, in fine, jenant
NOU
Nu ca sper sa ii aleaga azilul ala naspa, sper sa plece la 19 ani si sa nu il mai caute vreodata, iar parintele sa moara singur, intrebandu-se zilnic unde a gresit. Dar sa aiba viata lunga
NOU
Ce jeg uman trebuie sa fii pentru a putea sa bați un copil de doi ani? Un copil care nu știe pe ce lume e și nu înțelege ce i se întâmplă.
NOU
Din păcate nu exista o școală pt pregătirea viitorilor părinți….e ușor din exterior sa judecam dar e foarte posibil ca acel părinte sa nu știe sau sa-si imagineze o alta forma de a educa/motiva…Tot asa acum este o moda în a spune ca prinpala cauza ca nu ai făcut nimic este “trauma” suferita prin clasa 1 ca nu știu ce căcat nu s-a întâmplat…..
NOU
Asa un plan doar un psihopat poate sa conceapa pt propriul copil. Ar trebui date teste psiho serioase inainte sa ai dreptul sa puiezi.
NOU
Un psihopat la început de carieră. Unul mai experimentat zicea „din cauză că nu înveți trebuie să dăm bani la școală, nu avem de mâncare, așa că uite, a ajuns cadoul friptură”. Arătând spre un platou cu friptură aburindă. Așa crești un copil dur, dar echilibrat.
NOU
Eu i l-aș împrumuta, dar când să-l înapoieze aș suna-o să-i zic că a trebuit să plec de urgență, vin luna viitoare să-l iau.
NOU
Într-a șasea trebuia să plec în tabără cu clasa, în vacanța de vară. Prima mea plecare fără părinți. Era prin ’93. Cu câteva zile înainte de plecare a fost festivitatea de premiere și am luat premiul doi (și cu un an înainte tot doi am luat). Taică-meu a fost așa de ofticat încât m-a trimis la școală, să cer banii înapoi de la diriginte și să-i spun că nu mai merg în excursie. Am fost atât de dezamăgit atunci încât nu am mai vorbit cu babacu’ toată vacanța de vară. Doamne, ce amintire din niste vremuri atât de tulburi.
NOU
Te inteleg perfect. Ceva asemanator mi-a facut taica-meu in liceu. Si n-am inteles de ce, sunt sigura ca a fost doar orgoliul lui la mijloc decat logica. Si apoi m-a intrebat de ce nu m-am dus (*palm face).
NOU
Eu am avut proprii bani de mic. Fiecare nota de 9 și 10 însemna 10lei(timpul lui Ceașcă). Deși prindeau bine, nu eram motivat de bani, ci de dorința de a fi primul. În clasa eram primul, însă la premii eram al III-lea căci fruntașii erau copiii unor ingineri iar sotul profesoarei era și el, inginer- lucrau la construirea aceleaiși termocentrale. Lucra și tata cu ei, dar era maistru. Era ușor. Învățam lecțiile din clasa și doar repetam ce ziceau profesorii. Mai târziu, când începuseră ochii sa îmi fuga după fete și invatatura îmi era draga precum merele pădurete, am învățat sa “citesc” profesorii și puteam prezice cu exactitate când ma vor asculta sau când vor da lucrare de control. Doar atunci învățăm.
Deci aveam bani. Ma laudam la un moment dat cu 1500lei strânși din note, colinde și bani de la rude și ce sa vezi, in toamna îmi zice mama sa îmi cumpăr din ei uniforma și rechizite pentru noul an școlar, ca ea nu are bani. Mi-am cumpărat, dar de atunci nu m-am mai lăudat..
Tata mi-a luat o bicicleta ca premiu, însă nu puteam să mă plimb decât duminica, sa nu cumva sa ma distragă de la învățat, cică. O ținea blocata cu lacăt cu cifru. În joaca am aflat codul cifrului aliniind inelele alea și mi-am luat o bătaie grozava când m-a prins tata cu ea pe drum în timpul săptămânii. Noua lui găselniță a fost sa îmi dezumfle una dintre roti și sa spună ca e de vina ventilul, ca e rupt și nu găsește de cumpărat. Mai târziu am aflat ca se putea confecționa din cablurile electrice. Pana atunci a stat ani buni în casa, pe post de bibelou.
NOU
Unde era prank-ul ala de umbla pe YT?
L-au făcut pe unul sa creadă ca a câștigat biletul cel mare la loterie si a început ala sa ii spurce pe toți, si-a părăsit prietena pe loc, a început sa facă tot felul de mărturisiri ca a înșelat-o de nu știu cate ori… nu reușeau aia sa-i spună ca e o farsa… se dezlănțuise băiatul…
NOU
De fiecare dată când povestești despre bicicletă mi se face pielea ca de găină. Maică-mea nu și-a cerut niciodată scuze pt comportamente și știu ca nu se va schimba niciodată. Întotdeauna e « sistemul de vină, n-aveau de ales, uite ce bine ați ieșit, datorită nouă ». Și pot să înțeleg ca psihologia copilului nu era la modă, dar lipsa de respect și de empatie pt copil nu are nicio scuză. Părintele din postare nu are copil, ci un sclav pe care îl menține în viață și pe care își experimentează sadismul.
NOU
Când era fiu-meu la grădiniță în ultimul an, acum 20 de ani, în primăvară i s-a promis că dacă va fi cuminte îi va aduce Moșul un calculator. Știți cum a fost – Înger, nu altceva. Dar și calculatorul a venit. La ora aia, am făcut credit la bancă ca să i-l cumpăr.
Un imbecil sinistru….
Off topic – Încă mă amuz când diverse VIP-uri, centrale sau locale se apucă să dea lecții de parenting…
NOU
La fel a făcut și mama pentru mine, în clasa a V-a. De asemenea, alocația mea era a mea (îmi cumpăram cărți) și dacă se împrumuta la mine în vreo lună, mi-i dădea imediat ce lua salariul. Țin să o laud și pentru că de fiecare dată când mi-a zis “nu am bani să îți iau acum, îți iau la data x/de ziua ta” și-a ținut cuvântul. Inclusiv când am împlinit 18 ani a mers cu mine să îmi fac primul (și singurul) tatuaj, pe care o să îl am mereu să îmi amintească de ea când nu va mai fi. Vorbim zilnic 🙂
NOU
Parenting one on one equal zero
Sper sa nu-l vedem pe junior peste vreo 14 ani pe aceleasi retele sociale intreband aceleasi intrebari stupide ca babacii lui