Crește petrolul, se face pateul

Ieri dimineață m-am uitat la prețul petrolului și mi-am turnat o cafea. Azi dimineață m-am uitat din nou și mi-am turnat ceva mai tare. Pentru că atunci când fiul lui Khamenei devine noul lider suprem al Iranului și tot Orientul Mijlociu fierbe, știi că facturile tale la combustibil sunt pe cale să devină mult mai interesante.

Să recapitulăm puțin situația, pentru cine a dormit în ultima vreme. Iranul tocmai a trecut printr-o succesiune de putere, gen Game of Thrones dar cu turbane și consecințe economice reale pentru buzunarul tău. Fiul lui Khamenei a preluat frâiele într-un moment în care conflictele din regiune par să se înmulțească precum ciupercile după ploaie. Și ghici ce se întâmplă cu prețul petrolului când cea mai volatilă regiune petrolieră din lume devine și mai volatilă?

Exact. Crește. Și nu crește frumos, organic, predictibil. Crește nervos, pe palpitații, pe știri și pe frică.

Acum, nu sunt economist și nici nu pretind să fiu. Dar am ochii deschiși și văd că barilul de petrol e ca un seismograf pentru anxietățile globale. Fiecare rachetă trasă, fiecare declarație belicoasă, fiecare schimbare de regim în zonă se traduce direct în cifrele alea care clipesc pe ecranele traderilor. Și apoi, cu o întârziere de câteva săptămâni, în cifrele de pe pompele de la benzinărie.

Ce mă amuză într-un mod trist e că noi, consumatorii de rând, suntem mereu ultimii care aflăm și primii care plătesc. Tu nu ai niciun cuvânt de spus în politica iraniană, nu ai votat pe nimeni acolo, probabil nici nu știai că Khamenei are un fiu. Și totuși, când faci plinul săptămâna viitoare, o să simți efectele direct în portofel.

Pe termen scurt, așteptările sunt de creștere. Instabilitatea aduce prime de risc, nervozitate pe piețe, speculații. Pe termen mediu și lung, depinde foarte mult cum evoluează situația. Dacă lucrurile escaladează serios, vorbim de scenarii la care nu vrea nimeni să se gândească. Dacă se calmează cumva, poate revenim la o oarecare normalitate. Dar normalitatea în Orientul Mijlociu e un concept foarte elastic.

Între timp, mașina tot trebuie alimentată, căldura tot trebuie plătită, iar economia globală tot merge pe petrol, oricât am vorbi noi despre energie verde și viitorul luminos fără combustibili fosili. Realitatea de azi e că un tip într-o țară îndepărtată tocmai a moștenit o funcție, iar tu o să plătești mai mult la pompă. Bine ai venit în economia globalizată.