Cum creăm senzationalul acolo unde nu-i

Întâmplător, aseară televizorul a ajuns pe digi24. Am uitat să vă zic că Digi a luat-o la vale maxim, dpdv calitativ, de asta nu îi mai urmăresc, nici online, nici pe tv. Și cum bâzâia acolo, în background, deodată atenția îmi e atrasă de ceva ce suna apropiat cu România întâlnește Ungaria la fotbal. Normal, m-am uitat rapid, după ultimele cereri de pâine în Odorhei, problema ungurească este explozivă. PLus, nici nu știam că jucăm cu bunii noștri vecini și prieteni maghiari.

Și mă uitam eu așa, la știre și gândeam. De fapt, nu gândeam, ci lăsam scârba să defileze prin spatele globilor oculari. Toată televiziunea, care bănuiesc că transmite meciul, că altfel nu îmi explic, încerca să inducă ideea UNEI CONFRUNTĂRI DE MARE AMPLOARE. Numai cuvinte bombastice, gen INFERNUL CE VA FI PE STADION, ni se explica cum că interesul din jurul meciului e fantastic, că ni se pregătește iadul pe pământ și tot așa.

Problema e că în imagini era fix nimic. Doi aiuriți își cumpărau bilete la meci și erau foarte veseli, credeau în minim un egal, dar sperau să bată și cam atât. Nu iad, nu infern, nu furia suporterilor maghiari, nu nimic. Totul doar o regie întreținută din studio, regie care îmi amintea de un film care îmi scapă acum, film în care un tip de la o televiziune a inventat un război în ceva țară bantustaneză sau est europeană și toată lumea îl credea.

Vă dați seama că analfabeții privitori de fotbal, care nu au văzut un ungur în viața lor, dar îi urăsc, o să preia imediat mesajul. Infern? Aha! Lasă că le dăm noi, mama lor de bozgori.

Și uite-așa, mai marcăm o victorie a știrilor de calitate.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt