ceas citizen eco drive

Înainte de orice, acesta este ceasul meu. Citizen Eco Drive ceva, automatic, cu actualizări prin radio. Primit cadou de la fratele meu acum vreo 5 ani, merge și arată la fel ca în prima zi. Schimb des curelele la el pentru că îl țin la mână non stop. Cumpărat de la magazinul unui vas de croazieră din Caraibe, a costat 150 de dolari, parcă. Mai am un ceas Guess, pe care nu îl prea port, nu știu exact motivul.

Ideea e următoarea. După cum se vede, nu am cine știe ce bijuterii de ceasuri. Le țin la mână pentru că arată bine și le găsesc utilitate, telefonul e prea mare ca să îl scot din buzunar să văd cât e ceasul. Nu consider ceasul ca fiind ceva pe care să îl iei din piață, să fie cât mai ieftin să sau fie imitație de Breitling, să se laude badea cu el pe interneți. Deci, sunt un om simplu, da? În același timp, raportat la românia, nu am chiar venituri mici, adică dacă vii la mine și mă întrebi dacă vreau să câștig 1000 de euro pe lună, îți răspund că doamne ferește. (TM Petreanu)

Prin urmare, rămân ușor blocat când văd comentarii ca în articolul acesta. Adică serios, ajung să mă gândesc că trăiesc pe un internet plin de oameni cu bani, care își pierd vremea între 2 ieșiri cu yahtul, pe site la mine și la vali. Punctul pe i l-a pus băiatul care consideră că un ceas trebuie să coste cam 10% din venitul tău anual.

La un calcul scurt, eu ar trebui să îmi iau un ceas de 3-4000 de euro, ca să mă respect la nivelul la care trebuie. Serios acum, să fii salariat în românia, și nu mă refer la CEO și să consideri că e ok să dai 4000 de euro pe un ceas, mi se pare cumva hlizibil.

Pentru că un ceas de 4000 la mâna unui tip care merge cu metroul la Crângași este de ras. Atunci când tot anturajul tău știe că ești angajat și nu ești vreun mare businessman, când scoți Vacheronul la scară, lângă petul de semințe, ești ușor penibil.

Ceasul este o bijuterie și un semnalizator de standard social. De asta sunt penibile păsăricile cu poșetuțe Vuitton și fular burberry, care merg cu 41 până la a 3 a. Pentru că se vede că acel accesoriu face parte din altă lume, care momentan nu îi este accesibilă posesoarei.

Concluzionând, și eu pot să mă duc, cu un yacht închiriat, până în Tenerife, împreună cu Pescariu. Diferența este că el se mai și întoarce, iar eu nu, pentru că voi fi ocupat să spăl vase la bordul unui vas de sclavi.

Așa că repede, cât a costat ceasul de la mână? Poate și cu poză, ca să ne lămurim.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.