Life sucks and then you die. Putem să trecem în sfârșit peste asta? Chestia cu coronavirus e cam așa –  ori trece, și atunci ne vedem de viață, ori devine noua normalitate, și atunci n-avem de ales decât să ne vedem de viață.

Dar ce-ar fi, dacă tot stăm pe acasă și avem mai mult timp, pentru că nu-l mai pierdem cu naveta, am folosi timpul ăsta ca să ne echilibrăm un pic, să facem din chestiile pe care le-am amânat indefinit pentru că „n-am timp, mă!”, să ne conectăm iar unii cu alții în offline. Nu orice moment liber trebuie umplut cu netflix and chill.  

Ce-ar fi dacă te-ai apuca în sfârșit să faci sport dimineața? Nu mai trebuie să te trezești cu noaptea-n cap să ajungi la corporație, poate ar fi o idee bună să te miști un pic. 10 flotări, 20 de genuflexiuni, din astea scurte și eficiente. Sau caută-ți un program de exerciții cu greutatea corpului, pe care le poți face oriunde. 

Ce-ar fi dacă, în loc să bagi în tine fără discernământ, toate prostiile, te apuci să gătești ceva decent? Poate îi implici și pe copiii tăi, și află cu ocazia asta că la micul dejun există alternative la cerealele-bomboane cu lapte sau pită cu nutella. 

Ce-ar fi dacă ridici capul din citit știri panicarde și te uiți la partenerul tău când vorbește cu tine? Cum ar fi dacă ați reuși din nou să purtați o conversație de adulți, unde vă ascultați unul pe celălalt cu adevărat? Poate cu ocazia asta vă aduceți aminte și de ce vă iubeați mai demult. 

Ce-ar fi dacă repari în sfârșit robinetul ăla? Curge de șase luni deja. 

Să filtrezi informația care ajunge la tine, încât să îți păstrezi echilibrul mental? 

Să te joci cu copiii tăi, de preferință offline și cât mai activ? 

Să stai la masă cu familia, fără telefoane și televizoare aprinse, și să vă bucurați unii de alții?

Să o suni pe mama sau pe bunica, cu care n-ai mai vorbit de la Crăciun? Doar așa, să vezi ce mai fac și să asculți, fără să judeci, ce au de spus. Poate chiar ai putea să o ajuți cu câte ceva.

Să nu mai repeți într-un loop continuu aceleași glume răsuflate (despre hârtie igienică – really, dude?) din bula ta, și eventual să citești cartea aia pe care ai cumpărat-o în concediu acum 5 ani? Sau să vezi filmul ăla artsy-fartsy cu care voiai să o impresionezi pe prietena ta?

Să sortezi în sfârșit hainele, și să arunci cele 80% din ele pe care nu le-ai purtat decât maxim de 2 ori în ultimii 5 ani?

Să faci dragoste ca nebunul, cum n-ai mai făcut de când erai puști și descopereai iubirea?

Problema cu orice situație cum e asta e că nesiguranța te paralizează mental și ajungi să remesteci aceleași informații panicarde la nesfârșit. E inutil și nociv.  Situația suge maxim, asta e. Hai să vedem cum să ne păstrăm mintea întreagă.

De asemenea, cel mai mișto comentariu pe temă, care m-a făcut să râd cu voce și să-l iubesc tare pe emițător.

Sfaturile sunt binevenite.

 

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.