Contul meu
Am râs cu pasiune nedisimulată la comentariul ăsta de la Vali. Efectiv este chintesența româniei într-o coajă de nucă pe pastile. Copilul meu de clasa 1 face meditații. Sigur, ești tentat să îl înjuri puțin, că îi distruge viața copilului încă din fragedă pruncie, dar, la urma urmei, e copilul lui, el l-a făcut, el îl omoară, nu? Așa cum a lăsat dumnezeul lui Abraham scris, cu limbă de moarte, pe papirusurile de la Marea Moartă.
Vagi amici, încetați să credeți că aveți copii geniali. Sunt copiii voștri, deci șansele unui accident genetic sunt minime, puteți doar să vă bazați pe faptul că v-a înșelat soția și nu e copilul vostru direct, ci doar crește în bătătură. Un copil genial…este că nu ați văzut niciodată un copil, în mod real, genial, nu lăudați de mă-sa despre cum vorbește 15 limbi străine și se șterge singur la cur de la 3 ani? Pentru că, dacă ați fi văzut, ați fi înțeles, cu adevărat. Un copil genial nu are nevoie de meditații, meditatorii au nevoie de niște ore alături de ei. Iar dacă nu e un geniu, așa cum e cazul în 99,99% din cazuri, meditațiile nu îl ajută cu nimic. Cine nu vrea să să învețe, nu învață, chiar dacă face meditații pas cu pas, alături de Carmen Johannis, uitându-i-se în decolteu.
În rest, sigur, există și nebuni care își meditează copiii la bastonașe, din clasa 1. Nu vor avea vreodată repercusiuni, tratamentele psihologice ale acelor viitori adulți nu le vor plăti ei, vor considera traumele copiilor drept câștiguri și vor concluziona Datorită mie ai ajuns așa. Pentru că sunt analfabeți funcțional și nu înțeleg diferența dintre Datorită și Din cauza.
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
Anecdata cum zic redditorii: pe grupul de părinți fără învățătoare – copiii mei sunt stresați, au coșmaruri, prea multă materie, prea multe teme. Pe grupul cu învățătoarea – vă mulțumim, avem încredere în metodele dumneavoastră, suntem mândri de progresul și rezultatele copiilor.
Încep să cred că epoca aia cu Gheorghiu-Dej n-a fost un accident, și că suntem perfect capabili să ne turnăm vecinii și să lingem unde trebuie pe următorul dictator.
NOU
Sau „din” și „dintre”.
Românii sunt o specie aparte: în loc să se apuce să omoare milițienii șefi, securiști și nomenclatura partidului – pentru care le-au distrus sănătatea, mințile & bunăstarea – se apucă să-și tortureze copiii & anturajul.
Așa arată, așa se manifestă, abrutizarea; mult, mult mai nociv decât „n-ai cu cine”…
NOU
Ca și copil care a învățat să citească de la 5 ani și care a fost prima din clasa dinte clasa întâi până intr-a doișpea și nu mi-a folosit la absolut nimic niciodată, n-o să pun presiune pe fiică-mea să ia note bune, asta bineînțeles dacă nu se va dovedi mai geniu decât Eminescu (are doar 8 luni deocamdată). Din ce am observat eu, cei mai buni in carieră sau in antreprenoriat (cel puțin din generația mea) au fost cam ăia de nota 7-8 la vremea aia.
NOU
Și ca să zic ceva și de faza cu geniile și meditațiile: în clasă la copilul meu este un băiețel care se pune singur la masă și lucrează probleme de matematică, așa, din pasiune. Acasă cere seturi de lego din alea uriașe, se pune la masă și se ridică după câteva ore când le-a terminat. Citește ceva carte de biologie din proprie inițiativă și vorbește puțin dar întotdeauna dă câte o replică din aia super inteligentă de mi-e și frică să povestesc cu el.
Al meu stă 1 minut să lucre ceva, are 15 întrebări legate de evoluția speciei umane, cum poate să-și facă mucii curcubeu și programarea calculatoarelor. Apoi își aduce aminte că mai are o pagină la matematică, face un rând și iar desenează măscări pe masă, se mai gândește puțin dacă poate să-și facă muci falși din slime să păcălească învățătoarea și eventual termină tema.
Mi-a plăcut o fază la documentarul ăsta:
www.youtube.com/watch?v=vZWUhXo2ohQ
ceva violonist celebru, boy genius etc., care povestește că da, părinții i-au cam mâncat copilăria cu orele de muzică și instrument. Pe de altă parte, ca adult îi e ușor și nu trece prin crizele și problemele din carieră prin care trec cei care au avut o copilărie mai ușoară (pe la 23:50).
Eu n-am personalitatea potrivită să-mi frec copilul la cap 12 ore pe zi, să-l fac geniu. Dar poate nu-i cel mai rău lucru din lume, dacă o faci cum trebuie.
NOU
Încă o dovada ca nu ar trebui sa ne putem reproduce toți. 2 copii, ambii la școală de cartier, amândoi în ciclul primar și is ok. Nu ma interesează sa fie fruntașii clasei, ma interesează sa fie capabili sa se integreze în clasa și sa își însușească niște abilități de baza. Din putina mea experienta de pana acum majoritatea copiilor fac fata destul de ușor la programa asa cum e ea. Dintre vreo 50 de copii câți sunt în clasa alor mei cam toți fac fata binișor programei și sistemului. Acolo unde nu se face fata ori e vorba de ceva dizabilități și atunci aia e, se face o curriculum adaptata, ori e vorba de un dezinteres total din partea familie. Dacă ai copilul în clasa a 3-a și e copil sănătos, dar el nu știe sa își scrie bine numele și Ana are mere apoi problema e cam la tine ca părinte nu la sistem, la fel și la duamna din postare, dacă ai un copil sănătos dar a ajuns în clasa 1 sa aibă nevoie de “meditatii” eu as zice sa te uiți în oglinda când cauți un vinovat.
NOU
Părintele are cel puțin în parte dreptate.
Nu are importanța dacă copiii sunt genii, ci mai ales dacă nu. E parte din datoria mea de părinte să fac ce mă pricep și ce pot ca să-mi educ copiii. Dacă nu funcționează prea bine, asta e. Măcar nu l-am trimis la muncă în timpul ăla, cum ne mai trimiteau părinții noștri.
Copiii în România sunt învățați să scrie și să citească destul de târziu și ineficient. La fel și aritmetică și restul, că e mai greu fără să știi să citești.
Problema e că meditațiile se fac după școală și nu sunt nici alea garantat ținute mai bine decât orele de la școală. Dacă ne-am permite am înlocui școala cu una privată sau cu profesori privați, pentru ca copiii noștri să nu piardă timp în plus degeaba. Dar atâta putem și noi
NOU
Care ar fi varsta la care ar trebui sa invete sa citeasca ?
Eu am invatat literele la 7 ani, aritmetica la fel. N-am avut niciun fel de problema in scoala si nici dupa. Am job foarte ok, pot purta conversatii pe o multitudine de subiecte si in general sunt considerat un om neprost. Majoritatea oamenilor din cercurile in care ma invart au avut un parcurs cam la fel.
NOU
si, mai important, de ce ar trebui sa citeasca de la 4 ani? sau 5? ca inteleg ca 6 e nefezabil, prea tarziu. ca sa iti satisfaca tie egoul?
NOU
Ai mei au învățat literele de tipar încă din grupa mijlocie, este în programa antescolara: recu oasterea literelor mari de tipar iar la partea de matematica se face înțelegerea conceptelor de adunare și scădere, ordinea, asocierea plus recunoașterea cifrelor și altele ce nu le cunosc. În clasa pregătitoare (majoritatea copiilor au 6 ani) se face citire și scriere cu litere de tipar. Mai avem mult pana departe însă subt ceva schimbări și mie mi se pare ca sunt bune, cel puțin la ciclul primar, cum e mai departe încă nu știu. Acum asta mic e în clasa 1 aia mare în clasa a 3-a și ma bucur sa vad ca de ex la matematica li se cere sa rezolve o problema în 3 moduri say li se da o problema rezolvata și li se cere ori sa găsească o alta modalitate de rezolvare ori sa găsească eroarea, ceea ce eu nu țin minte sa se fi făcut mai demult. La comunicare se merge mult pe înțelegerea unui text ceea ce e foarte bine având în vedere gradul de analfabetism funcțional. Pe mine mai mult ma sperie grupul de parinti seara unde adulți în toată firea întreabă cum se rezolva întrebarea X
NOU
La 3-4 ani e posibil măcar să începi să înveți să citești. În alte țări merg la școală la 4 ani și învață de la vârsta aia. Nu au două capete copiii din alte țări, ci se ocupă cineva de asta.
” N-am avut niciun fel de problema in scoala si nici dupa. ”
De ce ai avea? Toți ceilalți au același bagaj. La nivel național probabil e OK și dacă învață toți copiii să citească la 10 ani.
”Am job foarte ok, pot purta conversatii pe o multitudine de subiecte si in general sunt considerat un om neprost. ”
Ai un job foarte OK că ai învățat să-l faci. Apoi, ce este OK pentru tine e o treabă relativă. Poate este OK și pentru restul oamenilor care învață să citească la 7 ani. Conversații ai putea purta și fără să știi să citești. Amândoi purtăm această conversație pe blogul ăsta fără a fi experți și fără să însemne că suntem sau nu proști doar pentru că știm să vorbim. Sub nivelul ăsta am fi animale.
Întrebarea este pe câte din subiectele pe care porți conversații ești expert – la nivelul la care cineva să te plătească pentru părerea ta, nu conversațional. Mai sunt așa multe?
”Majoritatea oamenilor din cercurile in care ma invart au avut un parcurs cam la fel.”
Da, și aici e și problema. Că te raportezi la un grup de oameni cu aceleași standarde. Unii dintre oamenii care au avut același parcurs au învățat mai greu să citească din diferite motive. Dacă incepeau de la 3-4 ani, aveau și ei șansa să recupereze.
Dacă restul începeau de la 4 ani și tu la 7 ani ai fi putut observa niște diferențe. La fel și dacă tu începeai de la 4 ani și restul de la 7.
NOU
Geo, nu stiu despre ce tari vorbesti tu, dar in Germania, Italia, UK si Spania nimeni nu invata sa citeasca la 4 ani, dimpotriva, copiii sunt ghidati spre joaca, cantec, desen si sport. E posibil sa fii extrem de acru legat de nerealizarile tale si sa incerci sa le muti asupra copiilor, care nu au nicio vina. Copilaria este ca sa te joci si sa nu ai griji, nu sa inveti sa citesti de la 4 ani, ca sa se simta tati bine cu ce copil destept are. In rest, sigur, e al tau, tu l-ai facut, tu il distrugi, have fun
NOU
@Arhi: Nu pentru ego-ul meu, ci în primul rând, ca sa le fie mai ușor în viață. Că în general așa se întâmplă când poți să înțelegi mai ușor decât alții lumea în care trăiești.
Părinții mei m-au învățat să citesc că să îmi fie mie mai ușor. Bine, poate și lor pe urmă, că nu și-au făcut prea multe griji cu privire la ce-o să fac în viață după ce am crescut, dar nu cred că s-au gândit la asta.
Desigur că-i și ceva ego la mijloc, dar cred că e normal și sănătos ca să vrem să avem copii mai inteligenți și mai capabili decât noi și să facem ce putem pe temă, nu invers.
Altfel ce ne mai pasă de sistemul de învățământ, hai să-l lăsăm așa, că ce contează?
NOU
În UK copilul meu exersa litere de la 4 ani și învăța să citească la școală, . Unii copii din aceeași grupă au învățat mai târziu,că pe la 5. Cei mai lenți pe la 6. În funcție de interesul și capacitatea copilului. Cred că și de interesul părinților, dar nu știu asta.
Cuvinte, nu cărți întregi. Nu știu ce se face la toate școlile.
Copiii unor colegi din Germania au învățat litere și să citească de la grădiniță, tot așa ușurel, pe litere, dar de la 5 ani.
Chiar și în România copiii unor rude au învățat să citească de la grădiniță – cred că-i privată, dar mi se pare oricum normal.
Nu mi s-a părut greu când am învățat eu, nu s-a schimbat alfabetul între timp.
NOU
Al meu a invatat de pe la 4-5 ani pentru ca a vrut, mergea pe strada si intreba in continuu ce scrie acolo si dincolo. Dar nu ii inteleg pe parintii stresati de asta, copiii chiar au ritmuri de dezvoltare diferite si interese diferite. Nu am vazut copil care sa mearga la scoala si sa nu invete sa citeasca, desigur cu putina atentie din partea invatatoarei si a parintilor. Au timp destul clasa 0 plus clasa I, totul e sa nu aiba vreo invatatoare terorista care sa le ceara perfectiune din prima zi.
NOU
Și nu ți se pare amuzant că un copil la 4-5 ani poate să învețe din zbor cititul , dar în sistemul de educație să nu li se explice că-s prea mici?
”totul e sa nu aiba vreo invatatoare terorista care sa le ceara perfectiune din prima zi.”
tocmai asta este – că în momentul în care încep procesul de învățare li se cere să știe și să prindă ca și cum ar fi învățat singuri înainte.
“Nu am vazut copil care sa mearga la scoala si sa nu invete sa citeasca, desigur cu putina atentie din partea invatatoarei si a parintilor.”
I-au văzut cei care dau testele PISA.
”Dar nu ii inteleg pe parintii stresati de asta”
Just, e greu să-i înțelegi când copilul tău merge deja la școală știind lucrurile pe care copiii lor trebuie să le învețe și nu li se acordă suficientă atenție, nu li se explică pe înțelesul lor, doar li se cere să știe și li se dau teme pentru acasă, desigur și li se arată că e vina lor că uite ăla cum știe și pricepe – adică copilul tău care a învățat astea în afara sistemului de educație.
Iar părinții nu au prea multe instrumente la îndemână. Unii aleg meditații, alții care au mai mult timp și pricepere se ocupă ei, ceilalți se plâng. Cumva e vina lor ”că se stresează”.
Ce zic eu e că dacă începi cu lucrurile de bază mai devreme e mai ușor să poți asigura un ritm potrivit pentru diferiți copii.
Degeaba au copiii ritmuri diferite dacă programa își propune să predea cititul și scris-ul într-un timp scurt, totul condensat. Copiii, în România, stau doar 4-5 ore la școală în clasele primare și vin acasă mai vlăguiți și leșinați decât în alte țări unde stau 6-8 ore. După care, pentru că timpul petrecut la școală e ineficient, mai sunt târâți și la meditații, pentru ca într-un fel sau altul să învețe. Și de restul timpului liber să facă teme. Este costul ignorării educației în anii de dinainte.
Evident că sistemul ăsta vine cu sechele.
NOU
Ba, sincer eu la scoala mai mult m-am prostit, pot sa spun ca singurul pozitiv al scolii a fost un pic de socializare si unele exceptii de profesori, in rest 80% din timp l-am irosit cu lucruri impractice, ia ganditi-va ca din peste un deceniu de scoala (pentru oricare) 80% din timp il aruncati pe geam, acum spuneti-mi ce utila e scoala
NOU
Fi-mea are 2 ani si 8 luni si recita Mos Craciun cu plete dalbe, dom dom sa-naltam si cantece d-astea de leagan gen bate vantul, frunzele si o poezie cu furnica. Si nu, nu am pus-o sa invete, nu am obligat-o, pur si simplu a invatat ea de la noi cat timp ii cantam atunci cand trebuie sa bage somn.
Daca ii spunem sa le recite, nu o face. O face doar cand se joaca singura, exact cum cantam noi la dus, in sensul acesta.
Ce intrebare am eu, sa-i pun meditator de la 3 ani sau sa astept pana la 4?
NOU
Invatatul cititului la 4 ani are de fapt contraindicatii daca se pune accent pe asa ceva. Ca invata intamplator e ok dar nu ar trebui incurajat la 4 ani…
la 4 ani trebuie invatate abilitatile motorii si sociale.
Ps: am invatat sa citesc la 4 ani si se vede… nu te ajuta cu nimic in viata, de fapt te incurca.
NOU
Vreau și eu să înțeleg la ce exact îi trebuie unui copil să știe să citească de la 4-5 ani?
Doi, nu s-a răspuns la întrebarea lui Arhi: în ce țări se predă alfabetul de la vârstele a astea?
Și eu sunt părinte, și consider, în baza experienței mele din copilărie, ca părinții care insistă ca un copil să se apuce de studiat chestiuni abstracte (alfabet, matematică) cat mai devreme sunt efectiv imbecili. Inevitabil, copii lor îi vor disprețui cu pasiune mai târziu, când traumele copilărie vor începe să se manifeste.
Până la vârsta de 7-8-9 ani și parțial până după vârsta de 20 de ani, joaca (partial supravegheată) este cel mai eficient mod de a învăța chestii, dar și reglaj afectiv, și porniri instinctive.
Cine nu are chef să citească despre psihologia infantilă, se poate gândi la câini și pisici. Deși, sincer nu înțeleg deloc părinții care nu își alocă măcar o oră pe zi ca să citească despre dezvoltarea unui copil, și ce anume să faci ca părinte, și cum să te potolești cu romanescul “lasa ca știu eu mai bine”.
NOU
@geo Nu cred ca știi despre ce vorbești. În Anglia în clasa a 9a la temele de matematică unul d8n subiecte era sa scrie numărul real reprezentat de 3,16×10 la puterea a 3a. Despre ce vorbim. Sistemul este mai ok și am mea fată s-a integrat super în 3 luni, dar este mult mai ușor, din toate punctele de vedere, aici față de România.
NOU
Geo, si mai exact cum se citeste “pe litere” in germana? Tu ai macar copil? In primul rand ca cititul nu se invata pe litere, ci pe silabe, ca vezi tu, nu toate limbile sunt fonetice. Altfel, da ai dreptate, daca pana la 5 ani n-ai citit macar un “asa graita zarahustra” esti mort in viata. Plm, nici pana cum n-ati inteles ca in capitalism nu e important sa ai 8 clase ci S klasse si soala vieti
NOU
Pai cred că știu mai bine decât tine ce vorbesc, din moment ce am un copil care a început școala aici la 4 ani și a început să învețe să citească pe la vârsta aia.
Clasa a 9a înseamnă undeva la 13-14 ani, echivalentul clasei a VII-a în România, iar faptul că un copil a primit la vârsta asta un anume exercițiu ca temă la matematică nu are nimic de-a face cu vârsta la care învață să scrie și să citească.
După care relevanța e aceeași ca și cum aș spune că la o școală dintr-un oraș oarecare din România un elev de clasa a VII-a a primit la temă un exercițiu anume, care mi se pare mie ușor.
După care pot să îți spun că la mai multe școli din UK ( și din experiența personală și a cunoscuților ) se împart copiii pe subiectele principale pentru care au suficienți profesori pe grupe de studiu în funcție de nivel , iar diferențele între niveluri sunt semnificative.
Un copil poate avea teme cu operații de bază pe numere, la un nivel, eu cu al meu am văzut și am discutat ecuații de gradul 2 și polinoame, sau operații cu vectori, destul de normale de altfel.
Sistemul este mai OK, din mai multe puncte de vedere și ajută copiii ai căror părinți se implică, fără a-i marginaliza pe restul, dar în rest este cum am spus – cu excepția faptului că scăzut și în sistemul lor calitatea semnificativ în ultimii ani și în funcție de zonă și de școală diferențele de calitate pot fi la fel de mari ca în România din Ferentari ( zic și eu , habar nu am cum sunt școlile acolo )la ceva școală reputabilă dintr-un sector mai civilizat.
Dar se pare că nu ați înțeles niciunul mare lucru din ce am spus. Să citești și să scrii sunt lucruri de bază în comunicare și necesare pentru a învăța alte lucruri în sistemul de educație curent. Cu cât mai devreme cu atât mai bine.
Se poate face educație și fără să știi să citești și să scrii, dar sistemul de educație curent se bazează pe asta, la fel ca lumea în care trăim, care-i plină de scris și de instrucțiuni.
Aparent, pentru voi nu numai că nu e important, dar e și nociv. Așa se spune și pe vremea mea, că prea multă carte strică. Toți care spuneau asta erau ăia cărora le lipseau multe. Înțeleg că nu puteți percepe diferențele și de ce, asta nu înseamnă că pot fi de acord cu voi.
NOU
Geo, nu faci decat sa perpetuezi tarele parintilor tai, care te-au obligat sa faci asta. acum i-o faci saracului copil, pentru ca uite ce bine ai ajuns.
NOU
Nu știu exact despre ce tare vorbești, iar tu nu știi nimic din ce fac eu personal, doar speculezi și fabulezi. Sau poate ai și ceva doctorat în psihoanaliză și de ghicit în bobi, cu care să susții pretinsa concluzie.
Părinții mei m-au ajutat să învăț ce vreau eu să învăț și m-au împins de la spate când mi-a fost greu sau m-am lenevit, în contextul în care a fost posibil și în măsura în care au înțeles ei lumea de-acum niște ani, dar e limpede că nu vedem lucrurile la fel.
După părerea mea, tu promovezi mediocritate (parafrazând întregul text, ideea care se desprinde e ”nu mai încercați să vă educați copiii că oricum sunt niște proști ca și voi, educația e doar pentru cei ce-o solicită explicit” ), fiind și motivul intervenției mele. De perpetuat nu e de nasul meu să mă privească ce faci în plan personal.
Dar stai liniștit, că nu perpetuez nimic, ci sunt într-o insulă minoritară slab semnificativă, Mediocritatea e la ea acasă peste tot, în România în mod special și după cum vezi este și glorificată.
Pe plan personal, tot ceea ce fac e să încerc să mă asigur că familia mea se distanțează de mediocritate, lucru care poate să aibă succes sau nu, dar asta nu te privește.
NOU
ai absoluta dreptate ca nu ma priveste
NOU
Știați că jocurile copilăriei noastre au fost și vor fi fost inspirate de evenimente istorice? În ordine cronologică:
Țară, țară, vrem ostași! – 1552, Banatul devine pașalâc turcesc
Rece, rece, rece…cald, cald, cald, arde! – Aprilie 1940, inaugurarea taberei Auschwitz
Una mie, una ție, una lu… Februarie 1945, Pactul de la Yalta
5,4,3,2,1… cine nu e gata îl iau cu… August 1945, Hiroshima
Twinkle, twinkle little star, how I… August 1945, Nagasaky
Coana Mița Biciclista a căzut și și-a rupt… Aprilie 1953, Miţa Biciclista îl vindecă pe Carol al II-lea de priapism
10 negri mititei au păpat ouă… Marite 1972, Nicolae Ceaușescu vizitează Congo
Din Oceanul Pacific a ieșit un pește mic – Noiembrie 1974, în Los Angeles se naște Leonardo Wilhelm DiCaprio
Dintr-o mie de femei, n-au niciuna ochii… Martie 1979, Ayatollahul nu este privit cu ochi buni de 1000 de femei
Vine, vine primăvara! – Ianuarie 1984, se naște Kim Jong Un
Cine nu e gata îl iau cu lopata! – Mai 1984, inaugurarea Canalului Dunăre – Marea Neagră
Pe o bară se căca o cioară – Septembrie 1988, Nicolae Ceaușescu vizitează Tanzania
Pac! Pac! – Decembrie 1989, Nicolae și Elena Ceaușescu
Cine-i născut în aprilie hai sus, hai sus, hai sus – Saddam Hussein, născut în aprilie 1937, spănzurat în 2006
Lapte gros și smântânos! – Octombrie 2017, Monica Lewinsky se alătură #MeToo
Ochii tăi și gura ta mă trezesc din… Decembrie 2020, Diana Iovanovici-Șoșoacă este aleasă senator
Păsărică, păsărică, mută-ți cuibul! – Octombrie 2023, Israel intră în Gaza
NOU
De data asta ai uitat sa pui Freigedank la semnatura, boss, ai semnat cu numele tau.
NOU
Mița Biciclista era cu regele Ferdinand, tatăl lui Carol al II-lea, dar nu are rost să ne concentrăm pe amănunte.
NOU
Cum ? Eu nu am 3 genii mici acasa ? 😀
NOU
aceeasi intrebare ma mistuie si pe mine…:)))
NOU
Eu la 3 ani faceam meditatii de jucat cu puta-n tarana.
NOU
Stiu caz recent cu o fetita de clasa a 5-a ce a fugit de acasa ca a luat 8 la nu stiu ce materie. Baga in ei meditatii si activitati ca in spital si apoi se mira la liceu ca incep sa fuga de acasa sau sa-si bage acul in vena. Era gluma aia: daca il dai la o gramada de meditatii si activitati pune bani deoparte si de terapie.
NOU
Am o cunoștință medic psihiatru specializata pe psihiatrie pediatrica. Nu vrei sa știi câți copii are în surmenaj la nici 14/15 ani din cauza asta. Copii care își dau sufletul din ei pr note, dar habar nu au ce le place, la ce sunt buni ce si-ar dori sa studieze mai indetaliu ce cariera ii atrage…
NOU
Ii omoara acasa parintii.
NOU
Asta apare din “vânătoarea de învățătoare”. Că după ce ai vânat prin tot orașul după X, că are domnule “rezultate”, acu stai și tragi. Nu poate ieși învățătoarea în evidență dacă face programa normal, așa că trage pe copii. Is aia câțiva care țin pasul și restul care au nevoie de meditații pentru bastonașe. Dar cine se laudă apoi că “a prins loc” la Popeasca?
Eee
NOU
Well, dacă programul unui copil din clasele primare arată zilnic școală + balet / sanscrită / înot / dans / karate / pian, poate că ar fi cazul ca părinții să pună ceva banuți deoparte, pentru că nu e corect ca adolescentul în devenire să-și plătească singur terapia…
NOU
Intrebari pentru cei cu meditatiile de la varsta foarte mica
– Cati dintre voi ati vazut copilul vorbind cu entuziasm sau abia asteptand sa vina maine profesoara sa ii povesteasca ce a invatat/facut nou? Dupa meditatii, cum vedeti atitudinea copilului in raport cu voi? E mai retras? Mai deschis? E fericit? E entuziasmat? Are initiativa si va povesteste cu pasiune?
NOU
nu conteaza, men, important e cu se simte parintele, ca el stie mai bine
NOU
Cand o sa incetam sa ne mai traim frustrarile si neputintele prin copii? Adulti care nu sunt in stare sa realizeze nimic concret, dar isi pun energia in copil.
NOU
Am o situatie ca si altii, in care copchilu’, desi e la gradi si doar se joaca toata ziua, nu invata nici un cantecel, nici o poezie pentru mosu si nici o tampenie, cere sa invete litere si intreaba, pentru ca a descoperit ca poate scrie pe youtube ce vrea, daca apasa pe butoanele alea negre, astfel cautand tot felul de desene animate.
la o prima verificare, isi cam cunoaste literele din propriul nume, plus al nostru, ca parinti, si a mai catorva din familia extinsa. cand ma mai gandesc ca a invatat de la numberblocks sa faca adunare de diferite numere, deja sunt oripilat cu meditatiile la clasa 1, ca in exemplul din articol.
Si nu, nu e genial, adica atata observatie am putut face si eu.
NOU
Ca și copil care a învățat să citească de la 5 ani și care a fost prima din clasa dintr-a-ntâia până intr-a doișpea și nu mi-a folosit la absolut nimic niciodată, n-o să pun presiune pe fiică-mea să ia note bune, asta bineînțeles dacă nu se va dovedi mai geniu decât Eminescu (are doar 8 luni deocamdată). Din ce am observat eu, cei mai buni in carieră sau in antreprenoriat (cel puțin din generația mea) au fost cam ăia de nota 7-8 la vremea aia.
NOU
aici se vede lipsa autoritatii in procesul de educatie. un bat/o palma/o rigla peste maine/picioare/spate la vremea lui face minuni. sa vezi ce randament crescut la invatare are copilul batut la momentul potrivit. partea proasta e ca in romania oamenii nu stiu sa aplice pedepsele si o fac total aiurea asa ca efectul pozitiv e pierdut si ramane doar o bataie data/incasata degeaba. inca o chestie buna pe care o aplicam gresit.
NOU
Va povestesc putin din experienta mea de copil/student, profesor si parinte care am observat eu ca e faza cu meditatiile si cu scoala. Nu luati nici de bun nici general valabil ce zic, ci doar niste idei insirate
– Am obervat ca nevoia copilului pentru meditatii e de fapt in multe situatii o nevoie a parintelui, sa fie laudat/apreciat de altii, sa nu “ma faci de ras in fata rudelor si a vecinilor”. Nu conteaza cauza, nu conteaza situatia, copilul trebuie sa ia un cacat de nota, e traumatizat daca nu face drept bastonase, parintele e in spatele lui si se uita sa nu depaseasca linia altfel tipa ca un tampit.
– De multe ori copilul “are nevoie de meditatie” sau e mai lent nu din cauza cunostintelor sau a abilitatilor intelectuale ci datorita problemelor psihologice, abuzat, traumatizat, jignit, copilul ala are zero incredere in sine sa deschida gura. Unde trebuie lucrat foarte mult este la partea psihologica, invatat copilul sa aiba incredere, mici taskuri, usoare, fiecare task reusit creeaza un fel de dopamima, fericire, incredere in sine si copilul merge mai departe, se intampla ceva in creier dupa fiecare reusira. “the winner effect” detaliaza mai bine ce zic. Incurajati mah copilul nu va uitati in grua astora care zic ca voi creati falsa impresie ca nu stiu ce a facut daca a reusit un bastonas. Incurajati-l in primul rand pentru relatia voastra
-Nu meditaiile sunt problema. Parintii mei ziceau ca “daca dau bani pe meditatii si nu iei bacul te omor” si le-am zis sa isi bage banii in cur, am facut singur si fara meditatii, am luat si bac, intrat la facultate la buget, etc. Faza fun era ca profesorii nu aveau incredere in mine nici ei, imi amintesc ca taica-miu ma trimise la un profesor o ora sa ma testeze o ora cu o zi inainte de examenul de facultate si ala a zis ca nu crede ca am sanse sa intru la buget ghici ce, am intrat, luasem 3 de zece la materiile oral plus sport la bac unde nici profesorii nu credeau ca iau peste 8. Asta nu e o lauda la adresa mea, ce nu inteleg majoritatea e ca un copil poate trata o situatie serios cand e nevoie.
-Nu iti trebuie meditatii ca sa te descurci putin in viata, poti sa fii analfabet sau analfabet functional asa ca mine (vedeti si voi cum scriu) nu conteaza, ideea e da atunci cand e o situatie serioasa sa te duci cu gandul sa o rezolvi.
– incetati sa mai faceti copilul sa creada ca orice cacat e o situatie importanta, serioasa sau o problema. Daca faceti taraboi din orice cacat, nu va mai reusi sa inteleaga cand e serios si cand e normal, nu va mai avea incredere in voi si nu isi va concenta efortul. Imagienaza-ti ca vine seful in fiecare zi la 4 dupa amiaza si zice “hai, trebuie s abagam tare azi ca e super important si arde”, e clar ca dupa 5 faze de astea iti bagi pl
– ce m-a ajuta pe mine in viata a fost relatia cu profesorii, asa tampenii cum ziceam, faptul ca am vorbit la ore cu ei, asta ma facut sa cred eu ca nu e nevoie de meditatii.
– nu vi se pare interesant cum un copil care era “slab” la o materie, cum au schimbat profesorul situatia s-a schimbat desi materia era la fel? Credeti ca are legatura cu materia?
– Incercati sa plecati de la “Why” (why pentru copil) si ce ii iese copilului daca face treaba aia, ce obtine el si are legatura cu interesul lui. meditam la matematica si aveam in copil care nu vroia sa faca nimic, avea media 3 pe primul semestru si un 4 pe al doilea si parintii m-au chemat sa il trec clasa, era aproape imposibil, era nerespectos, nu vroia sa faca nimic. Intr-o zi la pregatire i-am zis ca pentru fiecare exercitiu rezolvat corect fara ajutorul eu de fata cu mine ii dau 50 bani, pentru fiecare nota peste 6 ii dau 10 lei, pentru peste 7 in teza ii dau 50 lei si pentru media 7 pe semestrul 2 ii dau 100 lei. ghici ce, trewba devenise serioasa, toti banii de la meditatii de la parinte s-qu intors la el. A trecut clasam venea fuga cu carnetul la mine de fiecare data. Parintii au aflat mai tarziu, erau putin suparati pe metoda mea ca i-am dat lui banii dar trecuse clasa.
– cele mai bune rezultate pentru copiii cu nevoi speciale (cati am observat eu, esantion mic), am observat ca s-au obtinut prin terapia prin joaca (floor time) decat prin terapia aia clasica ABA
– Cati dintre voi sunteti capabili sa fiti productivi 6 ore pe zi, zi de si ani de zile? (Aici nu includ te,e pentru acasa)
TLDR, aveti incredere in copil, faceti-l sa aiba incredere in sine, stergeti-va la cur cu parerea lui neica nimeni de pe net, nu va subestimati copilul, poate face multe, nu incercati sa transformati copilul in ce nu ati fost voi in stare, o nota e subiectiva si poate depinde de multe inclusiv daca profesorul e constipat, relatia dintre voi e ce face copilul sa isi dezvolte aptitudinile. Lasati copilul sa se joace si sa fe fericit, o sa se descurce in viata. Abilitatile sociale si aptitudinile sunt mai importante comparativ cu faptul ca ai invatat despre Lapona Enigel.. Relatia voastra in raport cu notele si scoala cumva poate sa aiba efect pe termen lung asupra relatiei dintre voi pe tot parcursul vietii. Si aici nici macar nu am mentionat calitatea programei si a materiei.
NOU
“Vagi amici, încetați să credeți că aveți copii geniali. Sunt copiii voștri, deci șansele unui accident genetic sunt minime, puteți doar să vă bazați pe faptul că v-a înșelat soția și nu e copilul vostru direct, ci doar crește în bătătură.”
@Arhi
1. Nu am înțeles de unde ai tras tu concluzia că am dus eu ideea spre genialitate.
2. Mulțumesc de pont, daca devine un geniu, o să îmi iau soția la întrebări.
3. Lumineaza-ma te rog, cum ii poate afecta sănătatea mintală dacă își face temele alaturi de cineva care explică mai bine, mai recuperează anumite lucruri având în vedere viteza de predare + răceli, și alte asemenea care au dus la destul de multe goluri în prezența ei la școală.
4. Explica-mi, te rog, ca unui analfabet funcțional ce sunt, cum îi afectează viața socială la școală daca e in urma fata de cei pe care ii considera ea amici. Cum îi afectează ei placerea de a frecventa cursurile? E mai bine sa fie “acolo” cu ei referitor la nivel sau e mai bine sa fie in urma și să se simtă lipsa apartenenței la grup, din punct de vedere al “notelor, calificativelor” , ce considera ei competiție ..
5. Ai dus discuția către logica grupurilor de mămici. Ai presupus că x se simte peste “pleava”. Nu e cazul. Detaliind: face meditații o oră și jumătate, de doua ori pe săptămână, doar in timpul scolii, nimic în vacanta. Ii face plăcere, doamna respectiva explica mult mai bine decât ce pot eu explica. Nu am reușit să explic pe înțelesul ei și logicii pe care încearcă să o aplice în acele manuale unele noțiuni.
Am considerat că dacă eu nu sunt in stare, să ne ajutăm de cineva care e calificat. Care îi explică prin joaca, prin anumite lucruri care o fac să înțeleagă logic.
Ms. Daca am procedat greșit referitor la cele de mai sus, sunt dispus sa ascult. Ms
NOU
Dacă in școală sau clasa copilului tău apartenenta se face pe baza notelor și a calificativelor iar valoarea cea mai promovata e competiția eu zic ca ai găsit problema. Oricum chiar și asa ca părinte poți lucra acasă cu ea/el (daca nu vrei sa schimbi scoala) în sensul ca il asiguri pe copil ca valoarea lui ca ființă umană nu sta în calificative.
Dacă tu ca părinte nu ești în stare sa îți ajuți propriul copil la teme în clasa 1 … aia e, aici e ok ca ai adus pe altul, dar din câte vad scrii destul de corect, ești coerent deci nu știu ce te-ar putea depăși atâta de grav în clasa 1. Mai este și varianta în care nu ai nervi sau răbdare sa o ajuți și na…aia e, atâta poți ca părinte și iarăși foarte bine ca ai adus pe altcineva sa o ajute.
Mi se pare aberanta și deplasata ideea de meditații in clasa 1 acolo unde nu e vorba de un copil cu deficiente sau dizabilități ori un copil care vine din alt sistem de învățământ (din alta tara). Dacă în clasa 1 ești nevoit sa dai meditații copilul este o problema foarte mare ori la școală (caz în care schimbi scoala) ori acasă.
NOU
Daca noi invatam bastonase in clasa 1 si incepeam tiptil sa scriem pana la finalul clasei 1 si engleza in a 2-a (unde deja stiam sa vorbim in engleza si mai mult invatam cum se scrie), acuma nici nu mai fac bastonase ci intr-un alt mod si incep cica din gradinita cu literele. Zic cica pentru ca eu nu am auzit/observat la gradinita alor mei cand erau pe aria Waldorf (i-am mutat din alte considerente intr-o grupa cu predare traditionala) sa faca asta. Dar vad la grupa mare ce face cel mic si deja invata cifrele, literele, adunari si sa recunoasca literele de tipar etc.
Materia e mega stufoasa si multa. Si cred ca vede asta orice parinte care se preocupa de copilul lui si mai arunca un ochi in cartile si caietele lor. Mie mi se pare mult ce fac si pe repede inainte.
Daca eu faceam meditatii cand si cand pe parcursul anilor cand mai aveam nevoie de ajutor si nu faceam constant (gen 2 luni pregatire pt Cambridge, pe langa ca ma pregateam eu acasa singura) sau la materiile reale unde eram cam bota acuma incep parintii din clasele mici. Nici nu stiu daca e de bine sau de rau, ca sper si banuiesc ca isi stiu copiii. Dar daca copilul e la afterschool si acolo isi fac temele si mai vine acasa cu lectia neinvatata / temele neterminate si are lacune inseamna doua chestii: copilul nu are capacitatea sa invete aceste lucruri (trebuie lucrat cu el) sau nu copilul e problema ci scoala, ergo invatatoarea si atunci cred ca ar trebui analizat daca-l mai lasi in acea clasa sau nu. Dar din punctul meu de vedere macar in primii ani consider ca e la latitudinea ta de parinte sa te intereseze si sa mai stai cu el, sa vezi unde are probleme si sa-l ajuti. Unii considera meditatiile un ajutor pentru copii inca din clasa 1, mie mi se pare lipsa de interes si un motiv pentru care parintele sa nu se implice ci sa aloce pe altcineva. Inteleg ca toata lumea lucreaza si e mega super ocupata dar o ora pe zi nu vad sa faca rau sa te asezi langa copilul tau si sa vezi unde are nevoie de aprofundare (daca este cazul).
Si dupa aceea mai vine discutia si cu pretentiile complet exagerate a unor invatatoare care vor sa fie copiii lor din clasa premianti si mexa doxa inca din clasa 0. Care propun teme si activitati pe langa curriculum si le cer multe si de aici intervine presiunea pentru meditatii. Multi parinti se declara multumiti de acest sistem, mie mi se pare infricosator.
Eu tot ce imi doresc pentru ai mei e sa deprinda abilitatile de baza care sa ii ajute pe mai incolo. Nu ma intereseaza notele incat sa il cert ca i-a un B in loc de FB ci mai degraba, cum zice PSS, m-as ingrijora daca in clasa a 3-a inca nu recunoaste literele sau citeste monosilabic si m-as gandi ce pot face sa il ajut.
In concluzie dragi parinti sa fiti mai prezenti si nu mai tot pasati problema altora.
NOU
Lasa asta cu cititul si scrisul, pe mine ma intereseaza genii din alea care se trezesc si isi schimba singuri scutecul, isi fac lapticul si baga si o tura de rufe la spalat. Alea‘s skill-uri utile.
NOU
se umilesc bagand o tura la spalat
NOU
E interesant sa vad cum în urma unei propoziții mi-ați construit o “viața”. Fără să știți nimic despre nimic.
Începând cu @Arhi, și terminând cu ultimul comentator. Unul a visat că eu trag de copil pt a-i lua copilăria. Altul visează că pasez responsabilitatea că nu am chef sa stau cu copilul.
Spre mirarea unora, stau minim 6 ore pe zi cu copilul. Depinde când se culca. Discut, vorbesc , îi explic lucruri, aflu ce o bucura, ce nu ii place, mă joc, gătim împreună, facem curat. Tot ce îți trece prin cap și poate tot ce mi-a lipsit mie in copilărie. Ajung acasă la ora 15 00 in medie și adorm la câteva ore după ea.
Sper ca și copiii voștri să simtă fata de voi atașamentul pe care (cred) că îl simte copilul nostru pentru familia ei.
Ca să nu înceapă iar alții să știe că dacă la 15 00 sunt acasă , înseamnă că sunt o lepra, zic doar că atunci când eu ajung la munca, majoritatea mai aveți 2-3 ore de somn.
Dar oricum, ideea rămâne: Mi-ați construit o viața pe baza a trei impresii personale, apoi construind x sau y peste, fiecare cu propriile nemulțumiri din viața individuala și păreri feisbuciale.
Interesant
NOU
Nimeni nu ti-a construit nimic tie, ca se vorbea in modul general: adică dacă acuma ii trebuie meditații în fucking clasa 1 ceva nu merge bine: ori la clasă cu invatatoarea ca nu stie preda incat sa ramana cu ce trebuie de la scoala (sau poate aveti o invatatoare terorista care baga in ei ca pe cai) ori acasa (poate nu te descurci tu suficient/ nu esti curios sa faci teme cu ea/aprofundari whatever). Si eu am copil de clasa a 2-a si da, este materie mai multa decat ce faceam eu cand eram mica insa se descurca, ma descurc si eu cand arunc un ochi sa il ajut daca e cazul cand e bolnav acasa si ramane cu teme pentru acasa. Adica nu inteleg la ce are nevoie de ajutor? Nu dau cu parul, chiar intreb, pentru ce anume? Si ce o sa faceti mai incolo cand va fi si mai si?
NOU
@Ivv ai luat-o personal.
In primul rand felicitari pentru numarul de ore pe care le petreci alaturi de copil. E de apreciat avand in vedere ca mai sunt atatea pe care le ai de facut in timpul zilei.
Asa cum am zis la inceputul comentariului
“Nu luati nici de bun nici general valabil ce zic, ci doar niste idei insirate”. Comentariul nu te viza direct, erau idei din experienta mea si ce am observat inclusiv din pozitia de copil fiind la un moment dat, experienta mea cu patintii, exoerienta mea de parinte sau our si simplu de observator. De asemenea am observat sediuni de terapie pentru copii cu nevoi speciale, desi ideea e sa ii ajutam, la o prima privire copilul simte presiune asupra lui.
Pentru mine meditatiile cu forta nu au ajutat poate si pentru ca parintii nu au reusit sa pregateasca terenul ca fiind ceva fun, ceva de genul “hai sa invatam ceva super misto pe care o sa folosim sa construim nu stiu ce”. Un fel de QUEST. La multi e ceva de genul “hai sa faci meditatii ca vad ca esti slab”. Si copilul se sinte dezamagit “nu sunt destul de bun”, “nu ii multumesc pe parinti”. Adaugand la asta clasicile discutii “ala de ce poate si tu nu esti in stare?” situatia devine destul de dificila pentru copil. Ca sa evit de la inceput interpretarea, nu e vb despre tine in afirmatia asta.
Felicitari inca odata pentru relatia ta alaturi de copil si efortul de a petrece cat mai mult timp posibil impreuna