Contul meu
Mă uitam la clipul acesta, cu fiica mea cea mică. 3 ani și 2 săptămâni. Are attention spanul unui caras auriu, cântă toată ziua, își face propriile versuri la varii melodii, face miștocăreala de noi și face prostii în mod anumit, ca să ne vadă reacțiile. Și da, a început să citească cuvinte, fără să o învețe nimeni altcineva, în afară de litere.
Și eu am fost relativ inteligent când eram mic. Și mama ei. Dar în niciun caz nu eram la nivelul ăsta. Adică serios, unii dintre noi mâncau pământ la vârsta asta, să vadă ce gust are…
Dacă v-a plăcut ce ați citit,
dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali,
avem și noi nevoie de voi.
NOU
In cazul meu: părinții la fabrică, nu aveau timp pentru educația mea (in afară de cea primită la școală). Apoi cea mai colorata carte la care aveam acces era almanahul Scanteia 1988. Acces la culorile televizoarelor sau informații de pe net nici nu se punea problema. Dar totul pleacă de la părinți, cum este si cazul vostru. Copilul se dezvolta pentru ca sunteți dedicați (pe langa zestrea adn probabil).
NOU
Cred ca o sa castigi un cos cadou de la Finestore, tine aproape!
NOU
@Bee ai idee cand e tragerea la sorți?
NOU
Te-ai pus bine…
NOU
La fel face si al meu la 3 ani si 5 luni. Stie tot alfabetul, scrie singur pe telefon si tv Samsung. Cred ca citeste cuvintele dar nu le rosteste. Are o pasiune de a cerceta parolele de pe Android, situri etc, deschide aplicatia de la aia cu curentul si e suparat ca nu a venit factura.
A inceput sa copieze literele pe android ca sa faca fraze. Vorbeste constant cu 10-12 cuvinte. Imi vine sa il pap, ca e ca un trabantel cand arunca o fraza.. Balbaie de vreo 3 ori primele 2 cuvinte si apoi leaga inca vreo 10.
A vorbit mai tarziu pe la 2 ani si 3 luni, eram putin crispati, dar eu eram sigur, ca stie multe si nu vorbeste pentru ca vroia mai mult.
Noi am pus putin stop, adica nu il mai incurajam asa de des, mie imi este teama sa nu se arda. In plus este un peste pe uscat, care rapid incepe sa se plictiseasca. Are atentie distributiva, el numara, citeste altceva, in timp ce ii spun povesti. La gradi, la teatrul de papusi, cu ursul pacalit de vulpe, a fost nemultumit, a fost neastamparat etc. A motivat ca el vroia altceva, ca stia povestea si era plictisit.
Face operatii matematice de adunare si scaderi cu 1 cifra, numara pana la 100. Pune intrebari existentiale, de ex a intrbat-o pe bunica unde e mama ei.? Iar pe mine ma mai intreaba cand o sa plec printre stele?
Cunoaste toate pijamalele colegilor de la gradi. E astronom, cunoaste planete etc.
Sunt destepti pentru ca ne ocupam de ei. Timp 3 luni sau ultimele 3 luni de sarcina, taticul i-a citit mult, in fiecare seara. Am fost pionul 1 la colici, vocea pe care el o stia din sarcina, a fost cea care l-a linistit. Cu tata adoarme intotdeauna, in 3 minute, cu mama…
Acum isi face somnul de frumusete in boltul lui tati, cu capul sub brat.
NOU
Coleg de muncă, ambii având băieți de 3 ani jumate: “băiatul meu citește, scrie, face, drege, rupe tot”. Am scos doar un “felicitări” stâlcit, rușinat că al meu e pasionat doar de mașinuțe și mâzgălit la vârsta aia. 3 săptămâni mai târziu, ne întâlnim cu băieții în parc. Al lui își mânca mucii. L-a pus taică-so apoi sa imi facă o demonstrație de recunoscut litere și pauză, înafară de “A” nimic. Copilul speriat de privirea tăioasă a tatălui…m-am scuzat că ne grăbim, dar de fapt voiam să scurtăm momentul penibil, am plecat direct să-i iau alui meu o înghețată, ca premiu pentru că are un tată normal.
NOU
Se cheama SCP, sindromul ciripului cu pui, si rar ocoleste pe parinti.
NOU
Asa ziceau si de mine. Acum parerile sunt diferite, depinde pe cine intrebi. Mai bine nu intrebi. Nici eu nu intreb. Sa nu intrebe nimeni. De ce sa intrebe? Eu intreb de ei? Are cine sa intrebe. De ce sa intreb eu? Dar ei, ei de ce intreaba? Asta e intrebarea.
NOU
Este o diferenta enorma intre a “prinde din zbor” si a invata. Nu sta nimeni cu ei ca la scoala. Juniorul meu a invatat singur de pe niste covorase cu litere.
NOU
@Paul e foarte posibil ca tatăl să își supraestimeze copilul. Dar e la fel de posibil ca ăla micu să fie pur și simplu intimidat într-un mediu nefamiliar. Am și eu un exemplar extrem de vorbăreț, dar care devine mutulică cum e scos din casă.
NOU
Copiii sunt inteligenti, in general, insa depinde de parinti cum le formeaza mediul propice pentru dezvoltarea cognitiva. Eu, de exemplu, folosesc metoda OPOL de la 6 luni. La 2 ani jumate, inteleg 80% din frazele in engleza, iar primele lor cuvinte au fost in engleza, si nu in romana. Le citesc exclusiv in engleza, iar tatal in ambele limbi (romana-engleza). Au zeci de carti pentru copii (probabil peste 100) in engleza. Puzzle, Lego, desenat, exclus tableta, TV, telefon. Se vede clar diferenta intre copii ai caror parinti au fost preocupati sa le ofere timp de calitate si copiii trantiti de parinti in fata TV-ului.
NOU
Eu nu i-as invata romaneste, tara asta e o cloaca, la asta te-ai gandit?
NOU
nea_zapada: doar in tara asta de cacat raspund oamenii altor oameni cu aluzii la modul asta. De asta ne meritam soarta de salbatici in gunoiul asta numit romania si tuturor le e scarba de noi.
NOU
@W: am niste cozonaci la cuptor, n-am timp sa raspund si celor ce-au deschis televizoarele mai tarziu.
NOU
Genetica ne da potentialul maxim, potential pe care nu il putem depasi.
Mediul si educatia ne ajuta sa atingem cat mai mult din acest potential.
Deci oe baza acestui silogism, concluzia este ca ii oferiti o baza genetica buna si completati cu mediu si educatie propice.
NOU
In 99% din cazuri nici nu ne apropiem de limitele date de potentialul ala.
Copiii nostri sunt mai inteligenti ca noi (astia de 40+) pentru ca au crescut intr-o lume mai complexa decat a noastra. Noi ne jucam cu mingea, ei se joaca si tu telefoane/tablete/etc, chestii care dezvolta inteligenta mult mai mult decat o poate face o basica cu aer. Au programe la TV la care se uita cu placere, nu pentru ca altceva nu e de facut. Sunt mult mai stimulati intelectual decat am fost noi la varsta lor.
NOU
Se pare ca nu cunoasteti efectele tv-ului si tabletei asupra creierului unui copil. Nu ma mira, de altfel.
NOU
Deea vrei sa zici ca e cum am zis eu, contactul cu tehnologia si in special jocurie video le dezvolta inteligenta, coordonarea si gandirea analitica?
NOU
Deea, sa stii ca Adia se uita si la TV, se joaca si pe tableta, desi are o biblioteca de carti si o camera plina de jucarii. Conteaza echilibrul si momentul expunerii, sa nu mai aruncam gratuit cu rahat in tehnologie.
NOU
Eu am decis sa nu aiba parte de suprastimulare. Fiecare isi creste copiii cum considera de cuviinta. Avem acces la zeci de studii care demonstreaza efectele ireversibile ale expunerii timpurii la TV si tableta, asa ca fiecare isi asuma decizia din acest punct de vedere.
NOU
sigur, doar ca tu te-ai ultragiat pe tema, nu ti-a zis nimeni nimic. cat despre studii, copiii mei cu tableta sunt primii in clasa/scoala lor, fetita mica citeste la 3 ani, deci da, fiecare decide pentru sine si ai lui.
NOU
Nu m-am ultragiat, ca sunt obisnuita sa vad in jur copii dependenti de TV si tableta, suprastimulati cognitiv inca din primul lor an de viata. Ar trebui sa stai de vorba cu un psiholog pediatru, ti-ar explica lucruri interesante despre consecintele pe termen lung. Dar cum asta se incadreaza in categoria de sfaturi nesolicitate, ma opresc aici.
NOU
incurci borcanele, esti extremista, dar este fix treaba ta. cum ziceam, tu te-ai amestecat in discutie, tu ai cerut detalii, tu te-ai simtit desteapta, desi eu am 3 copii din care 2 mari iar tu esti doar o experta de internet. este exclusiv treaba ta cum iti cresti copiii, ideal ar fi sa nu te lauzi ca o vegana pe net cu prostiile astea si sa ii lasi pe ceilalți in pace. tks.
NOU
Suprastimularea e creata si prin alte metode, nu doar tv si tableta. Extremismul asta mi se pare mai nociv decat juma de ora de tv sau juma de ora de tableta.
NOU
Wow. Ma retrag, parintii experti stiu mai bine cum sta treaba cu TV-ul si tableta.
NOU
efectiv nu ti-a cerut nimeni parerea, nu vorbea nimeni de asta, ai venit, ai cerut sa se discute despre ce fac copiii mei, ti-ai fluturat superioritatea iar acum te retragi in glorie. good job
NOU
Nu sunt un parinte perfect si expert, dar merci de compliment. Am citit si eu ce zic psihologii si multe studii. A lasa copilul sa stea in fata ecranului de la nastere toata ziua si a nu lasa copilul deloc sa aiba acces la tehnologie pana la 10 ani (*insert random age*) sunt extreme. Vrei sa iti cresti copilul la o extrema, bine, dar nu arunca cu noroi in toti ceilalti care cauta un echilibru intre aceste extreme. Nu esti o mama perfecta pentru cum iti cresti copiii, e o alegere a ta, nu baga pe gat altora alegerile tale. Nu ne esti superioara cu nimic, desi vorbesti cu superioritate.
Iata ca si copilul meu din filmare vorbeste 3 limbi, citeste, socializeaza, e empatic, ii place sa se joace cu alti copii, ii place sa mearga la scoala, ii place sa stea afara, are o imaginatie foarte bogata, sta bine cu logica si totusi ii plac si Tom&Jerry, Peppa Pig, Pete the Cat si sa se joace pe tableta.
NOU
@ deea, esti exempli perfect de ce suntem asa multi prosti si retardati pe lumea asta… as plusa si as zice ca esti si o parvenita dar nu am cum dovedi asta.
NOU
Scuze ca ma bag in seama, intentia mea nu e sa imi laud copilul ci sa exprim o parere conform cu experienta mea.
Baiatul meu mai mic (5 ani) foloseste foarte google maps. Trebuie sa ajung undeva? ini cere telefonul inajnte sa vada cum. iti spune in orice punct il lasi (in oras natal, in vacanta sau oriunde) cum sa ajunga la destinatie cu ce mijloc de transport, unde sa schimbe, pe ce strada sa o ia, etc. Fara telefon in fata, doar studiind cateva minute acum x zile. Binenteles ca am zis ca fabuleaza, e doar un copil, ce stie el la 5 ani. Prima data mi-am dat seama acum 1 an jumate sau 2 cand niste prieteni ne-au invitat la ei acasa impreuna cu mai multe familii, am ajuns dar eu ma uitam in cu totul alta parte iar el mi-a zis “vezi ca asta e casa, am vazut pe ipad”, casa unde habar n-aveam adresa. Usa alora era facuta din gratii, am vazut multa lume inauntru dar nu vedeam proprietarii, am zis “bai nu ma duc sa ma uit printre gratii ca poate ma impusca astia sau cheama politia” insa norocul face sa vad cainele propietarului acolo. Dupa aia m-am mai contrazis cu el de vreo 6 ori cu privire la strada, adresa, unde sa mergi, in toate cazurile (nu mint) a avut dreptate, in toate cazurile m-am simtit de tot cacatul si mi-am cerut scuze de fiecare data. Sa nu ma intelegeti gresit, nu-s chiar prostul pamantului sa-l lasi in centru si sa nu se descurce. Am calatorit in multe tari inclusiv in jungla, stiu oarecum sa ma ma orientez dar baiatul m-a adus pe directia corecta de cateva ori. Initial am crezut ca se uita in history sau intreaba Siri dar nu.
Parerea mea, orice extrema e nociva, acces la unele lucruri (nu toate) cu moderatie cred ca e benefic pentru toti cat timp persoana intelege limitele
LE: lumea evolueaza. Din pacate nu poti evita tehnologia. Sotiei ii e oarecum frica de calculatoare, zice ca nu intelege, iti dai seama cat imi e de greu sa ii explic ca orice cacat de job, inclusiv spalat pe jos poate sa aiba legatura cu calculatorul cand trebuie sa introduci orele in sistem cand ai spalat azi
NOU
oamenii nu inteleg ca nu mai suntem acum 30 de ani, ca tehnologia este si in frigidere si in incuietorile smart de la usa. se tem cum se temeau de tren stramosii lor si ziceau ca femeile nu vor putea merge cu trenul la viteza de 45kmph, pentru ca le va iesi uterul afara. poti sa ai grija de copil, poti sa il consiliezi, poti sa ii ghidezi descoperirile si in niciun caz nu il abandonezi in jungla IT, ca sa te poti concentra tu pe ce faci. da, cresterea unui copil e o munca continua si devine prioritara.
NOU
Salut, Arhi! Sunt cititorul tau de foarte multi ani dar imi place sa citesc mai mult decat sa comentez.
Trebuie sa intervin…
Daca nu aveam o experienta cu o astfel de persoana, care este mama copilului meu, credeam ca astfel de persoane nu exista.
Exact aceeasi replica: nu stii ce spun psihologii, etc, si ca de ce i am cumparat telefon si calculator copilului de 9 ani fara sa ma consult.
TEHNOLOGIA NU E PROBLEMA, PROBLEMA E CUM E FOLOSITA. In cazul nostru cum supravegheaza parintele copilul respectiv. Parinte care se da superior pe internet, care in acest timp putea sa isi supeavegheze copilul cum foloseste aceasta tehnologie si sa nu il priveze de acest lucru.
NOU
exista si sunt mai multe decat crezi. cautarea validarii pe internet si in cercul de prieteni e mai importanta decat viata copilului
NOU
Nu vreau sa fiu nasoală, dar, Deea, lumea se pregătește as we speak pentru metavers și existența intr-un univers digital în care cu siguranță se vor contura meseriile viitorului, iar unii vor pune mana pe un telefon prima oara abia la 10 ani și probabil doar sa-si sune mămica, că așa zic studiile pe care unii părinți le iau la nivel de lege supremă și își privează copiii de acces la ceea ce e lumea asta, de fapt.
Ii vei povesti și tu despre telefoane și Internet fara să le vada vreodata asa cum învață studenții de la Iginerie Auto despre mecanica secolului XXI cu acces maxim la Dacie? Ce părere ai despre handicapul acesta de a fi privat de normalitatea pe care o refuza parintii? Și te întreb serios, cu nicio urmă de răutate, cum află copilul tău despre Internet, Televizor, tehnologie etc? Din cărți?
NOU
Deea: tu poti sa iti tii copilul si in pestera doar ca ar fi fain sa nu vii pe tarlaua altuia sa ii spui ce frumos e acolo sau mai rau, sa ii convingi ca sunt prosti altii ca nu merg acolo.
Una e sa ii dai telefon/tableta/tv si sa il intrebi peste cativa ani ce ii place si alta e sa combini inteligent si frumos toate astea cu metodele de invatare conventionale.
Crede-ma ca daca continui in modul asta pana a fi la scoala/gimnaziu si el/ea a avea acces la tehnologie doar o ora pe zi in timp ce ceilalti vor avea tot ce cuprinde si vor discuta numai despre asta la scoala si al tau nu va sti nici cum sa mute cursorul pe un calculator pentium IV, iti va reprosa asta. Nu fi extremista ca nu ti-a zis nimeni sa pornesti device-urile si sa arunci cheia dupa tine.
Copilul oricum va vrea interactiune sociala, pe langa tehnologie. Noaptea la culcare intre a pune o poveste sa mearga pe Spotify si a le citi eu o poveste, aleg 90% sa le citesc eu povestea aia de adormit ..
Chillax
NOU
Îți lași copila cu telefonul / tableta / Tv ?
NOU
evident
NOU
Ovidiule, eu nu mă enervez că nu-mi stă.
Dar când aud întrebări de-astea mor.
Ai mei nu m-au lăsat să mă uit la televizor până la 14 ani.
Vedeam ora aia de desene sau filme cu Stan și Bran de sâmbăta și gata.
14 ani în morț… nevermind.
Cum să nu dai acces copilului la tehnologie?
Îl las să-l și desfacă dacă are chef.
E vorba de curiozitate.
Tu dacă treci pe lângă o baltă o ocolești.
Pentru că tu știi efectul apei.
Un copil o să încerce să treacă prin baltă.
Că el aia vrea.
Să experimenteze.
Efectul cizmulițelor lui stropind tot în jur e un fenomen nou pentru el.
Interacționează cu ceva și descoperă.
Descoperă fizica, descoperă efectele naturale, descoperă tot.
Iar asta, cobinat cu imaginația efervescentă a unui copil creează o lume de vis pentru el.
El e titanul care despică oceanul: buuuuum! cizma mea a spart Pacificul, mai tare ca Minterand.
La tehnologie la fel.
Nouă ni se pare plictisitor.
Apeși pe același ecran și are același efect: bulina aia se duce în sus și-n jos…
Dar la ei, la copii, imaginația e-n concurs cu lumea și informația și pune mai multe ecuații mintale în mișcare.
Vă rog din suflet, lăsați copiii să descopere.
Dați-le cât mai mult acces la informație și tehnologie.
Ovidiu, nu mi-o lua în nume de rău, sunt sigur că întrebarea ta e inofensivă (sau chiar cu mic troll) dar am simțit că trebuie să mă vărs pentru cei și cele care vor veni pe-aici să citească.
NOU
@nea lie: eu aveam o combina muzicala (asa le zicea, sigur stii). Eletrotehnica sau nu mai stiu cum ii zicea. Casetofon, radio si pick-up.
Nu ca m-au lasat, dar am desfacut toate suruburile. si de frica ca nu aveam voie, le-am pus si la loc. Aproximativ…
NOU
Tehnoton. Eu am desfăcut Tehnotonul tatei. N-am mai știut să-l pun la loc și-a fost un pic de scandal, adică ardeleanul de tata a zis “mno” și-a luat un Sputnik care era aproape imposibil de desfăcut. Balșoi și uriaș.
Păstrez însă din copilărie un magnetofon Tesla. Nu mai am benzile originale pe care le foloseam, dar scula încă merge.
NOU
acest “scula inca merge” care iese din gura lu’ Nea Ilie si el inca se mira de ce coana Tanta vorbeste de zone intunecate…
NOU
Sigur ca il las. Nazuinta naste trebuinta. Stii ce cuminte e cand il amenint ca i le confisc o saptamana? Nici nu trebuie sa ridic glasul, doar fac un semn
NOU
@nea_zăpadă, mai bine bagi cozonacul la cuptor — iykwim
NOU
Pai normal ca mancam pamant, daca vedeam non-stop la tv reclame la detergent cum ca “murdaria este buna”
NOU
Am deschis ușa de la căcătoare și am lasat-o așa, apoi am deschis si geamul , m-am uitat să văd cine e înăuntru, apoi m-am dus la ușă, am deschis-o de tot și când am dat să intr
Acest comentariu este jumătate de comentariu, cealaltă jumătate o voi da altădată.
NOU
Bagajul genetic nu face pasi asa rapizi… ca altfel era reinventara fizica de cateva ori in decursul ultimului secol si cu efecte clare nu doar teorii.
Evident exista si speciali, evident copilul fiecaruia e special dar sa stam cu picioarele pe pamant ca o ia razna sectiunea de comentarii.
Al meu desface clementine, la 2 ani jumate’!!! Singur!!!
NOU
Sa-l vezi la 14, da foc la casa! Singur!
NOU
Clementine? Moooor! Eu cand am mancat prima data clementine nu stiam ca foita aia in care sunt bagate e hartie. Credeam ca e un fel de glazura mai nasola. Adica le-am mancat cu tot cu foita aia. M-am si plans ca ce nasoala e glazura aia. Asa am aflat ca trebuie desfacute. Deja mancasem o punga. Cu tot cu hartie. Si nu eram bididiu avea deja peste 30 de ani. De aia zic. Si de la mine aveau ai mei asteptari. Pe undeva m-am pierdut. De atunci tot incerc sa ma regasesc. Imi place asa boem.
NOU
Baiatul meu de 2 ani si 5 luni nu face nimic inteligent, desi cand ma uit la el mi se pare ca are privirea inteligenta. Dupa ce am citit ce s a zis aici, o sa ma iau de ureche si o sa ma duc singura la coltul de rusine. Super copil, aveti! Misto sunt si ai mei, dar părinții nu prea :(( Imi place cand povestesti despre ei.
NOU
fii serioasa, nu are nicio legatura. fiul andrei nu a vorbit pana la 3 ani si ceva, avea doar un limbaj al lui, complet ininteligibil, gen la cremwursti zicea tetu, desi era cel mai inalt de la locul de joaca. de cate ori am vrut sa sparg capete de babe care il luau la misto Dar tu de ce nu vorbesti, de ce nu zici nimic, ar trebui sa vorbesti, ca esti mare! toti copiii vorbesc, toti vor invata chestii, fiecare are doar ritmul sau si trebuie doar sa ii lasam in pace, sa si-l descopere.
NOU
Acum a inceput sa vbeasca mai bine mai rau. Ii tot arat carti de la cateva luni. Nu înțeleg cat si ce trebuie sa fac mai mult. El nu stie sa citeasca, ii plac doar anumite carti si doar uneori. Il intrebi de culori, de numere…uneori vreau sa cred ca doar ma sfideaza si nu ca nu stie 3 culori, pe care eu i le repet de cand era bebe. O fi si bagajul genetic, desi eu si cu ta su ne credeam oarecum destepti average asa. Probabil nu toti copiii sunt speciali, poate ar treb sa ma resemnez cu ideea ca poate lucra si la penny ori la orice altceva, decat sa fie vreun intelectual. E greu de suportat presiunea de care scria Deea sa stii ca tot ce faci e greșit si ca ti ai distrus copiii pt totdeauna.
NOU
aoleu tu esti depresiva! copilul e foarte ok, nu e o masina, bagi input scoti output.
NOU
AndreeaH, daca esti cu adevarat ingrijorata de dezvoltarea copilului si ce face sau nu face iti ridica semne de intrebare, cere parerea unor specialisti. Insa sa stii ca majoritatea parintilor ajung la un moment in care se intreaba daca e ceva in neregula cu copilul lor, din cauza comparatiei cu alti copii sau din cauza unor reactii sau comportamente pe care le au copiii lor.
Nu tuturor copiilor le plac cartile sau ce am vrea noi sa le placa si, de exemplu, pentru ca zice cineva mai sus, fiica-mea nu desface clementine la 3 ani, pentru ca nu ii place sa se murdareasca :))
NOU
@ Luna este un copil sociabil, empatic, acum si vorbeste de ceva timp, insa il compar intr adevar cu altii. Nu ii plac cartile, povestile. Ii plac tractoarele si excavatoarele. Ii place sa se joace cu lego si in general, sa faca dezordine si sa faca lucruri care il pun in pericol. Este foarte energic, danseaza, ii plac desenele cu blue si Mickey mouse. Nu pot spune ca sunt ingrijorata ca are vreo boala nedescoperita, ci ca nu stiu cum sa l fac sa invete cat mai multe, pt ca vad ca absorb tot ca un burete in perioada asta.
NOU
ofera-i cat mai mult din ce ii place lui si sustine-i pasiunile. oamenii nu sunt toti la fel, fiecare avem inclinatie catre altceva. la scoala oricum toti ajung sa treaca prin aceleasi materii. i feel you la “energic si lucruri care il pun in pericol” :))
NOU
@ Andreea, niciun copil nu trebuie sa fie fortat sau stimulat in vreun fel sa invete ca vezi doamne, asta sau alta e o perioada mai buna sau mai rea. Astea sunt statistici si atat. Fiecare are ritmul lui, precum fiecare are abilitatile lui.
Copilul tau daca e pasionat de masinute poate ajunge inginer mecanic de exemplu. Poate nu citeste pentru ca Inca nu are rabdare, dar intelege mai bine geometria in spatiu si felul in care functioneaza lucrurile.
Poate are abilitati motrice sau vreun talent sportiv.
Pe langa asta… De unde stii ce si cat invata? E posibil sa stie mai multe decat spune.
Copiii trebuie lasati sa fie in primul rand copii.
NOU
@ Andreea, gandeste-te ca el chiar invata lucruri prin joc.
E pasionat de masinute – poate ajunge inginer.
E energic – poate are abilitati sportive.
Faptul ca face lucruri periculoase e bun, inseamna ca e curios, deci invata.
Nu tot invatatul e in carti.
PS si eu URAM povestile:) nu aveam rabdare
NOU
My two cents Multumesc pt frumoasele comentarii. Eu nu voiam sa critic copilul, voiam sa ma gândesc la abilitatile si limitele mele de a l pregăti pt lume. Nu reușesc sa vad obiectiv ce as putea sa fac mai mult sau mai bine. Nu incerc sa l “rapesc” de la tractoare si de la lego, ii sustin dorințele astea. Mai presus de orice e fericirea lui, copil fiind si mai apoi ca adult. Mi e teama sa nu pierd vreun tren care sa ii schimbe ireversibil viata si chemarea. Iar azi toti copiii ajung deja invatati la grădinita/scoala si asta ma face sa mă gândesc daca va trebui sa l meditez?:)))
NOU
niste vecini au un copil in varsta de aproximativ 10 ani care nu iese afara decat pentru scoala sau cand ies amandoi parintii. cand parintii ii intrerup accesul la ”tehnologie” se manifesta extrem de violent. mentionez ca are carti, echipament sportiv si bicicleta, care stau nefolosite.
l-am mai intalnit pe altul la frizerie, nu a putut ramane sa se tunda pentru ca i se descarcase ”tehnologia” si intrase efectiv in sevraj.
e la fel ca la celelalte stimulente, majoritatea se expun la ele, doar unii devin dependenti.
nu am studiat ce zic specialistii.
NOU
Idiocracy este real, specia se prosteste pe zi ce trece.
Knowhow’ul devine tot mai de nisa, sub mana autoritara a catorva corporatii.
Parintii evident sunt 100% subiectivi si cred ca odraslele lor sunt super-eroi-super-inteligenti.
In foarte mare parte mai toti ashtia o sa devina prostii lumii de maine. Cei cativa care-si vor depasi conditia nu o sa conteze in marea schema a lucrurilor.
Mult noroc odraslei, parinte visator:)
NOU
E simplu aceiasi cantitate de inteligenta se imparta la tot mai multi oameni, acum deja suntem peste 8 miliarde, in rest fiecare cioara isi vede puii ca fiind cel putin einstein.
NOU
citind comentariile am cateva mentiuni din putul gandirii mele, posibil unele mentiuni sa fie tampite. Sunt offtopic cu subiectul
– Intotdeauna generatiile care vor urma vor fi mai inteligente decat cele anterioare. E normal si firesc
– dupa ce vor ajunge prin clasa a 4-a, a 5-a, va fi greu sa mai tii pasul cu copiii
– intr-adevar, copiii noastri sunt mai inteligenti dar si situatia e mai competititva pentru ei, cerintele sunt mai mari, baremul e mai sus, e mai dificil si o lume mai periculoasa unde se se cer aptitudini de adaptare mai dezvoltate
– Asta cu tehnologia nu tine neaparat de telefon, ipad, tineti minte ca si noi ne uitam toata ziua la tv. A avut cineva hc91? cip03? cat stateati sa va incarce o caseta? La tehnologie Cat si ce si in mainile cui depinde. ca si cu un cutit, poti sa tai ceapa sau sa omori pe unul.Plus ca nevoia si cerintele te fac sa trebuiasca sa incluzi tehnologia in viata copilului
– Ca de fiecare data sfatul e acelasi, nu va comparati copiii cu altii. Fiecare copil are timpul lui. N-are nici o importanta ce face X. Cea mai mare trauma am suferit-o cand taica-miu zicea “fiul aluia cum poate? Gigel ce nota a luat? Boule, esti prostul clasei”. Copiii pot fi foarte imprevizibili (in bine sau in rau), psihicul e foarte firav. Nu fiti si voi niste bullies, sunt destui afara. Imi amintesc ca inainte de BAC in tot liceul nu imi dadeau astia nici o sansa si la BAC le-au cazut plombele. Fiecare are timpul lui. Nu va comparati copiii pe baza unor note, nu uitati ca sunt niste note date de cineva, nu e o eticheta despre copil. Sunt copiii exceptionali
la fotbal, tenis, inot, arta, fizica sau pian. La fel cum un peste nu poate urca in copac dar poate fi foarte bun in apa. Viata noastra nu e doar despre oameni care lucreaza la Nasa. Cand aveti tendinta sa va jigniti ca a luat nu stiu cr nota, uitati-va putin in oglinda. Daca simtiti ca nu sunteti mare scula de bascula (ca sa fim sinceri niciunii nu suntem, insiferent ce facem, uitati la Muska ce face nenea ala zici ca si-a schimbat pastilele) poate e cazul sa fim mai rezonabili.
– Nu uitati totusi ca sunt niste copii, sigur, competitia e mai mare acum dar nu uitati ca virgula copilaria e cea mai frumoasa si cea mai firava petioada a vietii.
– Nu uitati ca viata trece, copiii cresc, timpul nu poate fi dat inapoi. Nu uitati sa petreceti si timp cu ei. Unii trebuie sa plecati la munca in alta parte insa nu uitati ca timpul ala nu vi-l da nimeni inapoi. Petreceti si timp cu ei chiar daca fizic nu sunteti tott timpul
langa ei, exista acces la tehnologie acum, nu video call nu costa.
– Nu fiti niste parinti toxici (incerc si eu), nu le reprosati ca tampitii “stii cate am facut pentru tine?”, nu v-au cerut ei asa.
– Nu va invatati ca toti romanij ca sa fie competitivi si rai fara sens intre ei, sa nu se joace cu altii, sa nu-i dea aluia, sa ii traga si el una, ce el e mai prost?
– vor suferinin dragoste de mici, nu radeti ca prostii de ei, fiti avolo si ajutati-i sa treaca peste
– nu ii faceti de ras in fara altora, sau sa faceti misto de ei in public incercand sa pareti voi inteligenti. Pe langa gaptul ca doare foarte tare pentru copil, nu sunteti decat niste cocalari in fata altora chiar daca nu vin se spune in fata.
– Indiferent de nivelul copilului, daca face chestii sau nu, singurul lucru important pentru mine e sa fie fericit. Nu uitati ca viata e scurta. Si nu uitati ca nu toti copiii au aptitudini cognitive la acelasi nivel. Sunt si copii siprafotati, si copiii ascultatori, si copii cu nevoi speciale. Inportant e sa fie fericiti langa tine
– cel mai important pentru mine in relatia cu copiii mei e ca atunci cand vin acasau sau vin ei sa ma intalneasca undeva sa alerge fericiti spre mine, asta inseamna ca inca momentan sunt ok in compania mea
– nu suntem parinti perfecti si nici altii nu sunt indiferennt cat de bine fac lucurile. Intotdeauna poti vedea lucurile in mai rau. Nu cadeti in depresie, facem cu totii ce putem. Unii sunt parinti singuri la X copii care mai trebuie sa aduca si bani in casa si sa faca si mii de alte lucuri.
NOU
Si scuze pentru greselie din text, ar fi trebuit sa-l corectez inainte sa fie mai inteligibil dar lenea la mine e mare.
NOU
Vechea timpenie “Copilul meu stie cu telecomanda si cu tableta, noi la varsta lui nu stiam”. Pai noi la varsta lui nu aveam telecomanda si tableta. Ia vezi, copilul tau stie sa prinda gusteri la 6 ani?!
NOU
Voi copia raspunsul unei prietene care este psiholog pediatru: “Nu este indicat sa fie expus la ecrane inaintea varstei de 3 ani pentru ca asta este o perioada de intensa dezvoltare a creierului; la nastere, creierul are un numar limitat de circumvolutiuni, numar care creste exponential in primii ani de viata prin prisma experientelor copilului (joc, plimbari, interactiuni cu ceilalti, etc). De aceea toate jucariile si jocurile pentru bebelusi sunt de tip senzorial – adica ei trebuie sa invete facand, sa invete prin senzatii directe: gust, pipait, miros, atins, prins, etc. Astfel, ei isi formeaza reprezentarea realitatii, invata, acumuleaza, se dezvolta.
Ecranele, de orice fel si orice ar rula pe ele, sunt o imagine deformata a realitatii (de exemplu, imaginile – denumite in limbaj de specialitate frame-uri, se deruleaza cu o viteza diferita de viteza de perceptie a ochiului uman) si, expunerea la ele priveaza copilul de invatarea senzoriala, care e baza dezvoltarii personalitatii. Ecranul stimuleaza doar vazul si auzul. Astfel, petrecand timp in fata ecranului, copilul invata acea realitate si isi formeaza asteptarea ca si viata reala sa se deruleze in mod similar. De aceea, uneori vedem la ei ca “nu au rabdare” – pentru ca in realitatea virtuala, acele frame-uri obisnuiesc ochiul uman cu o viteza de derulare mai mare decat in realitate. La fel si atunci cand vorbim cu ei si par ca nu ne aud. Acesta e procesul de formare a creierului la fiinta umana si nu are legatura cu cat de evoluata e societatea sau nu. Ecranul il priveaza pe copil de invatarea prin experienta proprie si ii ofera o informatie intermediata, nu directa, prin simturi. Chiar daca, de-a lungul vietii, noi vom fi bombardati de tehnologie si ecrane de toate felurile, este foarte necesar pentru procesul de dezvoltare a creierului, sa nu fie ciuntit de expunerea la tehnologie inainte ca ea sa poata fi un ajutor si nu o piedica in calea dezvoltarii personalitatii copilului”