Un constănțean a prins toți guvizii din portul constanța

Nu am avut tată pescar. Primul, constănțeanul, era pescar cu barcă, ieșea la 8 km în larg după guvizi de ăia uriași, dar nu era prezent în viața mea. Al doilea nu era, nu îi plăcea pescuitul și nu fusese în viața lui la pește. Primul contact, dealtfel și singurul, din copilărie, a fost când m-a dus un unchi, prin clasa a 1 a, ceva de gen pe lac la Mogoșoaia, la pește. Omul fiind pescar de ăla care se trezește la 3 dimineața, ca la 4 să fie pe lac, că atunci trage mai bine. Țin minte niște ceață densă, noaptea, luminată de lanterne, răcnetele pescarilor care îl înjurau pe unul care arunca după ceva răpitor, că arunca-trăgea încontinuu ditamai chestiile cu greutăți.

Mi-am luat undițe când m-am mutat în constanța. M-a învățat soția, din vremea aceea, cum se pescuiește, ce se folosește, cum se fac noduri și prostii de astea. Deh, constănțeancă get-beget, știe și cunoaște. Și acum merge la pescuit, din când în când, fără probleme. Pe de altă parte, pescuitul la guvide, în Constanța, este doar o nimerire a zilei când trage guvidele. Pentru că, dacă nu vrea să tragă, nu trage, se uită un port întreg de pescari unul la celălalt și ridică din umeri.

Iar când trage, pur și simplu arunci undița, numeri până la 10, tragi guvidele. Și tot așa. Cea mai mare captură a fost cam o jumătate de juvelnic de guvizi, a curățat doamna până când i-au crescut urechile, cred că am dat guvizi la tot blocul, dar nici nu mai pot să îi sufăr.

La pescuit de crap sunt ușor autodidact. M-am informat singur ce și cum, am învățat singur cum se mermelește momeala aia de pe arculeț, ce momeală e bună, ce nu. Mi-am învins până și scârba de a pune mâna pe râme.
Nu sunt genul de pescar bolnav, care se trezește cu noaptea în cap, pentru că fuge balta de acolo și sigur crapul trage dimineața, nu prea îmi pasă, eu ajung pe baltă cam la 11-12, pentru că, în general, plec cu cățel, purcel și tot calabalâcul, până ajungem, până ne despachetăm, până își găsește fiecare locul, până își deschid fiecare crănțănelele, suculețele și toate astea, timpul trece. Dar mie așa îmi place să merg, scopul meu este să mă relaxez și să mă simt bine în bula familiei și prietenilor mei și atât. Peștele e secundar. Nu că nu mă bucur când prind, dar nici nu arunc undițele în apă, cum ar fi trebuit să fac acum 2 săptămâni, când mi s-a rupt fundul juvelnicului, când pescuiam La Conac și am pierdut 6 pești, din care 2 ditamai crăpălăii.

Ce vreau să zic este că dacă căutați puțină relaxare, însoțită de o activitate, pescuitul este una foarte mișto. Și nu aveți nevoie de niciun guru. Vă duceți într-un decathlon sau pe emga, căutați lansete crap, luați ce vi se potrivește mai bine bugetului, eventual cu tot cu mulineta și mulineta cu tot cu naylon de ăla. Nu vă îngrijorați de calitate, oricum nu știți mare brânză, nu știți să aruncați, mai bine distrugeți ceva ieftin, decât vreo scumpete. Nu vă luați nici după papagalii care comentează despre calitatea lansetelor, pentru o ieșire distractivă la pescuit de maxim câteva ore, de 2-3 ori pe an, este suficient.

Practic, există, gata montat, orice aveți nevoie. Ace, legate pe momitor de ăla tip arculeț, costă vreo 5 lei bucata, la vânzătorii de lângă Lidl Morarilor. Tot acolo găsiți și momeala standard, adică mămăligă gata făcută pătrățele, conserve mici de porumb bonduelle și râme, vreo 4 lei fiecare cutie. Țepușele alea de sârmă pentru susținut lanseta costă vreo 2 lei, cred, tot la băieți. Vă alegeți și un groundbait, eu îmi iau o chestie de genul din link, de la decathlon, dar nu garantez că e vreun miez, nici nu vreau să dau mai mulți bani pe ceva ce nu știu dacă funcționează. Groundbaitul ăsta îl amestecați cu apă până se obține o consistență care îi permite să îl puneți pe arculețul ăla cu ace și să nu cadă, umpleți cârligele cu ce momeală vreți și aia e.

Cam astea sunt basics. Nu sunt neapărat sfaturi, nu sunt vreun pescar ceva, sunt o grămadă de lucruri și momeli pe piață care habar nu am cum funcționează. Rămâne ideea de ieșire la aer curat, ai și ocupație, ai și emoția așteptării sau a dezamăgirii, mai prinzi și pește, la final, distracție frumoasă, curată, lejeră.

Cred că ar trebui să vă urez fir întins, dar nu știu exact de ce se spune așa ceva, așa că succes!:)

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt