Igor are o rezervă senzațională de depresie, imediat cum iese Luna pe ușă dimineața. Pur și simplu se tuflește și cade pe o parte, de zici că moare pentru că îi pleacă stăpâna vieții. Singurii care îi mai dau chef de viață sunt copiii, când vin de la școală, în rest, dacă rămâne cu mine, e bleg de îi curge salivă de gură.

Mi-e milă de el, săracu băiat, și nici nu știu ce să îi fac.
Iar nu mănâncă boabe, orice i-aș face. I-am luat azi, la sfaturile voastră, uleiul de somon sălbatic. Să vedem cum o fi cu el, că sincer, habar nu am ce să îi mai dau. Și nu mai poate mânca nici smântână peste, am impresia că a devenit intolerant la lactoză, că vomită.

Ca idee, aceste rânduri sunt pur catartice. Nu mă interesează sfaturi despre acana și orijen.

Mulțumesc că ai citit postarea.
Poți să îmi susții eforturile cu o cafea pe Patreon ->

Alte articole din arhiva de aur