Ştiţi că v-am spus că mi-am pus lentile de contact, nu? Bravo. Hai să vă spun.
Ajung eu ieri acasă, fericit nevoie mare, cu lentilele pe nas, mamă ce mişto alea alea, ne dăm pe blogele, scriem ceva, filmăm o treabă.

Pe seară, ochiul stâng începuse să mă jeneze. Dar ştii cum, să mă jeneze bine de tot, aveam senzaţia că am un fir de praf cât o cărămidă în ochi, clipoceam des, vedeam monitorul în ceaţă, tot tacâmul.
Pe la 10 seara, mă satur de senzaţie şi le dau jos, după care fac o baie fierbinte şi lungă, as myself. După baie, aceeaşi senzaţie tâmpită în ochi, cu firul de nisip.

Mă duc şi îmi torn Visine în ochi, să mă curăţ în caz de ceva. Spanak, nici un rezultat, exact aceeaşi senzaţie. Mă duc nervos la culcare, sperând că până dimineaţă trece sau se mai domolesc simptomele. Un car de draci ce aveam, de-abia îmi luasem lentilele şi ochiul nu le suportă, 100USD aruncaţi pe apa sâmbetei, ura şi la gară.

Dimineaţă, la prima clipocire, la fel. Bun, acum mă albisem puţin, că mă gândeam că mi-am zgâriat corneea şi să vezi acum distracţie, ajung naibii la operaţie de dragul lentilelor mele.
Când colo, ajung în baie să mă spăl pe ochi. Dau cu apă, după care mă uit în oglindă şi, într-un acces de inteligenţă, trag puţin de pleoapă şi mă uit în jos…

Nenea ăla de la oftalmologie mi-a dat să probez câteva lentile, înainte de a mă decide la un anume tip. Iar eu, le-am tot probat, până când am uitat că am lentilă în ochiul stâng, aşa că am mai pus una deasupra. Aşa că cea de dedesubt s-a împăturit şi a fugit în partea de sus a ochiului şi îmi dădea mie senzaţia de corp străin în ochi.

Beat that!

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.