Contul meu
Scris de Stefania
Am citit zilele trecute textul despre abuzul asupra copiilor si mi-a trecut prin cap ca in loc sa scriu despre cum am supravietuit eu abuzurilor, comune, banale si zilnice in copilaria de acum 40 de ani, am putea vorbi despre cum putem pregati copiii nostri, pentru a nu cadea victime.
Nu stiu sa vorbesc in general, de aceea am povestit doua amanunte din viata noastra si intrebari pe care ni le-am facut noi. Mie imi vine sa raspund ” e prea mic acum, mai incolo” dar pina cind pot amina momentul?
Cred ca eram destul de marisoara cind am citit pe undeva de fapte reprobabile comise in timpul razboaielor si venea greu sa cred ca era posibil, ca nu exista cavalerismul de care ma umplusera romanele cu actiune in evul mediu iar cu ai mei era imposibil de discutat. Stiu doar ca am ramas cu o repulsie care nici acum nu imi permite sa vad “Portocala mecanica ” a lui Kubrick, pentru ca stiu ca sint scene de violenta gratuita.
Copilul butona de zor pe tableta, absorbit intr-unul dintre jocurile cu care ar pierde ore in sir, daca ar putea…
Eu ma uitam la un documentar despre lagarele naziste. Vorbeau de Terezin, “ghetoul model” folosit pentru propaganda in fata opiniei publice internationale. Era descris amanuntit modul in care evreilor, obligati sa se transfere din locul in care traiau , li se punea in fata un contract prin care cedau caminul propriu in schimbul unei case in acest “orasel”. In functie de valoarea primeia, li se promitea ca ar fi obtinut chiar o casa cu vedere spre lac. Dupa ce semnau, calatoreau cu iluzia ca ar fi putut continua sa duca o viata cit de cit decenta. O data coboriti din tren, in fata cladirilor vechi de caramida, multi erau convinsi ca pe undeva se facuse o greseala. Socul si acceptarea realitatii dura citeva zile.
“-Dar i-au pacalit!” l-am auzit pe copil comentind indignat si revoltat. “Nu si-au tinut promisiunile!”
Ehm, fiule, cum sa iti explic eu ca minciuna a fost raul cel mai mic facut de catre nazisti? Incropit o lamurire generala “de ce razboaiele sint rele” si care e impactul in viata oamenilor obisnuiti.
A intrebat daca bunicii nostri au trait vreun bombardament pe pielea lor. Taica-su i-a povestit oleaca de istorie , fara sa intre in amanunte.
Zilele trecute M asculta Rammstein. In videoclip era un rug aprins . “De ce ard cartile?” s-a itit copilul din spatele lui. “Pentru ca dictatura si fanatismul nu vor sa lase oamenii sa gindeasca liber, ard cartile cu idei care nu sint pe placul lor.”
Are zece ani, cit timp il mai pot proteja? Cind ii pot dezvalui povestile urite ale istoriei, ale vietii?
Stie ca Mos Craciun nu exista, joaca Fortnite, afirma ca stormtrooper din StarWars sint prosti tragaci , se bucura cind cistiga la Murder Mistery in rol de asasin sau serif, impusca rizind zombie din Minecraft. Dar astea sint jocuri. In viata reala, la scoala se tine departe de grupul de colegi “cei trei ai apocalipsei”, nu spune minciuni si nu vrea sa vorbeasca de moartea bunicii acum trei ani.
Stie ca nu trebuie sa “primeasca bomboane de la necunoscuti” , sa permita atingeri in anumite locuri, chiar daca nu isi explica bine scopul final al unor gesturi de tipul asta.
Voi cind si cum ati explicat copiilor vostri ca jocurile cu impuscaturi au echivalent in realitate? Ca razboaiele nu au un cod de onoare de respectat? Ca in jur pot exista oameni brutali, aroganti, invidiosi, cu sete de putere sau dorinta de a face rau in mod gratuit? Ca trebuie sa-si pazeasca pielea?
NOU
În tinerețe, când predam la prichindei în Orientul îndepărtat, n-aveam catedră în clasă, așa că alegeam la întâmplare o bancă din primul rând, trasam un chenar cu creta, îmi puneam calabalâcul în el și declaram că aia e colonia mea. Mie-n sută, când stăteam cu spatele să scriu la tablă, săreau pârâcioșii: „Mare Maestre Maithun, v-a șters colonia!”. Mă întorceam calm și desenam un chenar și mai mare, explicând patern că nu prea poți răzbi împotriva imperialismului occidental.
În episodul următor: cum am predat o zi întreagă după ce am ingerat un gogoloi de hașiș în prima pauză.
„Ați auzit voi, copii, ghespre jăn? Ce iaște jănul?”
#lecțiideviață #paideia #JayJayRousseau
NOU
Si le ziceai si ca imperialismul occidental e motivul pentru care aveti acum discutia asta filozofica in scoala in loc sa o aveti in jungla cu sulita (ei) si cu pusca (tu)?
Pe principiul v-am jefuit si v-am omorat, da’ v-am si civilizat 😉
NOU
…si v-am futut
NOU
Fără imperialism, românii nu mai aveau cum să trimită bani de afară.
Fără imperialism, românii nu mai aveau modele de urmat.
Fără aprobarea țărilor imperialiste din vest (mai ales Franța), România nu s-ar fi format, ca entitate, între trei imperii.
NOU
@Phaff: Da, dragă, a zis cineva ceva de România?! Ia mai lăsați-mă, România în sus, România în jos! Eu trăiesc în tărâmul imaginar al valorilor universale 🙂
Ce s-o mai fi întâmplând prin Lesotho?
NOU
@Arhi: chiar, cat timp (la propriu) se merge inapoi in istorie cu “white guilt”-ul asta? Eu consider ca au fost multe puncte temporale in istorie cand s-a dat RESET la modul default. Cand am fost pe zero sau aproape sau chiar pe minus, si s-a reconstruit aproape tot. WW1, WW2, etc. Deci cat timp indienii se vor mai plange ca i-au futut englezii, de pilda? Chiar daca a fost o nota civilizatoare in tot imperialismul lor! Cat timp se merge inapoi? Decebal si Traian? Cerem si noi despagubiri de razboi? Putem sa setam un moment zero si sa ne apucam de treaba? Asta nu inseamna ca trebe sa uitam. Ci doar sa iertam. Si sa nu uitam, ca sa nu facem aceleasi greseli. Peractic asa s-a fondat si UE. Ca e bine, ca e rau … 😉
NOU
you are barking at the wrong tree, eu faceam misto de Maithun, ma refeream ca i-a futut, la propriu. in rest, razboiul e razboi
NOU
Incepator intrat pe rosu. Accident. Noi fara vina. Eu spital. De ce ? intreaba copilul, noi am respectat regulile, nu e vina noastra. Si plecand de la asta am extrapolat. Nu, ca pana atunci nu am fi explicat ca e de preferat sa te uiti de 2 ori inainte de a trece strada, desi esti pe dreptul tau, dar a fost un punct de referinta.
NOU
Lecție de la bunicul:
– Hârtia suporta orice! Altfel nu te-ai șterge cu ea la fund!
Lectie venită după ce la începutul unui almanah erau postate realizările comuniste de la numărul anterior și mie imi dădea cu virgulă de ce trebuie să aducem pâine la țară când in carte scria clar despre noul record la producție!
De asta ii explic copilului meu că ce citește el sunt fantezii. In concluzie dacă Moș Crăciun este doar unul, atunci de ce e si la Auchan si la mall si dacă stă în altă țară si e ocupat cu cadourile ce face in Romania? Va las pe voi să ghiciți ce au aflat a doua zi colegii de grădinița! Transformarea nasoală a fost cand a zis că la anul de Crăciun să îmi luați, înainte Moșul luând ce considera el!
Ca si concluzie cunoaștere realității îi poate face mai prezenți dar clar le ia și din inocenta.
Oricum aia cu mami si cu tati se iubesc si de aia ai apărut tu, dar daca sunt singur la părinți înseamnă ca nu vă mai iubiți, a fost dificil de explicat.
NOU
Ce anume?
NOU
A mea cred ca avea intre 3 si 4 ani cind i-am explicat ca supa aia buna a fost facuta din puiul caruia dimineata ii daduse graunte. I-au dat lacrimile. I-am zis: ai avut grija de el, l-ai hranit cum trebuie si el ti-a dat o supa buna. Cu logica ei, la ceva timp dupa aia, o supa nu i-a placut si mi-a zis: pe puiul asta nu l-a mingiiat nimeni. Senina, se uita la documentare unde vede crocodilul halind gazela, leul pe puiul de elefant, etc.
Sfatul meu: NU MENAJATI COPIII. Cu cit mai tirziu afla ca bunicul n-a plecat undeva de 3 ani ci e mort, sau ca iepurasul de fapt il crestem ca sa il mincam si sa facem caciuli din el, cu atit mai mare va fi socul. Socul ca au fost mintiti, ca lumea nu e asa cum au crezut mult timp (la ei “mult timp” e altfel decit la noi). Noi am vazut de mici cum se taie porcul, cum plinge mielul la taiere, sau cum reteaza bunica gitul gainii. Si mama cum rontaiam urechea aia pirlita! Si nu plingeam ca Labis.
NOU
Eu stiu ce sa zic? Cred ca depinde de copil. Cand eram mica (vreo 3 ani), am “avut” la bunica o gaina pe care o botezasem Pestritza. Ca asa era, pestritza. O vedeam ocazional, cand mergeam pe acolo si mi-era tare draga. De fiecare data cand primeam ou la masa, intrebam daca e de la Pestritza. Evident, mereu era 😉
Cand a disparut Pestritza, mi-au spus ca si-a gasit un cocosel in alt sat si a plecat la el. “Dar e bine, da?”. Daaa, e bine, face ou…
Stiind-o undeva bine, am intrebat tot mai rar de ea. Ma mai intrebam uneori ce-o mai face, dar stiam ca e bine, so…
Cred ca aveam vreo 10 ani cand m-a pocnit dintr-odata gandul ca mancasem demult supa din Pestritza. N-am avut nicio trauma, intre timp evident aflasem ca asa e mersul lucrurilor. Dar sa fi aflat la 3 ani ca au taiat-o, m-ar fi terminat moral.
Parintii trebuie sa tina cont si de sensibilitatea copilului, si de felul lui de-a fi.
NOU
Nu stiu altii cum sunt, dar eu am dat pe la varsta aia de “Legiunea Blestematilor” si am continuat cu restul. Te scutura devreme de iluzii in legatura cu natura umana.
Chestie de generatie, ca mai sunt cativa p-aici care-au inceput adolescenta cu Sven Hassel si “Infractoarea” 🙂
Nu glorifica violenta cum o fac filmele de propaganda sau jocurile video, si e mai simpla decat Wilfred Owen.
PS: Violenta din Portocala mecanica nu e gratuita. De-loc!
NOU
La intrebarea “Cand?” nu iti pot raspunde.
La interbarea “Cum?” pot incerca: poti folosi mediul lui preferat sa incepi sa ii povestesti.
Sunt cateva jocuri care sunt un suport foarte bun pentru asta. Mica problema este varsta lui.
Chiar daca Battlefield V (si I de asemenea) reuseste sa arate “cat mai corect” razboiul, este foarte violent. Ultimele 2 misiuni:
Tirailleur – despre Senegalezii/Africanii care au lupta in Franta, pentru o tara in care nu au calcat vreodata, si au fost inlocuiti in toate pozele cu persoane mai albe – care nu au facut nimic in misiunile respective. Dar macar 28 din ei au primit cetatenie franceza. In 2017. Din aproximativ 200 000. Nu aminteste si de soldatii africani impuscati in 44 de armata franceza cand au cerut plata egala. Nici macar pensie egala nu au avut pana in 2010.
The Last Tiger – este din perspectiva Germanilor – la finalul razboiului. Detaliaza tehnicile de manipulare si explica de ce au fost asa. Nu ca asta ar scuza cu ceva atrocitatile comise.
Un joc pe care il poti folosi are fi 11-11 Memories Retold. Personajele principale sunt un fotograf si un inginer. Este un fel de roman vizual interactiv.
NOU
Fi-miu avea un pic sub 3 ani cand trebuit sa eutanasiem motanul. Motanul a stat o luna la veterinar, a trecut prin operatii si tratament, asa ca mai treceam sa il vizitam.
Am incercat sa ii explicam, intai pe ocolite, ca nu mai vine acasa, ca a ramas la cabinet, ca s-a dus in alta lume, in cer, intr-un final i-am zis si textual “a murit” si am incercat sa explicam ce inseamna asta si cum ni se va intampla tuturor. Greu la 3 ani, stiti cum e, te intreaba de 100 de ori.
In urmatoarele cred 6 luni, de cate ori treceam prin zona cabinetului sau pe langa statia de unde stia ca luam autobuzul spre cabinet, zicea sa mergem in vizita. Ti se rupea efectiv inima, si acum imi dau lacrimile cand imi amintesc.
Poate am procedat gresit, poate i-am adancit o trauma pe care o puteam evita la varsta aia. Nu stiu.
Ce pot sa spun cu siguranta e ca fiecare copil absoarbe toata informatia la care are acces, si o proceseaza in ritmul lui. Un an mai tarziu il auzeam explicandu-i senin unui coleg de gradinita ca a avut 2 pisici, dar una a murit.
Si ca nu ai cum sa ii ascunzi chestii, poti doar sa amani momentul in care le va intelege, sau sa risti sa le inteleaga incorect.
NOU
Chiar ca e o stiinta cresterea si educatia copiilor. Personal cred ca nu trebuie sa-i scoatem inainte de vreme din lumea lor, a copilariei. Dar pentru ca piticii nostri nu traiesc izolati, intr-o lume doar a lor, ci se lovesc zilnic de lumea adultilor, o lume atat de diferita de a lor, dura uneori si serioasa, sigur ca trebuie ajutati sa inteleaga viata, la nivelul lor, desigur. Cand se face asta? Nu exista o data exacta! Lucrurile menite sa-i protejeze trebuie explicate cat se poate de devreme, restul educatiei, aia ce ne invata sa fim oameni intre oameni, la fel, dar repet, toate astea trebuie facute fara sa le distrugem inocenta si jocul.
NOU
Cât de putine comentarii….. Stai si te gandesti ori parintii nu au timp de “prostii” de-astea, ori habar nu au cum sa reactioneze in situatii ca cele descrise in articol sau pur si simplu subiectul articolului nu-i intereseaza.
NOU
Azi am fost la o inmormintare. Barbat, 33 ani, inteligent, cult, perfectionist, serviciu bun cu situatie materiala adecvata, logodnica pizzi.
Toata saptamina am fost ravasita — am fost anuntati luni ca fost gasit in casa de catre tipa, ceea ce a dus la necesitatea autopsiei. Ma intrebam ce destin sau prieten imaginar crud se putea juca asa cu un tinar elegant, calm, rezervat dar mereu cu un suris gentil.
Au inceput sa iasa la iveala crapaturile in imaginea idilica pe care o arata lumii: nu era fericit, nu ii placea munca pe care o facea desi era apreciat, nu mai era indragostit de tipa. Printre altele se sopteste de o pauza din initiativa ei, timp in care lui i-ar fi placut o alta dar gagica a revenit in teritoriu si el n-a avut puterea de a se sustrage presiunii celor 8 ani petrecuti impreuna… Si era prea onest sa-si faca amanta.
Culmea e ca acum o luna vorbeam cu el de moarte. Mi-a explicat cu argumente logice, cu surisul calm dintotdeauna de ce nu ii era frica de trecerea in “ne-fiinta”. Nu mi-a trecut prin cap nici o clipa ca discursul lui era rezultatul unei meditatii reiterate indelung.
Si acum ma intreb: posibil ca nu a gasit modul in care sa comunice nimanui suferinta care il macina? Teama de a -si deziluziona parintii a fost atit de mare incit a preferat sa nu infrunte subiectul?
Noi, parintii, cum putem insufla copiilor nostri ideea ca o mica doza de egoism si o zona de confort propriu sint sanatoase? Ca trebuie creat un echilibru intre nevoile proprii si preocuparea pentru altii? Unora le vine natural, dar ceilalti cum pot invata?
Mergem pe principiul “uita-te si tu cum fac altii” sau pe “las’ ca creste si invata pe pielea lui” ?
NOU
Legat de ce am spus inainte:” sa nu le distrugem copiiilor inocenta si jocul” , trebuie sa povestesc ca eu nu l-am impuscat niciodata pe Mos Craciun. Pustiul meu a venit pur si simplu la mine si m-a intrebat: “exista sau nu Mos Craciun? Si eu am zis:
– Mos Craciun a existat, el a fost un om bun ce a trait acum cateva sute de ani si a hotarat sa faca cadouri copiilor saraci. Parintii au vazut cat de mult se bucura copiii cand primesc cadouri si au continuat si ei sa faca acelasi lucru pentru copiii lor. Parintii sunt acum Mos Craciun pentru copiii lor”
Eu si azi mai visez la caii albi, inaripati, din povesti! Nu sunt de acord cu tendinta asta de a distruge magia basmelor ce mi-au incantat copilaria. Fara povestile spuse de tata, in fiecare seara, jumatate din copilaria mea ar disparea. Povestile au fost inventate pentru copii ca sa adauge lumii lor o dimensiune magica! Povestile stimuleaza partea noastra sensibila, creativa. Ce astern pictorii pe panza daca nu povesti? Scriitorii?! Artistii toti scriu povesti si noi, adultii, le ascultam simtind si gandid altfel si mai frumos chiar daca uneori e numai pentru cateva minute! De ce nu ar avea copiii nostri parte de ceva atat de frumos?
NOU
Am doi copii, o fetita de 9 ani jumate si un baietel de 10 luni.
Fetita mea stie de moartea animalelor de companie pentru ca nu am menajat-o cand s-a intamplat, stie de rautatea oamenilor ( dar nu intelege nici acum de ce sunt rai, cum nu inteleg nici eu la 42 de ani si aici ma refer la rautatea aia pura, naturala, fara motiv), au fost primele lucruri pe care i le-am insuflat dpdv al interactiunii sociale.
Am dus-o la tara cu fiecare ocazie si stie de mica de unde vine laptele, carnea si supa.
DAR nu-l impuscam pe Mos Craciun, abia il asteapta, asa cum il asteapta si pe mos Nicolae, si ciocolata pe care o primeste pe ascuns sa nu o vada maica-sa si alte chestii pe care o las sa le desc opere singurica !
NOU
e o carte de Terry Pratchet care pedalează pe subiectul ăsta: paralela din jocurile violente și realitatea violentă a războiului- ”doar tu poți salva omenirea”. e destul de veche. și, din câte îmi amintesc, e destul de potrivită pt 10 ani.
NOU
Asta cu filmele cu impuscaturi si razboiul adevarat e pistol cu apa. Pai ce-o sa faca in adolescenta, cand, dupa ce vad filme porno, descopera ca realitatea e plina de mofturi si dureri de cap?
NOU
“Stiu doar ca am ramas cu o repulsie care nici acum nu imi permite sa vad „Portocala mecanica ” a lui Kubrick, pentru ca stiu ca sint scene de violenta gratuita”
– well, there’s your problem. Din câte știu, ca să înveți pe cineva, trebuie mai întâi să stăpânești foarte bine subiectul. Ori nu poți să stăpânești subiectul violenței dacă un film, cu personaje fictive, făcând violență fictivă, îți provoacă suficientă repulsie încât să nu-l poți viziona.