Plimbându-mă de-alungul coastelor peninsulei Halkidiki, am ajuns sa realizezi că sunt unele lucruri pe care noi, rromânii, am ajuns să le luăm de-a gata, ba chiar să ne plângem de ele. Şi nu mă refer neapărat la internetul de bandă largă cu care orice puşti se mândreşte sau găseşte motiv de plâns `vai, cum, nu pot să descarc decât cu 10MBps, lumea a ajuns la un sfârşit`.

Ci de exemplu la tranzacţiile cu cardul. În grecia e o loterie totală plata cu cardul şi cel mai dureros este la benzinării. Care benzinării arată ca benzinăriile rromâneşti de pe vremea lui ceaşcă, iar întrebarea boroún na pli̱ró̱soun me kárta rămâne de cele mai multe ori fără răspuns, grecul prefăcându-se că nu te-a auzit sau nu te-a înţeles şi întinzând degeţelele lui hulpave de grecotei după euroii din portofelu-ţi.

Aşa eram să rămânem ieri în plop la Ouranopoulis, graniţa cu malákas chó̱ra, muntele Athos. Nici o bancă funcţională în oraş, grecoteii mai aveau puţin să ne ia la şuturi când auzeam că vrem să plătim cu cardul, vis de vis. Cale de 64 de km, până la Stavros, nu am găsit bancă sau benzinărie unde poţi plăti electronic.

Aşa că, data viitoare când vei sta mai mult la Lukoil, din cauză că la ei se procesează mai greu cardurile, gândeşte-te că există locuri unde nu ai avea şansa asta, ci vei sta mult doar pentru că un grec grasun şi transpirat, se mişcă cu viteza melcului clocit.

#redescoperăgrecia este un proiect arhiblog, susţinut de Ford şi Rompetrol

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.