Contul meu
Citeam lamentarea asta si am vrut sa scriu un articol pe temă. Dar dacă îl scriu, o să fiți prea preocupați de opinia mea și e posibil ca asta să vă afecteze opinia. Așa că am o propunere.
Scrieți ce părere aveți voi și ce se poate face și, peste câteva ore, o să pun aici ce am vrut eu să scriu pe subiect și vedem dacă ne potrivim.
Proceed.
NOU
in cazul asta pare ca scoala nu are reguli sau are, dar nu le aplica.
doamna profesoara poate oricand sa scrie foiletonul asta si sa il dea la directiune unde sa ceara impreuna cu toti ceilalti profi sa se schimbe regulamentul sau sa se puna in aplicare regulamentul, dupa caz.
adolescentii nu sunt dracu pe pamant, doar au nevoie de reguli si atentie/implicare. parintii ar trebui sa fie primii care ii invata regulile de convietuire in societate etc. daca parintilor nu le pasa, unii adolescenti o iau pe aratura. daca scolii nu ii pasa, incep sa faca live uri pe tiktok in ora.
bine ca nu existau tel cu camere si internet cand am crescut eu.
NOU
Problema invatamantului in Romania este aceeasi de cand eram si eu copil adolescent: programa si regulile sunt pentru doua-trei generatii in urma. S-au facut unele progrese, dar nu acolo unde trebuie. De exemplu: copii si adolescentii din ziua de azi sa zica merci ca macar profesorii nu mai au dreptul sa ii bata, sau a ii puna sa stea in genunchi in coltul clasei pe coji de nuca si alte tampenii asemenea. Dar n-ai cum sa fii recunoscator pentru ceva ce tu nu ai simtit pe pielea ta.
Ai telefoane cu camere si Tik-Tok, le interzici in scoala, sau le oferi un seif/dulap, unde se inchid pana la terminarea orei, sau pana mea, o cutie pe catedra profesorului. Nu trebuie sa fie unul care se inchide cu cheia, ca sa poata sari repede sa le foloseasca in caz de dezastru, dar regula e: ora nu incepe daca nu sunt toate telefoanele in cutie. Daca esti prins ca nu l-ai lasat in cutie, absent nemotivat. Nu inteleg ce e asa de greu. Iar daca sunt parinti carora nu le convine, sa isi duca copilul la alt liceu. Dar regula asta ar trebui sa vina de sus de tot. Cum sa te astepti sa invete un copil/adolescent ceva daca el e numa cu ochii pe telefon? Musai, daca vrei sa fie prezent la ora, trebuie lasat telefonul din mana, pentru ca stim cu totii ce dependenti suntem de ele. Dar atunci scolile ar trebui sa le ofer access la tehnologie doar in scop didactic in incinta. Unde e tehnologia aia?
De asemenea, postul pare scris de un EL, deci daca nici un barbat nu se poate impune, atunci e grav.
Anyway, macar problema cu invatamantul pare a fi peste tot, deci macar la asta nu suntem in urma. Bine ca nu avem arme ffs.
Also, nu mai exista scoli de corectie pentru minori? Ca pe mine teama de a ajunge acolo ma ajuta sa ma temperez la ore, cu ADHD-ul meu cu tot.
NOU
Părerea mea este că avem panseluțe peste tot. În ambele tabere. Totuși cea a profesorilor este de departe cea mai cea. Am observat comportamentul ăsta în toate instituțiile statului.
Ai un R.O.D. îl aplici și gata. Sănătate.
Înainte de asta depolitizezi școala și aduci profesioniști în funcția de director. Dar asta într-un episod viitor.
NOU
Nu am citit nici un comentariu insa, la cererea ta, las cateva randuri : copiii mei, de la cl a 6 a incepand, au telefon.
Pana la cla a 6 a (1-5), daca sunt urgente in timpul orelor, ma contacteaza ei.
Daca am eu o urgenta sun la secretariat si merg apoi la ei.
Nu umblu pe coridoare, pe la clase.
Ma prezint la cine e de serviciu pe etaj si imi aduce copilul.
Incepand din cl a 6 a au telefon la ei, dar il pot deschide doar dupa iesirea definitiva de la ore.
In rest, se aplica schema de la cl 1-5.
Uitasem, scoala lor nu e in .ro
Si functioneaza.
Am 11 ani de cand am copiii prin scoli si nu am avut in 11 ani niciodata o problema in contactarea lor, in orice moment.
Acu o suta de ani am fost in .ro si de cealalta parte a catedrei, am despre ce vorbi si compara.
Solutii pt. profesorii din scolile romanesti ?
Am in familie un cadru activ la un liceu.
Daca as fi crezut ca exista solutii, poate ca ramaneam in .ro
NOU
Pretender, da mi si mie una sau 2 urgente pe care le poate avea un copil de clasele 1-6 pt care trebuie urgent contactat parintele si chemat la scoala ? Sunt tare curios. Eu stiam ca pt urgente trebuie apelat arafat la 112
NOU
Eu nu sustin ideea de telefon la scoala. Deloc. Dar iti dau un exemplu de urgenta. Am ramas blocata in trafic venind de la medic cu cel mic si nu ajungeam la timp sa il iau pe cel mare de la scoala, mare insemnand 7 ani. Doamna invatatoare nu citise mesajele trimise in care o rugam sa il tina 10 min un cancelarie. Copiii sunt scosi pe poarta scolii nu se mai uita nimeni daca i-a preluat cineva sau nu. Copilul meu stia sa ma astepte la un punct stabilit dar ploua si imi era frica sa nu fi uitat sa nu se sperie. Era util sa fi avut telefon. Pana la urma un tatic al unei colege a fost vigilent l-a vazut si mi-a gasit nr pe grupul de whatsapp al clasei, m-a sunat si a asteptat cu el 5 min pana am ajuns. Mintea de pe urma mi-a spus ca puteam sa fac eu asta sa scriu pe mizeria aia de grup inutila altfel sa stea cineva cu el pana ajung. In concluzie, urgente pot exista, dar chiar si atunci se gasesc si alte solutii inafara de telefon la el.
NOU
In general lucrurile la scoala sunt simple… Asa profesori, asa elevi… nu exista variante ajutatoare, o zic din pricina unui fost profesor. Nu ai cum sa patesti kkt-uri dinastea la catedra numai daca nu-ti pasa deloc de elevii aia… si ei te simt mereu.
Si nu imi spuneti ca o ard elitist, ca am fost in scoli de-ti venea sa plangi numai cand te gandeai in ce conditii se traieste in mileniul 3… elevii sunt mereu oglinda profesorului, daca profesorul e circar, distant sau nepasatori atunci patesti chestii de genul asta cum e descris mai sus.
NOU
O mărire de salariu nu vrea? 6% din PIB, triplarea salariului și in mod cert o sa-l izbească competenta si rabdarea peste noapte.
Intr-o notă serioasă acum:
– telefoanele ar trebui strânse în ore. Nu, nici o urgentă nu justifică. Are copilul diaree, i-l dai, te sună și vii și-l iei.
– 90% din cadrele didactice din pre-universitar sunt eșuați in Invățământ si, deși se vaită de stress sunt “lasa-ma sa te las”.
– Aceeiași 90% ar avea dificultați in a obține un salariu echivalent in mediul privat.
De partea cealaltă:
– Capitalismul salbatic, goana după bani sau pur și simplu lipsa educației i-a facut pe părinți să-i cam doara in cur de copii.
– Copiii testeaza limitele intre 4 și 16 ani. Dacă nu există consecințe acasă sau la școală vor testa in continuare.
– Social media la discreție. Jocurile unde totul se rezolvă virtual. Instant gratification. Copiii nu mai stiu sa lupte pentru ceva, nu mai au motivatie. Foamea era uneori bună. La mine a functionat, dar eu sunt un basinos de 41 de ani și distractia era sa joc fotbal si sa citesc de plictiseala.
Am 3 copii de 12, 8 și 5.
NOU
Una dintre cele mai bune analize, ma surpinde raportul dintre like si unlike
NOU
@Flocea, tu n-ai inteles ca profesorul ala “vrea liniste la ore, sa isi tina orele in liniste”? Pai ce facem aici? E ca in Dr. Strangelove: “gentlemen, this is the war room, you can’t fight in here”.
Problema la noi e ca profesorii nu sunt pregatiti pentru meseria pe care o au. Treaba dificila nu e sa le explici copiilor chimia (de exemplu) ci sa le atragi interesul pentru chimie si sa reusesti sa le stapanesti pornirile specifice varstei. 99% din munca unui profesor nu tine de materia pe care o preda ci de relatia pe care o are cu copiii.
Povesteam cu o amica profesoara mai demult despre meseria ei si mi-a zis ca in loc sa invete toata matematica din faculta pe care oricum nu o preda copiilor mai bine repeta intr-un an, maxim doi, toata matematica de liceu pe care trebuia sa o stie si in rest baga mai serios psihologia copilului si alte chestii de care se loveste un profesor in viata de zi cu zi. Universitatea nu o pregatise absolut deloc pentru meseria ei.
Plus ca multi profesori aleg specializarea de la Universitate fiindca le place, nu se gandesc ca trebuie sa explice materia aia unei clase din care doar 2-3 cu indulgenta sunt interesati natural de subiect si rezoneaza cu el. De aici => profi dezinteresati =>elevi dezinteresati => profi frustrati.
NOU
Păi cred că și dascălii au partea lor de vină. Dacă astăzi i a ajuns cuțitul la os , înseamnă că a tolerat ani de zile asa ceva. Și azi a ieșit din clasa și a scris pe FB. Nu ți convine, iei atitudine. Faci ceva , dai să schimbi, nu știu, orice. Daca nu, pleci pui lacatu, dai foc ..
NOU
Am fost in prima linie si in a doua saptamana la catedra am facut laringita mecanica (am incercat sa vorbesc mai tare decat ei). Apoi am invatat sa vorbesc mai incet si sa le captez atentia.
N-am mai avut probleme nici macar la liceu industrial sau profesionala.
Sunt reguli pe care le impui si le aplici sau iti faci reguli (in interiorul si la adapostul legii).
Plansul pe internet nu te ajuta si nu va schimba copiii. La fiecare materie poate fi ceva interesant si poate deschide mintea cuiva daca descoperi usa potrivita pentru a impacheta si transmite informatia.
NOU
Banuiesc ca te-a si preocupat sa umpli golul dintre generatii si sa cauti diverse moduri de a le capta atentia?
Nu ai gasit un manual de utilizare elevi, redactat de directorul scolii/inspectorat/liderul de sindicat, sub catedra, nu?
NOU
Ca si toata tara, scoala pare sat fara caini. Ce e aia ca profesor ca singura unealta ramasa in o astfel de situatie sa fie sa scrii pe facebook? Regulament in scoala nu exista. Directoare nu exista. Alte instrumente decat dat cu fundul de pamant nu exista. Degeaba se plang ca parintii sunt varza, da, multi sunt varza si stiau de cand au intrat in profesorat ca nu o sa predea doar copiilor lui Cartarescu. Dar, de la 6 ani pana la 13-14 ani azi cand i-a raspuns asa, fatuca aia a petrecut mai multe ore pe zi cu ea si cu colegii profesori, decat cu parintii ei. Poate ii zice si asta ceva…apropo de cum de s-a ajuns aici.
NOU
probabil nu stii ce specimene de parinti sunt acum – aia care au terminat liceul prin 2000 si ceva.
NOU
Imi inchipui, ca au fost colegii mei de generatie si cunosc amploarea dezastrului. Mai stiu insa si altceva. Invatatoarele si profesoarele mele erau un model in comunitate de la tinuta la comportament. Cand a fost greva profesorilor m-am nimerit in fata scolii sa iau copilul mic de la scoala (invatatoare nesindicalista spargatoare de greva) fix cand se adunau cadrele didactice sa mearga cu vuvuzelele la guvern. Atatea “fah” cate am auzit in alea 10 minute din directia lor nu am auzit in 1 an de stat in Chitila. Nu, parintii nu mai sunt la fel, dar cu tot respectul, nici profesorii.
NOU
Intr-adevar profii nu mai sunt la fel. Pe insta am in lista o fosta animatoare de club care e ”profesoara de sport” la o scoala generala. Aia a facut faculta de sport, deci sa zicem ca are ceva atestare. Numai ca, ea vara merge cu alte pitipoance sa danseze la un club din Ibiza. Si mai stiu eu , sa se curvasareasca un pic. Iar futalaul ei din dotare e un tatuat cu muschi, genul de om pe care John Wick l-ar omora. Tipa conduce si un Porsche.
Deci iti dai seama ce oameni ajung sa modeleze mintile copiilor. Eu cred ca nici nu le pasa parintilor daca ar sti ce face aia vara de vara
NOU
Exista mai multe variante de abordat,trebuie testat, vazut raspuns, adaptat in functie de raspuns.
Ai optiunea setat reguli, scazut nota la purtare, chemat parinte la scoala si alte chestii. Din experienta,nu functioneaza nici la scoala nici in familie. Varianta abuziva nu merge, copilul va face contrariul.
Ai varianta aia “lasa ca iti arat eu cine e seful, nu iti bati tu joc de mine”, mutat in prima banca, ascultat la fiecare ora la tabla, pus nota. Iarasi, nu functioneaza.
Ai varianta de a intelege de ce se intampla lucrul ala ( e un motiv psihologic in spate, nevoie de atentie, de incurajare, de admiratie) si a incerca sa vorbesti pe limba lor si a-i face sa inteleaga ca pe termen lung si in afara scolii nu ii ajuta. Personal, as aborda 2 situatii cu scopul sa o tin feedback si sa ma adaptez in functie de asta:
– as izola colegul problema, mutandu-l in prima banca dar nu cu scop sa-l umilesc ci cu scop sa ma ajute sa tin ora. I-as pune intrebari foarte simple si l-as felicita pentru fiecare raspuns corect, pentru raspuns gresit nu as lasa clasa sa rada de el, as intoarce situatia cumva in favoarea lui explicand ca punctul lui de vedere nu e gresit ci ca nu functioneaza perfect in situatia asta l-as incuraja sa faca brainstorming, sa isi puna intrebari si sa continue.. Asa as construi incredere.
– I-as cere dupa ore, in fiecare saptaman 10-15 min sa discutam 1 on 1 sa inteleg mai bine ce se intampla ca sa pot adresa.
ambele puncte ajuta copilul mai mult decat la scoala
NOU
Suflatul in cur la copii naste monstri. Am avut la a mica in clasa a 4-a faze de genul. Nu trebuie sa reinventam roata pt ca solutii exista. Sunat parintele sa vina sa-si ia copilul acasa. Daca nu poate veni trimis intr-o clasa goala sau un spatiu special pt asta. Daca nu vrea chemat politia. Absenta binenteles si la X absente lasat repetent. 8 clase sunt obligatorii dar poti sa mai si repeti din ele.
NOU
Pestele de la cap se impute, si scoala aia clar are deficiente in organizare, si un director incapabil sa aplice reguli clare si simple, cum ar fi fara telefoane in timpul orelor. Sau, ma rog, fara telefoane in scoala, si aia e.
Doamna profesor habar nu am cum o fi de grozava dansa ca profesor, si poate chiar e o clasa de copii mai indisciplinati, dar cum adica iesi de la clasa sa nu-ti pocneasca ceva in cap? Exista optiunea asta?
Am participat si particip si eu la job la sedinte cretine si interminabile unde colegi idioti vorbesc ca sa nu taca, si aia is adulti, nu copii, dar nu am optiunea sa ma iau si sa ma duc ca sa nu-mi pocneasca ceva in cap.
NOU
Le zic asa: Copii, vad ca nu aveti chef sa invatati, inseamna ca deja stiti. Si deschid catalogul, ii iau la rand.
– Andreescu, principiul intai al termodinamicii.
– Ăăă…
– 2, ia loc.
– Ardeiescu, explica-mi, te rog, cum functioneaza un frigider.
– Ăă, mă-ta?
– Greşit. 2, ia loc.
– Asterix, enunta-mi, te rog, legea transformarii izocore.
– O sugi!
– Aproape, dar nu. 2, ia loc.
Iar dupa a treia oră, le zic: Copii, fiecare aveti cate trei de 2, iar la materia mea veti avea fiecare maximum patru note. Matematic, ne vedem in toamna.
NOU
În ce film de ficțiune se întâmplă asta? Asta este o fantezie a oamenilor fără pic de contact cu sistemul, cu școala, cu copiii la școală, cu educația, cu pedagogia. Nu merge la adulți, de ce ar merge la copii? Am avut un șef (vreo două luni, că am dispărut rapid din peisaj) care, de câte ori opina cineva diferit în ședințe sau chicotea sau îndrăznea să șoptească ceva vecinului, făcea exact același lucru: Georgică, dacă vorbești, sigur ai cifre bune, ia zi matale cum stai cu vânzările! Doar pentru că singura alternativă serioasă pentru copii este mutatul în altă școală? Atenție, nu discut de educația de acasă (prima responsabilă pentru comportamentul fiecăruia dintre noi), pentru că acolo sunt și profesori care stăpânesc adolescenții ăia. Pe același principiu, hai să îi ardă și cu vreo nuia….! O chestie de genul descris mai sus este o măsură a incompetenței celui care o aplică. Chestia asta este faină când o citim, dar ne cam ustură și ne cam bășicăm când e vorba de progeniturile noastre. Dacă școala (prin oricine o reprezintă) este impotentă în a rezolva o problemă, exact notele proaste o să o rezolve. Am fost dirig la o clasă cu copii problematici (vreo 36, un fleac), într-o școală cu destui elevi cu carențe mari de educație și de grijă părintească. Ia ghici, nenea Dani, la ce profi erau cei mai indisciplinați copiii? Hai, ghicește! N-ai nimerit-o: la ăia care-i ardeau la note în halul descris de matale. Soluții sunt destule, iar a matale sau plânsul pe feisbuci nu fac parte dintre cele care ajută. Domnișoara profesor poate să își caute de lucru în altă parte, este plină piața muncii de oferte. Asta dacă nu e în stare să obțină ajutorul școlii la rezolvarea acestei situații.
NOU
De acord cu tine Dani Corban. In liceu eram in grupul de copii tampiti ai clasei care mai deranjau ore… Exact asa ne-a potolit profesorul de marinarie din liceu. La un moment aveam 2 de 2 in catalog cu stiloul, sa vezi cine a invatat in ultimele 2 luni din anul respectiv aproape toata materia din semestrul acela ca sa nu ramana olimpic peste vara.
NOU
“În ce film de ficțiune se întâmplă asta?” – in scolile unde am fost elev. Dar nu se ajungea la al treilea 2. Nici macar la al doilea; majoritatea se calibrau la realitate dupa primul. Restul? Au fost mereu cazuri de copii mutati la alte clase, la alte scoli, ceea ce este normal. Daca ai nimerit intr-o clasa la care nu faci față sau nu te potrivesti cu decorul, te duci si iti cauti alta, pana iti gasesti locșorul in viata. Șapte clase sunt oricum prea multe pentru unii elevi. Care ar fi marea tragedie, dacă pentru 60% dintre elevi școala s-ar termina în clasa a patra? La ei oricum nu se observă dacă au făcut patru clase sau doișpe.
NOU
“nenea Dani, la ce profi erau cei mai indisciplinați copiii?”
@Corneliu, nu prea mă interesează. Treaba mea nu este să disciplinez elevii, în clasa a șaptea. Treaba mea este să îi învăț fizică, biologie, traforaj, sexologie sau ce-o scrie pe diplomă. Cine nu vrea, rămâne repetent sau se mută la altă clasă. În ambele cazuri, mi-am rezolvat problema. Unii vor învăța fizică, iar pe ceilalți nu-i mai văd.
NOU
Dimineață ești cadru didactic.
Faci treaba asta.
Până pe seară nu mai ești cadru didactic.
NOU
De ce, Nicky? Ce pedeapsă este prevăzută pentru că am ascultat elevii din materia lor, nu din bazaconii, iar la final le-am dat note?
NOU
@Dani Corban: niciuna…dar strici imaginea liceului dacă lași corigenți.
NOU
Când eram la liceu, și asta a fost deceniul trecut, nu în 1948, funcționa schema :)))
Dar nu a venit odată profesorul de istorie nervos de la o clasă de genul și a băgat la ascultat de în 50 de minute jumătate clasa avea 4? A venit.
Proful super om de altfel, dar mic de statură și slăbuț nu avea cum să se impună fizic :))))
A murit cineva din asta? N-a murit nimeni și nici nu a venit niciun părinte să îl bată. Ahhh, nici notele nu au fost corectate, așa au rămas pe veci.
NOU
Băi, aș putea spune multe, că sunt din sistem. Și poate o să scriu dacă mă mobilizez azi suficient pentru asta. Deocamdată, pentru că mă irită puțin treaba cu “există regulament – să se aplice”, o să spun doar asta:
Pedepsele prevăzute de regulament pentru comportamentele neadecvate ale elevilor sunt
– mustrare verbală (în privat, este interzis să o faci în fața altor elevi)
– mustrare scrisă
– scăderea notei la purtare (cu o procedură complexă și plină de hârtii)
– exmatriculare
Ultimele două se fac doar în situații mai grave (deosebit de grave în cazul exmatriculării) și implică atât de multă birocrație și hârțogăraie încât de cele mai multe ori te costă mai mult (în muncă, stres, timp și nervi) decât un eventual beneficiu.
Deci?
P.S. Orice regulament intern se face pe baza ROFUIP și nu poți adăuga tu ca școală orice îți trece prin cap, gen – scos din oră elevul care deranjează. O astfel de prevedere intr-un regulament intern este nulă de drept pentru că încalcă legea.
NOU
Extras din ROFUIP: ”(2)În timpul orelor de curs, al examenelor şi al concursurilor este interzisă utilizarea telefoanelor mobile; prin excepţie de la această prevedere, este permisă utilizarea acestora în timpul orelor de curs, numai la solicitarea cadrului didactic, în situaţia folosirii lor în procesul educativ. În situaţii de urgenţă, utilizarea telefonului mobil este permisă cu acordul cadrului didactic. Pe durata orelor de curs telefoanele mobile se păstrează în locuri special amenajate din sala de clasă, setate astfel încât să nu deranjeze procesul educativ.”
NOU
pai scrie, publicam. pentru ca noi vorbim doar dpdv al parintilor, punctul de vedere al unui profesor este inexistent
NOU
Pai stii cum e asta, exact cum au zis parintii aia, nu stiu domne nici eu nu stiu ce sa ma mai fac cu el acasa. Doua instante, parintii si scoala, amandoua nepregatite. Cu mica diferenta ca aia de la scoala au facut studii sa fie in pozitia aia, sunt platiti pentru asta si ai avea mai multe asteptari de la ei. Eu empatizez cu profesorii dar a cui e vina ca nu exista sau nu se aplica un set de reguli? De ce nu exista? De ce nu exista presiuni sa fie regulamentul ala cum trebuie? Cine ar trebui sa initieze discutia despre lipsa lui? Parintii??? Toata lumea se spala pe maini. Parintii vin si ei si zic, eu nu am instrumente cu care sa il stapanesc ca sa il bat nu pot ca ma aresteaza astia, doar ii mai zic asa din cand in cand mustrare verbala ca si profesoru dar nu ma asculta.
NOU
Dacă ai fi din sistem, ai fi știut că nu elevii nu mai pot fi exmatriculați, decât din învățământul postliceal, care nu este obligatoriu. Ia și citește de aici www.edu.ro/regulament_cadru_organizare_functionare_unitati_invatamant_preuniversitar_ROFUIP
Majoritatea cadrelor didactice ezită să aplice chiar și cele mai mici sancțiuni prevăzute de regulament. Sunt foarte mulți elevi care s-ar potoli după primele sancțiuni, în condițiile în care această abordare, a aplicării regulamentului, ar fi generalizată și încurajată de conducerea unității de învățământ. Mai pe românește cadrele didactice din cadrul unității trebuie să facă front comun, să aplice toți regulamentul, beneficiind de sprijinul direcțiunii.
Realitate este că majoritatea cadrelor didactice nu vor să își complice existența cu hârtii, cu chemarea părinților la școală etc., mergând pe principiul lasă-mă, să te las, sperând că se mai cumințesc elevii. De cele mai multe ori nu există nici sprijinul colegilor și al conducerii în acest sens. Alții nici nu cunosc regulamentele (mai ales suplinitorii) și atunci când sunt depășiți de situație apelează la metode de tipul evaluării și notării ca mijloc punitiv sau ajung la rândul lor să încalce legea, agresând verbal sau fizic elevii, ceea ce îi expune sesizărilor din partea părinților elevilor problematici.
NOU
@SorinD: Mulțumesc, știam și eu asta. Nu spuneam că nu există reguli, explicam doar ce pedepse sunt prevăzute pentru nerespectarea lor. Te rog să mă crezi că primele două au același efect ca o frecție la un picior din lemn de fag, în cele mai multe cazuri a treia (scăderea notei la purtare) este primită cu un dat din umeri sau un pufnit superior pe nări, iar despre exmatriculare este vorba doar în situații foarte grave (de obicei distrugere de bunuri, violență fizică, implicare în activități infracționale etc.)
@Cristina: Pui întrebări retorice. Nu mai există soluții simple la momentul ăsta.
@Adi: Sunt din sistem. Te rog să mă crezi. Și pentru că suspectez că nu ești din sistem, o să-ți explic că există legea 198/2023, noua lege a învățământului, care prevede exmatricularea. Da e nouă, e de anul ăsta, dar există. Că ME n-a fost în stare să facă un nou ROFUIP corelat cu ea și ni s-a spus “Mergeți tot pe ăla de anul trecut” – asta e altă mâncare de pește, dar legea este un pic mai tare decât ROFUIP-ul, așa că, repet, există și exmatricularea începând din acest an.
Dar, da, în mare ai dreptate cu ceea ce spui privind neaplicarea a ceea ce există deja, în special când vine vorba de sprijin din partea conducerii sau a colegilor.
@Cetin: O să încerc să-mi înving repulsia de a vorbi despre căcat și să scriu câteva chestii despre mirobolant. Îți voi trimite pe mail.
NOU
@Ștefan, nu voiam să-ți dau lecții, doar voiam să evidențiez că existau metode de prevenție. Dacă școala ar fi pus la dispoziție un dulap pentru telefoane, dacă profesorul ar fi impus ca telefoanele să fie în dulap pe parcursul orei, atunci poate că incidentul nu ar mai fi existat. Copilul doamnei mele, clasa a 5-a, tocmai a luat o „felicitare” pentru că și-a butonat smar twatch-ul în oră.
NOU
@Stefan Atunci nu pot decât să mă bucur că s-a reintrodus exmatricularea, chiar și numai ca sperietoare pentru elevii cu adevărat problematici. Scuze, pentru că am fost mai dur în exprimare. La ședința cu părinții din toamna aceasta ni s-a prelucrat regulamentul intern bazat tot pe vechiul ROFUIP. Un regulament cu suficiente sancțiuni, în funcție de gravitatea actului de indisciplină. La un număr de x abateri se aplică sancțiunea Y. Evident, nimic din toate acestea nu este pus în practică. Am obosit de câte ori am cerut la toate ședințele cu părinții mai multă fermitate din partea cadrelor didactice. Asta în condițiile în care în clasă sunt câțiva copii certați cu bunul simț și disciplina, nu cazuri grave, dar care au devenit tot mai indisciplinați văzând că nu se aplică nicio sancțiune. Nici măcar banala mustrare scrisă.
NOU
sam fut una! avem un coleg pa celula aicishea, chair profesoru ieste polecrit, pen ca ieste profesor da matematica. a ajuns aicihea la noi pa rahova tomnai pen ca la troznit pa un darbedeu dasta de clasa sesea care ia sarit la gat an timpul orei
profesoru asta e si sportiv asea, are muschi da poa sal bata si pa butelie gardianu.
si nea povestit profesore asa:
eram la clasa, predam neste chesti, stie el acolo ca io nu am inteles ce fonctii ce grade, plm
si sare cacareaza asta da clasa 6 si zice: dom profesor ami sugi pula!
toata clasa necheza, mugea an delir si aplauda.
asta al meu, profesore, sa facut rosu si apoi ca vanata aia coapta si unde nu mi ti la incins pa jegos da la lasat atarnat da banca bolborosind cu sanje din bot
meletie, alrest, violenta, puscarie!
ia dat 5 ani cu executare! a zis ca cand ese dacilea le rupe capu asa: la director, la politist, la judecator si la toata famelia lu cacatu ala de la anjurat
a zis profesore ca si daca ii mai da 10 ani nu se lasa pana nu ai bate da sa caca pa ei pa toti.
avem aicishea pa camera o lista deja cu labagii astia si can esim dacilea, pa rand ne ducem sa le facem vizite da curtoazie.
bufnileash pulan gat de lepre! pai asa va facetz voi jmecheri, ba golanilor! sanjurati profesroii la ore?
stati asa ca vedeti pa dracu cat da curand!
ps
pantru prostu da balaur: aptzinete an pula mea sa te mai bagi an seama, lake!
NOU
Nota 10 pentru poveste. Geniala! “pai asa va facetz voi jmecheri, ba golanilor! sanjurati profesroii la ore?”
NOU
Ca nevasta de profesor intr-o scoala din mediul rural unde majoritatea elevilor provin din familii sărace pot sa empatizez mult cu cele scrise. De câteva ori a venit și soțul acasă absolut înfrânt. Vorbim de niște copii care acasă au parte de bătăi, scandal și lipsuri, adulți sunt prea preocupați cu cele menționate mai înainte pentru a le acorda o educație, acei 7 ani de acasă. Asa ca da în școlile astea indisciplina e regula, începe încă de prin clasele primare. Practic nu prea ai ce le face. Mergi sa ceri sprijin de la inspectorat (profesori itineranti de sprijin, psiholog etc) ori ți se rade în fata ca unde te crezi, ori te întreabă la modul cel mai sincer de ce îți bați capul ca oricum nu se va alege nimic de copiii aia, ori ți se spune ca e vina ta ca ești incompetent; una din trei.Rodajul psihic e enorm. În școlile de acest gen lumea se titularizeaza doar pentru a se transfera, dacă nu reușesc sa se transfere își iau tot felul de concedii, mai sunt putini nebuni (ca sotul) care se încăpățânează sa rămână, dar pana la urma se transfera și ei cum de altfel va face și domnul soț după 13 ani… Nu am soluție, cel puțin nu una realista cu șanse de a fi aplicata în tara asta.
NOU
11) Suspendarea elevului se poate realiza pentru o durată de maxim 5 zile lucrătoare. Un elev nu poate fi suspendat pe durata unui an școlar pentru mai mult de 15 zile lucrătoare.
(12) Elevii care au fost sancționați conform prevederilor alin. (5) lit. e)-h) beneficiază de consiliere, intervenție psihologică și psihoterapie precum și de activități remediale.
Cine face activitati remediale? Cand? Cu ce plata? Stie cineva….
NOU
Într-o societate în care drepturile și responsabilitățile merg mână în mână, educația este fundamentală.
Percepția lipsei de consecințe îi încurajează pe unii să încalce granițele a ceea ce e considerat acceptabil.
Pedepsele și certurile nu vor funcționa niciodată dar sa suporți consecințele acțiunilor tale e al naibii de efectiv.
În școlile românești exista o mentalitate periculoasa. Elevii cred că indiferent de acțiunile lor, e aproape garantat că vor absolvi un liceu sau o facultate. Acest lucru nu doar că subminează valoarea educației, dar și creează o cultură în care integritatea nu are nici o valoare.
Copiatul/trișatul la teste și hărțuirea sunt văzute de unii ca lucruri acceptabile, deoarece consecințele sunt minore sau inexistente.
În unele tari copiatul/trișatul e considerat infracțiune.
Victimele hărțuirii sunt mereu sfătuite, în mod greșit, să “accepte” sau să “se adapteze”, ceea ce perpetuează comportamentul toxic. Toleranță asta tăcută reflectă probleme mai largi din societate. Refuzând să vedem aceste lucruri, devenim complici.
Rolul unui profesor nu este doar să transmită informație ci să cultive valori, integritate și responsabilitate. Este important ca scopul fiecărui curs să fie clară și ca elevii să înțeleagă ce se așteaptă de la ei. Consecințele pentru nerespectarea regulilor și standardelor trebuie să fie bine definite și aplicate consistent.
Nu ești de acord cu valorile noastre, înseamnă ca ești necalificat pentru a merge mai departe și probabil ar trebui sa repeți anul până când te aliniezi și poți arăta că funcționezi la nivelul așteptat de societate.
NOU
Bună ziua tuturor
Sunt profesor din 2019, dar am 53 de ani și am trecut prin alte 7 joburi înainte de profesorat.
Am întâlnit situații ca cea descrisă în exemplul inițial, dar gestionarea unei astfel de situații ține de esența activității de profesor.
Pedeapsa prin notare o consider josnicie. Elevul trebuie să aibă convingerea că eu sunt în fața lui pentru ca să îl învăț ceea ce eu predau ca specialitate, dar în același timp și un comportament moral corect.
Se întâmplă la fiecare oră să am situații în care elevii să îmi testeze limitele răbdării.
Neatenția, deranjarea orei pe motive care nu au legătură cu disciplina predată, obrăznicia, le sanctionez imediat.
Elevul primește o temă individuală pentru care am cerințe clare, lipsite de ambiguitate.
Dar…
Scopul meu nu este pedepsirea prin notare. Dacă tema nu este bine efectuată, o discutam, îi arăt elevului ce elemente ale temei trebuie refăcute și mai aștept încă o întâlnire pentru a-l nota.
Nota este discutată în colectivul clasei, după criteriile cunoscute de toți. De cele mai multe ori, nota pe care o ofer este mai mare decât cea oferită de colegii elevului.
Temele copiate de pe internet sunt notate cu 4, 5 sau șase, în funcție de cât din temă este copiat.
Cele mai multe note obținute astfel sunt de 10. Știind că notez doar pe măsura valorii, fără a ține cont de evenimentele de la clasă, elevii au căpătat încrederea că merită să muncească. Pentru că pedeapsa cu note de 10 este una pozitivă.
Totodată, la clasele la care predau, am inițiat și activități extrașcolare în care implic orice elev, indiferent de nivelul de performanță.
Organizez excursii la care invit toți copiii.
Gratuitatea călătoriilor cu trenul ne oferă ocazia de a duce elevii în excursii la distanță medie, (în cazul meu – Galați – București, Galați – Iași, Galați – Sinaia) cu prețuri de 25 lei excursia (bilete de tren pentru profesori însoțitori).
Am fost întrebat în cancelarie dacă plec la drum cu elevii care au performanțe școlare medii și înalte. Am fost surprins. Toți elevii pot să învețe dintr-o excursie. Desigur, unii dintre ei au creat probleme la prima excursie. Acei elevi nu vor mai avea o nouă invitație. Dar numai după ce am informat familia și conducerea școlii despre derapajele respectivului elev. Și vorbesc despre derapaje majore – bullying, distrugere de bunuri, furt.
În concluzie, gradul de încredere dintre profesori și elevi este principalul factor de performanță școlară, sau după caz, lipsa performanței.
Profesorul care folosește nota ca factor coercitiv va avea surpriza ca teama de nota mică să dispară, iar în fața sa va regăsi un colectiv ostil, incontrolabil și care nu mai acceptă să acumuleze nimic din ceea ce i se oferă.
La școlile de elită poate că fenomenul este mai redus, pentru că mulți elevi au nevoie de note mari în aplicarea candidaturii la o școală din străinătate.
Cu ce ne va ajuta pe noi, cei care rămânem în țară, faptul că unii elevi acceptă sistemul notare – pedeapsă, doar ca să plece de aici, și să acuze în viitor abuzurile unor profesori?
Eu nu predau pentru elevii de top. Eu predau pentru elevi. Buni sau mai puțin buni.
Nu reușesc aproape niciodată să termin de predat toată materia din programă, pentru că temele de care am pomenit sunt prezentate la clasă, discutate, ceea ce consumă timp. Consider această activitate ca fiind cea mai importantă. Cum să muncești trebuie să fie înainte de ce să muncești.
Poate că fiind profesor de numai 4 ani și o lună, nu înțeleg eu profesia.
Dar eu așa o simt.
NOU
sarumana, dom profesor.
NOU
Ce elevi norocosi. Lucian, dupa parerea ta, din experienta celor 4 ani de invatamant, ce lipseste sa fie asta norma in educatie, abordarea ta pare idealul despre care vorbim noi toti pe aici. Care crezi ca este elementul lipsa? Este vorba de uzura? Lipsa de pregatire, de motivatie? Sunt curioasa daca ai vreo sugestie, din interiorul sistemului, ce ar trebui sa se schimbe ca experienta ta la catedra sa fie norma nu exceptia?
NOU
Comentariul domnului Lucian ar trebui sa fie Guest post
NOU
ceva in ideea domnului Lucian am vrut sa transmit mai sus, nu atat de bine si frumos explicat dar lumea nu a fost de acord cu mine.
Exista mai multe metode sa faci pe cineva sa faca ce ii zici. Note mici, exercitii dificile sau folosesti metode exigente, agresive, din punctul meu de vedere nu functioneaza. E ca un bullying, copilul va avea ceva de obiectat.
Sau incerci sa cultivi incredere in elev, sa il faci sa inteleaga, sa creezi relatie elev profesor. Dezavantaj, copilul nu intelege ca sunt consecinte in urma faptelor sale. Plus ca trebuie alocat timp, timp care trebuie oferit si celorlalti copii
Eu in general folosesc a doua metoda (cea cu cultivat incredere, creat relatie profesionala) fie ca e vorba de munca, parrenting, competitie cu altii, conflict cu altii.
Partea cu discutat temele in clasa e foarte buna ajuta atat pe elev cat si pe ceilalti.
Nu am experienta lui Lucian, insa am facut meditatii cu multi copii in tineretile mele, copii care ajungeau sa ma sune noaptea sa facem temele impreuna prin telefon, aveam atunci abonament 1 cent pe minut sau ceva de genul. Copii care au emigrat si au pastrat legatura cu mine tot timpul.
Sunt de acord cu ce zice Lucian, ideea e ca acel copil sa invete ceva nu sa toceasca de frica notelor si a parintilor
NOU
@Lucian Felicitări pentru abordare. Ca elev am detestat întotdeauna profesorii care dădeau lucrare de control de pedeapsă și care aplicau pedepse colective pentru abateri individuale. Generațiile actuale au aceeași viziune. Văd la copiii mei. Nu-i suportă pe profesorii care amenință cu note mici o clasă întreagă, pentru că nu pot impune ordinea și disciplina. Este profund nedrept. Ce nu pot nici în ruptul capului să înțeleg este cum profesorii ăștia au uitat ce simțeau când erau ei elevi. Am urât momentele acelea cu “ia scoateți voi o foaie de hârtie” când veneau în clasă la 10 minute după ce se suna și găseau clasa în gălăgie.
NOU
Buna ziua tuturor! Am terminat liceul in ’96. Mate-fizica-informatica. Nu exista si nu a existat vreodata asa ceva cum este descris in articol la mine in clasa. Nu am avut decat profesori implicati, empati, dedicati maseriei lor. Ca unii mai stricti, ca unii mai relaxati, era un amalgam. Nu exista sa ragaie la profesor vreun elev si mai ales sa-l intimideze sau sa formeze cu colegii un sindrom de cireada asimiland niste drepturi neexistente. Vai mititelul de el, are telefon si dreptul de TikTok???? Nepoata mea, acum rezident la medicina povestea ca in clasa a 8-a mai avea 3 colege vrgine, ea si inca 2. Nu exista asa ceva pe vremea mea, 45 ani pe muchie acum. Aveam un respect implict fata de cadrul didactic. Scoala in multe privinte a luat-o razna. Am o banca in fata blocului, sa vezi acolo grupuri de pustanei imberbi cum trag din tigarica si nu din alea de la Philip Morris.
NOU
Școala nu poate înlocui educația de acasă. Nici nu trebuie. Când se impun reguli în școală, profesorul trebuie susținut de părinți nu acuzat că le abuzează copiii prin nepermiterea device-urilor în timpul orei, a limbajului suburban sau a ținutelor indecente. Sigur că adolescenții au detectat breșa de autoritate și profită. E vina noastră a adulților că le permitem.
Articolul redă o parte a problemei. De cealaltă parte sunt copiii insultați, umiliți chiar agresați fizic de profesori pentru că sunt mai sărăcuți, mai rromi sau că așa vrea mușchiul profului.
NOU
Nu am citit nici un comentariu insa, la cererea ta, las cateva randuri : copiii mei, de la cl a 6 a incepand, au telefon.
Pana la cl a 6 a (1-5), daca sunt urgente in timpul orelor, ma contacteaza ei – prin secretariatul scolii/liceului.
Daca am eu o urgenta sun la secretariat si merg apoi la ei.
Nu umblu pe coridoare, pe la clase.
Ma prezint la cine e de serviciu pe etaj si imi aduce copilul.
Incepand din cl a 6 a au telefon la ei, dar il pot deschide doar dupa iesirea definitiva de la ore.
In rest, se aplica schema de la cl 1-5.
Uitasem, scoala lor nu e in .ro
Si functioneaza.
Am 11 ani de cand am copiii prin scoli si nu am avut in 11 ani niciodata o problema in contactarea lor, in orice moment.
Acu o suta de ani (’98) am fost in .ro si de cealalta parte a catedrei, am despre ce vorbi si compara.
Solutii pt. profesorii din scolile romanesti ?
Am in familie un cadru activ la un liceu.
Daca as fi crezut ca exista solutii, poate ca ramaneam in .ro
NOU
Nu inteleg, ce te impiedica, ca profesor, sa constati ca o loaza din asta cu live pe tik tok are brusc nevoie de o evaluare inopinata la materia ta? Pentru ca am asa o vaga impresie ca elevii de genul asta nu sunt dintre cei mai studiosi. Ii umpli de 3 si sa vina in vara la corijenta. Unde daca nu invata nu trec, raman repetenti si sa vedem pe urma cum stau cu live-urile si cu tupeul. E ceva care te impiedica sa faci asta? Pentru ca la fi-miu in clasa, intr-a 8-a, era unul anul trecut care ramasese de 3 ori repetent. Era numai cu saru’ mana pe la profesori ca sa poata da si el in sfarsit evaluarea nationala.
NOU
Așa părinți, așa copii. Si in stil tipic românesc, lumea considera ca e treaba statului, adica a școlii si a profesorului sa ii șteargă la fund, si sa le repare copii de care ei nu se ocupa.
In rest, profesoara in cauza, clar depașită de situație, nu prea inteleg ce caută in învățământ. Din ce descrie, a escalat inutil o situație pe care o putea administra cu tact pedagogic. Iar copii respectivi nu s-ar fi pus zid in jurul colegului daca profesorul i-ar fi tratat cu intelegere si empatie. Nu presupune nu știu ce geniu pt a te comporta ca un adult in fata unor copii, in loc sa te porți la rândul tău ca un copil.
A ales sa si-o ardă cu “respectați-ma pentru ca așa zic eu” in fata unor adolescenți dezaxati, in care urla hormonii, si care au drept modele parinti adunați cu fărașul. Apoi se mira de rezultate.
NOU
Pe scurt, nu ai ce sa faci, grow a pair sau pleci. Nu ai absolut nicio putere, stiu ca suna romantic faza cu “scoateti o foaie de hartie” si corigente sau repetente, in realitate nu exista asa ceva. Te potolesti la prima reclamatie la inspectorat, daca intre timp nu te linisteste directorul. Te ingoapa aia in hartii, controale, norme si metodologie pana te inveti ca esti un nimeni. Nu va imaginati cata birocratie inutila este la scoli si ce cancer este inspectoratul scolar. Pe urma, fiecare ministru face o reforma gen examenele nu mai incep pe 9 iunie ci pe 11. Din cauza asta s-a umplut sistemul de profesori pentru care meseria asta e un job si nu o vocatie, care s-au predat sistemului sau care sunt chiar incompetenti dar nu au gasit alt job. Daca mai pui si disparitia celor sapte ani de acasa, rezulta dezastrul in care suntem acum. Stiu ca pare o lamentare postarea respectiva, ca e o panseluta, ca trebuie sa intri tare in ei sa-i potolesti, dar in realitate, la un moment dat te saturi sa fi f’tut simultan de elevi, directori, inspectori, minister si primarie.
NOU
Din cate vad eu, citind comentariile, marea majoritate se pun in pielea profesorului. Poate ca asa trebuie. Dar eu m-as pune putin si in pielea parintilor….ca, principial, de-acolo pleaca problema.
NOU
“Ce, ba, nu te lasa nevasta ??? Ha Ha Ha haaaaa”, rasera colegii mei, pusti de 20 si un pic de ani cand le-am comunicat ca ma pis pe tim bildingu vietii si ca am viata sociala si familiala in afara programului de lucru. Azi se fac tabelele de prezenta, astept sa ma sune hrizda sa ma intrebe de ce nu vreau sa vin.
NOU
vezi ca ai gresit articolul
NOU
Sisteme de supraveghere in fiecare clasă, pe coridor peste tot, regula Nr. 1 fără telefon mobil sau orice alt gadget personal în școală, se ia nr. de telefon al parintelui, si trebuie verificat la intrarea in scoala de un detector de aparate electronice, are telefon/gadget, nu intra in scoala, sunt chemati parintii, participarea la cursuri pe ziua respectivă este anulată, parintii dau cu semnatura ca au luat la cunoștință, la a treia încălcare a regulii va trebui sa stea acasă o săptămână. Regula Nr. 2 Orice fel de abuz asupra colegilor sau asupra unui profesor din nou, chemati parintii sa ia la cunoștință să vadă si înregistrarea de pe camera de supraveghere, dupa caz chemata politia masuri, sancțiuni.
Angajarea firmelor specializate de securitate in caz de violență sa poata interveni si aplana orice conflict. Foarte costisitor si greu de implementat dar cred ca ar putea calma o gramada de șmecheri din astia care se pretind a fi elevi.
NOU
Bă mi am luat 3 perechi de chiloți la set de bumbac Karl Lagerfeld, si pe interior scrie ,,made in Sri Lanka”. Pai astia nu trebuia facuti in Italia sau Germania de unde e marca asta? Deci 3 perechi chiloti albi. Sunt sau nu originali?
NOU
Aia din Germania și Italia sunt mari, media 15 cm. În Srilanka este media 11, ce ti-ai luat tu. Daca vezi negri mari, aia sunt made Italia, nu albi mici.
NOU
Salutare Freigy.
NOU
Profesorul acela nu vorbeste limba elevilor sai. Cam despre asta e vorba. Ei il percep ca pe un corp strain si se comporta ca atare. Eu zic ca si profesorii ar trebui sa se apropie putin de generatia elevilor cu care lucreaza la un moment dat, nu sa-si proiecteze asupra lor o imagine ideala, distorsionata. Foloseste Tik-Tok-ul la lectii, cu exemplificari din mizeriile alea la care se uita ei. Asculta si fa o dezbatere despre versurile lui Gheboasa. Si altele de acest fel.
NOU
Le faci și o muie la cerere și după le dai și bani de țigări, doar doar sa fie sărăcuții fericiți.
NOU
@cetine, fratili mieu alb!
fa an fiecare zi sau la doo zile un npost care sa sie numeasca Jurnal da pushkarie! sitz scriu io acoloshea cate o antamplare dacilea da pa camera da la rahova cat oi mai sta pacilea ca ma bate gandu sa ievadez mai dai an pula mea da cocleti ca perd timpu cu ei, nunvatza nimica ai drecu
ma platest cu pachet la vorbirot la rahova, parizar si salam victoria an pula mea, eftin ca braga
NOU
unu pe luna.
NOU
hai pa saptamana ca am material la greu si trece si timpu greu aicishea pa camera 🙂
martia ca e trei ceasuri grele la dusuri la noi 🙂
NOU
ok. dar poate revii la un limbaj inteligibil:)
NOU
asta ieste limbajul, nu negociem cu teroristi
NOU
mai ult conducerea scolii mi se pare ca e de vina. trebuie un regulament simplu: telefoane puse pe silentios, stranse undeva in fata clasei, daca e vreo urgenta parintii sa aiba telefoanele la profesori, acces la telefoane doar in pauze. nu vor pustanii sa lase telefonl, afara din clasa si absenta, nu vrea sa iasa, chemat mosul gardian si dat afara cu forta.
NOU
trebuie sa ii chemi parintii, nu il poti da afara de nebun sau sa il trimiti la director
NOU
Bre, răspund aici, deși am văzut că sunt mai mulți care propun ca soluție datul afară din clasă. NU AI VOIE, conform regulamentului, să faci asta. Nu că nu există specificată sancțiunea asta, ci chiar scrie undeva, (nu-mi aduc aminte pe loc unde, că e în lege, că e în ROFUIP), că nu ai voie să faci asta. Se consideră că-i îngrădești accesul la educație, drept consfințit prin lege. E de ceva anișori, s-ar putea chiar de pe la legea 1/2011, dacă nu chiar de mai dinainte. Și, ce să vezi!?, de asta s-au prins imediat elevii și părinții. De fiecare dată când am dat afară din clasă câte o loază care nu mă lăsa să-mi țin ora, au venit colegi îngrijorați să-mi spună să am grijă să nu mai fac asta niciodată că e de rău, că ei au avut probleme cu asta.
Noroc că mie mi se cam rupe de prevederi aberante… 🙂
NOU
Say what ?
Adică pretinsul acces la educație al unuia din ăsta care iți perturbă procesul didactic (și evident nu are chef de educație) este mai important decât accesul la educație al restului din clasa ?
NOU
@Stefan Asta mi se pare una dintre cele mai mari aberații. Că ești obligat să tolerezi prezența în clasă a unuia care deranjează ora. Odată ce alegi sa deranjezi ora, să nu respecți regulile, înseamnă că nu îți dorești să fii acolo și ți-ai pierdut dreptul la educație pentru ora respectivă. De acord să nu îl trimiți la plimbare pe străzi, să facă alte blăstămății in timpul orei. Dar existența unui spațiu de “detenție”, cum ii zic americanii, unde poate “medita” la referatul pe care îl va primi părintele la finalul zilei face minuni, cel puțin în rândul celor corigibili. Face pe nebunul și acolo? Chemat părintele să își ridice odrasla de la școală. Soluții sunt, daca s-ar crea cadrul legislativ.
NOU
Eu mi-as da demisia si as pleca la alta “firma” , eventual la alta tara.
NOU
Directorul e pus politic. Politicianul local vrea sa aiba peformanta (pe hartie) ca sa se poata folosi de asta la alegeri. Directorii pun presiune pe profesori sa nu dea note mici sau sa lase repetenți. La stat poți pleca doar daca te sapa din interior. Profesorii nu sunt toți titulari, ba nu iau examenul sau postul e ocupat 10 ani de un muist care se face presedinte.
Sa nu mai zic ca sunt profesori care raman la catedra mult peste pensie. Nu fac asta din vocatie, o fac ca mai pica ceva.
NOU
Cand ai spui “lamentarea” deja am aflat parerea ta. wink
NOU
trebuia sa te bagi tu repde
NOU
In discutia asta eu vad cateva aspecte.
1. Educatia foarte proasta sau lipsa totala de educatie a copiilor data de catre parinti, adica ce se intampla acasa inainte de venirea la scoala.
2.Cadrele didactice din prezent sunt foarte slab pregatite profesional si foarte slab pregatite din punct de vedere psihologic. Lucrul cu copii si adolescentii este foarte dificil , trebuie sa ai niste calitati in plus fata de faptul ca ai terminat sa spunem matematica si esti foarte bun pe matematica. Lucrul cu copiii/adolescentii nu este pentru oricine, daca ai psihicul slab nu este cazul sa intri in invatamant.Nu faci fata , nu iti place salariul iesi din sistem , este simplu.In general lucrul cu oamenii este foarte greu iar aici vorbim de niste omuleti in formare, asadar mult ,mult mai greu.
3.Stiu, ideal ar fi ca la scoala sa vina doar copiii care sunt deja educati de guvernante elvetiene, cunosc cel putin 4 limbi straine, canta macar la doua instrumente muzicale si stau fix in banca, nu comenteaza , nu se misca , nu comenteaza si performeaza ca niste roboti, deci ceva ideal pentru profesori.
4.Oricata educatie ai baga in copilul tau , el va ajunge inevitabil in cercul lui de colegi/prieteni care vor dilua o buna parte din educatia aia misto pe care i-o dai tu acasa. Stiu , copilul vostru nu face asta…da..ok. Vorba aia batraneasca : ”baba frumoasa si copil cuminte eu nu am vazut”
5.S-a spus in timpul grevei profesorilor ca de aia sunt ei slabi profesionali pentru ca nu au salarii babane.Ati vazut ce s-a intamplat cu medicii si cu asistentele !? Marire de salarii si rezultat zero, in continuare spagi si nesimtire, nici nu are rost sa mai reluam acest subiect.
6.Profesorii nu vor sa faca un sistem de eliminare a colegilor lor neperformanti care strica imaginea profesorilor buni din sistem.Este la STAT iar aici ca si in medicina se acopera unul pe celalalt cand fac greseli .Noi nu avem domenii moderne de activitate la STAT ci avem FEUDE , practic suna mai bine decat mafii de STAT.
7.Politizarea invatamantului cu acele cancere sociale numite Inspectorate Scolare, unde toti incompetentii au salarii foarte mari si fac nimic, adica fix ce fac incompetentii din Ministerul Invatamantului sau cum so mai numi acum.
Deci da, inainte sa acuzam in principal copiii, eu zic sa ne gandim si la aspectele astea.
NOU
Aici e baiul ca elevii nu au fost niciodata mult mai cuminti sau mult mai inteligenti decat acum. Si nici profesorii nu au fost vreodata toti o elita. Chiar si pe vremea mea, acu 30j de ani cand am terminat generala erau multe tipologii de profesori.
Aia la care invatai de rusine, bine pregatiti profesional si pedagogic, care stiau si cum sa predea si cum sa se impuna fara urlete, pedepse si scandal.
Aia la care invatai de frica pentru ca desi bine pregatiti profesional se impuneau prin pedepse si frica pentru ca pedagogic aveau lipsuri.
Aia care erau pregatiti profesional dar care erau si slab pregatiti pedagogic si nici nu erau in stare sa se impuna prin frica.
Pana aici daca iti placea tie scoala erai cat de cat ok.
Urmau cei slab pregatiti profesional care incercau sa se impuna prin frica si iesea o varza. Aia slab pregatiti profesional care nu aveau nici chef sau nici nu stiau cum sa tina sub control o ora de clasa, nici prin pedepse, frica, nici prin metode pedagogice. Aici era bahaus, haos total. pa.
Eu am fost generatia aia de copii 43 in clasa. Aceiasi copiii care erau smirna la chimie pentru ca femeia aia desi nu a ridicat o data vocea scared the living hell out of us prin sobrietate, exigenta si corectitudine dureroasa (elev olimpic prins nepregatit fura un 4 lejer, loaza clasei scos la tabla pentru a evita corijenta a facut tot corect si a luat 10 fara comentarii), erau niste maimutze urcate pe pereti la ora de franceza a unei profesoare demotivata, absenta, moale si inexistenta pedagogic. Intre ele erau grade de competenta mai mult sau mai putin onorabile. Da, diferenta atunci era ca noi aveam niste limite strunite de acasa, niste praguri peste care nu treceam. Struneala asta de acasa, mai mult sau mai putin ortodoxa a mascat niste ani impostura si lipsa de profesionalism a unora din invatamant. Not anymore. Aici e buba.
NOU
Ceva de genul?
www.youtube.com/shorts/fbvK7uwpkFg
NOU
Într-adevăr, profesorul, ca să treacă peste discrepanța generațională, ar fi trebuit să îl scoată pe glumeț la tablă și să facă un tik-tok despre ce pățești dacă vii nepregătit la școală. Fața blurată, că e minor și nu dăm pe net fiind empatici și înțelegători, dar ar fi fost oricum suficient să se știe el și să știe și colegii despre cine e vorba.
Într-o notă mai serioasă, eu dacă aș fi în locul lui nenea mi-aș da demisia și m-aș duce să mă angajez într-un loc unde sunt liniștit cu capul. Ah, de fapt stai, că el nu știe să facă nimic altceva și până acum a mers pe burtă câtă vreme elevii nu scoteau un sunet și nu își cunoșteau drepturile? Nasol, să ne revoltăm.
PS. La atâta poliloghia mă așteptam la minim o amenințare cu bătaie sau ceva din partea elevilor, nu la “după ce am liniște îmi dau și sufletul pt ei”. Sictir.
NOU
Eram clasa 5/6 la revolutie, si imediat dupa au fost mici miscari de profesori care veneau si plecau. L-am avut inclusiv pe nenea asta prof de romana: ro.wikipedia.org/wiki/Ionel_Roman nu stiu daca mai traieste.
Profu’ de mate urma / plecase in Canada, si pandeam pe noua profesoara. Aia de pe culoar “ma vine vine e una mica si grasutza”. Bai va jur, nu stiu daca avea 1,50 m doamna profesoara Ana Ursu, dar fara sa strige, fara sa se enerveze, era liniste si se invata matematica la ora dansei. Ne-a ajutat si pentru admitere la liceu, si cei care-am ramas la acel liceu am avut-o pana in clasa a XII-a! In ultimul an, in timpul ei liber, sambata, pentru cine vroia, facea pregatire pentru bac: rezolvam subiecte date in alti ani, in conditii de examen, 3 ore, cu numele ascunse (de parca nu ne stia pe toti). Le corecta in timpul ei liber si sambata urmatoare corectura la tabla: si cei care au stiut, dar mai ales cei care nu au stiu ca sa invete unde au gresit etc. etc.
Nici nu cred ca se mai nasc asemenea profesori, dar nici noi n-aveam nici atitudine, adica aveam respect pentru profesori cu mici exceptii, unul saracu’ era asta: nitrophoto.wordpress.com/2016/04/09/profesorul-gopo/ era o mana de om, si huidumele de la clasele mari faceau ce vroiau cu el… bine io de la el am luat primul si singurul 3 🙂 m-a prins hahaind in spatele lui, hai sus 3 intrebari, daca stii, 10 daca nu 3. Dar iti punea asa intrebari ca sigur nu stiai.
Nu cred ca in scoala sa fi avut vreo amintire de vreun elev care sa sfideze vreun profesor, mai putin nazbatiile pe care i le faceam lui Gopo. Dar acum au fost si cazuri de violenta, iar chestia asta noi toti spunem si e cuvantul nostru impotriva ta, asta mi se pare o mizerie name, blame and shame a timpurilor noastre.
NOU
problema e ca, in legislatia romana, cuvantul unui minor e zero. minorii nu pot depune marturie, cuvantul lor nu incrimineaza si nu discrimineaza
NOU
Nici în cazuri de agresiune și anume sexuală?
NOU
nu am idee, nu mi am pus problema, cred ca o pot reclama, dar trebuie coroborata cu cercetari. dar sigur sigur marturia unui minor nu e acceptata intr un proces sau cercetare penala
NOU
Complicat de spus. In teorie nu e chiar asa, marturia unui martor minor este egala cu cea a unui martor major. Insa, normele de audiere ale martorului minor sunt mult mai complexe ceea ce ne duce la practica ne omoara. Iar in final ca sa citez:
“Aşa cum s-a stabilit şi prin Rezoluţia 2005/20 a
Consiliului Economic şi Social68, greutatea opiniei
unui copil va fi evaluată de judecător, în baza
vârstei, a maturităţii sale, putându-se chiar apela la
un psiholog expert în asistenţă calificată cu privire
la copii sau la un alt specialist în domeniu.
Evaluând interviul luat copilului, procurorul sau
instanţa trebuie să stabilească gradul de relevanţă al
declaraţiei, importanţa acesteia în contextul
probator, problemele pe care le lămureşte, menţinerea sau schimbarea situaţiei în drept ca urmare a
precizărilor făcute pe situaţia de fapt.”
NOU
Bună seara din nou
Ca să răspund la întrebarea pusă de Cristina, schimbarea pe care o văd eu în sistemul de învățământ este foarte mică, și este cerută chiar de Ministerul Educației: centrarea demersului didactic pe competențe și nu pe conținuturi.
Doar la matematică și gramatica limbii române este nevoie de învățare mecanică. Dar tabla înmulțirii și conjugarea verbelor se va folosi întreaga viață, ceea ce justifică învățarea prin repetare.
Același model se poate aplica la studiul limbilor străine, dar aici intervine vocația. În opinia mea, pentru a învăța o limbă străină este necesar un anumit tip de auz, care să distingă muzicalitatea cuvintelor și a frazării.
În acest domeniu, unii învață cu o ușurință remarcabilă, alții, precum sunt eu, se zbat la nivelul inferior.
Pentru celelalte discipline, toate răspunsurile sunt pe internet.
Elevii trebuie să fie ajutați ca să învețe cum să muncească. Deprinderile de muncă sunt exact cerințele din programă.
Elevii care au ajuns la nivelul de a munci autonom și la un nivel ridicat nu mai au nevoie de mine.
Și atunci mă reîntorc către elevul care încă mai are nevoie de explicații, de ajutor.
Nu sunt orientat către înscrierea elevilor de excepție la tot felul de concursuri.
Mă bucur de rezultatele obținute de câte un elev, dar nu pot cuantifica cât de mult l-am ajutat eu și cât este contribuția colegilor, familiei și chiar a fondului genetic.
În rest, ne întoarcem la clase și muncim cu niște copii care visează la lucruri simple.
Asta este mica schimbare pe care o recomand.
Să stăm bine cu picioarele pe pământ, și să ne bucurăm în aceeași măsură pentru elevii care au făcut o temă de 5 atunci când nu mai lucraseră niciodată, la fel că pentru elevii premianți.
Premianții s-ar putea să nu fie în România atunci când eu voi fi pensionar.
Deci pentru mine, un elev de 5 pe care îl duc la 7 este de două ori mai valoros decât cel pe care l-am găsit de 10 și l-am notat la rândul meu cu 10.
Pe la 20 de ani, elevul de 7, care își va descoperi pasiunea, poate fi studentul de top.
Iar pentru ceilalți, mereu dau exemplu la clasă – un vopsitor auto câștigă minim dublul salariului unui profesor dacă știe meserie.
NOU
of doamne, daca ati fi toti asa, scoala romaneasca ar avea o sansa
NOU
@Lucian Cred că te-a ajutat mult experiența de viață în actuala profesie.
În România se vorbește puțin spre deloc despre relația profesor părinte, care deseori ar putea fi chiar benefică. Pe lângă părinții lipsiți de timp, vocație educatională sau chiar cunoștințe sunt și părinții interesați de progresul sau regresul copilului, de talentul lui spre real sau spre uman, de ceea ce face copilul la școală. Ar putea exista si la noi la stat, ca in privat sau in țări cu apă caldă, acele fișe trimestriale/semestriale cu analiza activității copilului la fiecare materie si sugestiile sau observațiile profesorului transmise parintilor. Iar interacțiunea profesor părinte în interesul copilului să fie efectivă, nu de suprafață pe sistemul “am observat că elevul x e mai absent, mai trist” “da, știți noi tocmai divorțam” sau “cred că elevul y consumă substanțe interzise” “stiu, l-am certat si a promis că se lasă “. Adică un plan de acțiune, măsuri concrete, this is the way si ajutăm copilul să iasă din impas.
Și încă un defect al viziunii despre educatie e demonizarea copiilor si a profesorilor, rezultat nefast al generalizării. Copiii din articol nu au ajuns să se comporte astfel de pe o zi pe alta, sunt rezultatul unor metode de educație eșuate sau a lipsei oricărei educații, începând din primii ani de viață. Profesorii nu sunt( thanks god) toți depășiți, nepregatiti, călcati in picioare de elevi sau fără nicio autoritate.
PS Imi amintești de profesoara de chimie din liceu, dură dar dreaptă. Și impecabilă profesional și pedagogic.
NOU
Da, asa profesori ca tine ar fi ideal sa fie majoritari in scoli !
Dar iata ce fel de profesori mai exista in prezent , asta este un comentariu proaspat de pe blogul lui Mihai Vasilescu, unde se dezbate acelasi subiect :
”Sony
11 octombrie 2023 la 03:59
Pai din ciurucurile care poarta denumirea pompoasa de parinti ce va asteptati sa iasa?
Cat o fi profesorul de profesor, daca vine clientul cu material prost, ce sa croiasca bietul profesor?”
NOU
Cam trist sa iti castigi painea in calitate de profesor de invatamant primar si sa nu cunosti a pune virgula unde trebuie. Nu e de mirare ca fac copiii misto de tine.
NOU
Omul sfințește locul.
Băiatul meu a intrat la un liceu din București din apropierea casei, nu este unul de prestigiu.
Nu o să spun la ce liceu, să nu se spună că… 🙂
La început ziceam că nu este cine știe ce de capul liceului, dar mi-am schimbat puțin părerea.
De când îl știu, mereu mi-a spus că urăște școala, că este inutilă, că profesorii…etc.
Mergea la școală fără tragere de inimă.
De când este elev la acest liceu, vine fericit acasă, ne povestește ce cool sunt profesorii și colegii, participă la ore cu plăcere etc.
Cel puțin asta ne spune el. Am participat la o ședință cu părinții până acum, soția este pe grupurile de WhatsApp. Până acum părerea mea atât despre profesori, părinți și elevii din clasa lui este foarte bună.
Mereu a fost la școli din cartier considerate bune.
El este o fire de genul: dacă știi cum să-l atragi, l-ai câștigat, dacă nu, se închide în lumea lui și visează, blochează tot.
Dacă în clasele mici participa la concursuri, în clasele V-VIII nu a vrut să participe la olimpiade, nici măcar la engleză, deși a luat mai multe examene Cambridge (engleză britanică) la English Kids Academy și-i place mult limba engleză.
Să vedem pe parcurs cum evoluează lucrurile.
NOU
Eu am fost într-o clasă de asta, gimnaziu, 2004-2008. Baia Mare, școala de cartier – asta pentru context.
Bun, cine eram cei care învățam acolo? Copii de muncitori, vreo 2-3 plecați pe afară, mame încă casnice; cartier mediu spre jos cu garsoniere pe-o parte și apartamente pe alta.
Ce-mi amintesc, că multe au fost blocate de creier.
– clasa a 4-a. 1 copil fura bani de la învățătoare din poșetă.
– clasa a 5-a. La ora de educație tehnologică se consumă rom pentru prăjituri :)))
– clasa a 6-a. Profesorul de mai sus a plecat, vine o profesoara genul tanti. Ce-o auzit și indurat aia de la ilustra clasă în care eram, numai Iisus mai știe
– clasa a 6-a. Profesor suplinitor de matematica. Tânăr, fără experienta. Nici nu se auzea, ce matematica să inveti…
Să mai zic de bătăi, înjurături de ar face mândru orice taximetrist din București?
Și de asta dragi mămiki, când citesc despre inocența copilașilor voștri mă ia cu râs