Mă uitam ieri la clipul ăsta “funny”, cu copilul prins la furat și bătut de mă-sa și să mor dacă înțeleg ce e funny la el. Copilul ăla e acolo tocmai pentru că mă-sa e o vacă abuzatoare, care, cel mai probabil, l-a bătut de l-a snopit pentru orice mică tâmpenie făcută, cu scopul nobil de a-l ține pe calea cea dreaptă.
Ca fost copil bătut, abuzat și umilit, actual adult cu traume, pot să vă spun, CU SIGURANȚĂ, bătaia asupra unui copil are zero sens. Trecem peste faptul că e oribil să lovești o ființă care te privește ca pe dumnezeul lui, doar pentru că ai mai multă putere decât el, dar ai fi extrem de surprins și deranjat dacă, ca adult, de fiecare dată când faci o tâmpenie, să vină cineva mai puternic și să te bată de să te cocoșeze. Dar bătaia nu este decât un antrenament. Efectiv, de la un moment dat, nu te mai doare și nu îți mai pasă, e doar ceva prin care trebuie să treci, ca preț pentru că exiști așa cum ești tu. Singurul lucru care te mai ține în frâu e respectul pentru cel ce îți aplică bătaia. Când a plecat respectul, deja nu mai contează nimic, copilul ăla mai stă acolo până când își dă seama cum să supraviețuiască singur.
În paranteză fie spus, nu suport și nu accept în preajma mea oameni care își abuzează copiii. Și se mai și laudă cu asta, pentru că e un excelent motivator. Și nu doar în real life, mențin această linie și pe internet, oriunde aș fi. Țin minte că, acum câțiva ani, impulsul pentru a mă căra de pe unul din grupurile de telegram pe care eram era că unul din tipii de acolo se lăuda că el își mai bate fetele din când în când, pentru că așa se face educația cum trebuie, dacă copilul nu îți știe de frică, nu faci nimic, uite ce bine a ajuns el. Bine, tot el era de părere că pentru faptul că are angajați la firmă, oamenii ăia trebuie să îi fie recunoscători că le dă de mâncare. Anyway.
Ce voiam, de fapt, să spun.
Citesc, prin diverse locuri, unde vine vorba despre parenting, creșterea copiilor, puericultură, faptul că oamenii se mândresc că au, ca scop primordial în viață, cel de a scoate oameni muncitori, utili societății. Bine, celălalt scop este să își livreze fiicele virgine la măritiș, dar asta nu face obiectul articolului. Practic, oamenii încearcă să își crească o mică statuie în fața comunității, ce părinți incredibili sunt ei și cum ajută comunitatea crescând membri puternici și muncitori, stâlpi de bază și capi de familie.
Oameni buni, trăiți și trăim o singură dată. Nu există reluare, nu o veți lua de la capăt la final, nu se va întâmpla nimic din bănănăielile astea. În clipa în care muriți, e finalul, vă reîntoarceți în neexistență. Ultima privire pe care o aruncați copilului vostru, înainte de moarte, este ULTIMA. Nu îl veți mai vedea niciodată, nu îi veți mai vorbi niciodată, nu îi veți mai simți NICIODATĂ îmbrățișarea și iubirea.
Datoria voastră este doar față de el, față de copil, nu față de societate. Nu trebuie să creșteți un corp util societății, ci trebuie să creșteți un copil care este fericit și care se va transforma într-un adult fericit. Și pentru asta puteți și trebuie să faceți orice și să îl învățați și pe el aceleași lucruri. Că are zero obligații față de așa zisa societate și că scopul său în viață este să fie fericit, să își facă fericită familia și să se bucure de fiecare secundă alături de ei.
Sau puteți să îi bateți ca să vă urmeze sfaturile și directivele mărețe, ce știu eu.
“e oribil să lovești o ființă care te privește ca pe dumnezeul lui, doar pentru că ai mai multă putere decât el”
Inserați cam tot Vechiul Testament, și continuați cu o bună parte din textele de căpătâi ale altor religii…
incerc sa evit sa am relatii cu religiopatii
@Arhi, Domnul să te binecuvânteze, frate. Știm că ești rătăcit acum, dar Domnul te primește la El oricând.
Sunt amici, doar au avut aceeași educatoare.
Nu știu de religiopați, dar mi-a spus un prieten mai păcătos că sunt unele religiopate, și tradiționale, și sectante, care păcătuiesc cam multișor, probabil doar ca să aibă ce să le ierte Domnul. Să nu judecăm aproapele până nu-l încercăm, sau ceva de genul ăsta.
totusi doamna din imagini a ales bine.
ca exista si optiunea mai intunecata in camera si cine stie ce zicea vreun “gelu” de al lor.
banuiesc ca micul cioropin ii apartinea
Acum au dat astia la stiri ca au crescut cazurile de tuse convulsiva de 62 de ori in 2025 fata de 2024, din cauza refuzului oamenilor de a-si vaccina copiii. Sa-i bata la greu stiu, dar sa-i vaccineze impotriva unor boli care pot fi prevenite simplu, nu stiu. Jeguri umane.
Este evident că abuzul fizic nu are ce căuta în educație și e doar o dovadă de impotență din partea părintelui. Însă soluția ta propune o trecere bruscă dintr-o extremă toxică în alta extremă toxică.
Confunzi societatea cu un angajator opresiv. Când spui că un copil are zero obligații față de societate, uiți că societatea aia înseamnă viitorul lui partener de viață, prietenii lui, “strada”, vecinii și colegii. Dacă îl înveți să caute doar fericirea proprie și să nu ofere nimic înapoi, îl înveți să fie un egoist pe care restul îl vor izola. Fericirea reală nu se obține trăind într-o bulă de narcisism, ci învățând să funcționezi sănătos alături de alți oameni.
Capacitatea de a fi util și de a colabora cu comunitatea este, psihologic vorbind, unul dintre pilonii principali ai fericirii unui adult.
Dacă îl crești cu ideea că i se cuvine totul și n-are nicio datorie față de comunitate, o să lovească un mare zid de beton când va ieși de sub aripa ocrotitoare a familiei.
Nici partenerului nu ii esti dator cu nimic, poti sta singur.
Copil fericit -> adult fericit -> șanse mari sa fie ok și în societate
Exact asta spuneam și eu: finalitatea acestei gândiri este izolarea. Sigur că poți sta singur, dar dacă alegi să ai un partener, “a nu fi dator cu nimic” este rețeta sigură pentru un eșec. O relație sănătoasă înseamnă fix asumarea unor obligații reciproce: respect, sprijin, compromis. Cine intră într-o relație crezând că i se cuvine totul fără să ofere nimic în schimb, va ajunge exact cum spui tu: singur.
Asta e fix definiția inadaptării despre care vorbeam. Dacă vrei relații umane (de cuplu, de prietenie), ele vin la pachet cu obligații morale și reciprocitate. Altfel, da, poți alege izolarea totală.
eu: scopul său în viață este să fie fericit, să își facă fericită familia și să se bucure de fiecare secundă alături de ei
tu: tot kktul ala inventat de mintea ta, ca ai avut o idee si trebuia sa flexezi realitatea ca sa i se potriveasca
Cumva am impresia că autorul articolului nu a avut în minte această extremă când s-a referit la un adult fericit.
Eu doar i-am răspuns lui mArius.
Nu știu de ce te simți cu musca pe căciulă Arhi…
@Ionel, pentru ca a ajuns un adult fericit…
Hehe, am un pisoc pe nume Mișu, are 8 luni. Mișu Pișu îl cheamă: imgur.com/a/BHdiwqi
L-a botezat o fetiță de 5 ani, deci asta este, Mișu Pișu!
Imi cer scuze, poate suntem mai multi prosti care nu intelegem corect fraza:
“Că are zero obligații față de așa zisa societate și că scopul său în viață este să fie fericit, să își facă fericită familia și să se bucure de fiecare secundă alături de ei.”
Rezonez cu tot ce a fost scris in articol, inclusiv in fraza de mai sus, mai putin “Că are zero obligații față de așa zisa societate”. Asa apare un nou Mario Iorgulescu, care pare destul de fericit, deci parintii si-au facut treaba bine.
da, sunteti, plm, nu e vina voastra
Acum cateva saptamani, i-am dat fiicei prima mea palma la fund. A fost un impuls prost de moment inainte de spalarea pe dinti, i-am dat cu stanga si, din pacate, nu am aproximat intensitatea si a fost putin mai tare decat voiam sa fie, lucru ce a cauzat un planset si niste lacrimi.
Instant am realizat ce prostie am facut, m-am schimbat brusc la fata si am lasat fata in jos de rusine si jena. M-am uitat in ochii ei si i-am zis ca imi pare rau si ca nu am vrut sa dau, apoi am spalat-o pe dinti, eu avand aceeasi mutra vinovata.
Eu am ramas sa ii spal periuta, iar ea, la plecare, mi-a dat o imbratisare stransa. Va zic, imbratisarea aia m-a daramat mai mult decat eram pana atunci.
Cand eram mic, imi mai luam palme la fund de la mama. Ce ma enerva era ca ea se zicea ca nu da la fata sau la corp, doar la fund, de parca asta era motiv de lauda. Nu ma compar deloc cu altii care au fost abuzati mult mai grav.
Totul se rezolva prin comunicare. Sunt constient ca exista copii mai dificili si ca e usor sa zic ca se rezolva prin vorba cand eu am o fiica cuminte, dar bataia nu rezolva nimic.
Iar cretinul care a zis ca bataia e rupta din rai ar trebui sa arda in cazan.
Si acum am in minte, cand am iesit o data cu sotia si cel mic la plimbare, cu carutul si normal ca al nostru mai plangea mai etc…
Dar la 100 m, si nu pot sa uit, o mama isi snopea copilul de 2-3 ani cu palme peste fata ca el nu voia sau se zbatea in carut. Cat de retarda sa fi sa il bata, ce intelege acel copil la 2-3 ani??
Sau cazul de acum cateva zile, cand concubinul pulii a omorat in bataie cu farasul copilul de 3 ani.
De 1 an de cand il am pe cel mic, eu nu stiu cum sa fac sa ajung mai repede acasa, oricat de obosit sau nervos as fi, dar cand il vad razand…e nemaipoimenit…
Iar unii…isi omoara in bataie copiii…
2-3 ani in carucior? DE CE?
de ce nu? il antrenezi pentru campionatul mondial de mers pe jos? pentru spartaniada?
Ce credeti ca misuna azi prin tramvaie si autobuze? Pa sectoru 3 dristor pallady titan. Controlorii babaiat. Dupa ziua de ieri, cand toata lumea injura stbul, inclusiv io care am loato pa jos de la mall vitan pana la casa popoului, deci dupa ziua da ieri, azi i-a scos pa traseu pa lachetii astia. Babaiat, a fost sublim cel putin pa traseul meu. Cine i-a trimis azi a avut boala grava pe ei. Ba era lumea fiarta. Sa-i manance nu alta. Era unu saracu, controlache d asta, tot arata telefonu si spunea….eu am dat ieri la zapada, uitati…..)))))
Cum ma sa-i scoti pa treaba si mai ales pa traseul asta 23 27 49, unde si sinele si tramvaiele sint vai mortii lor. Si mai ales dupa o zi ca aia de ieri. M a uns la pipota.
FYI, nimeni nu “dă” la zăpadă.
Acu fiecare da la ce poate. Unu dadea odata la un stalp, era si pa iutub filmuletu. Asta de ieri oricum daduse la zapada proaspata asa ca n ai da ce ce sa te ofuschezi.
Te-nşeli amarnic, io sunt superfresh, în ciuda buletinului.
Asa sa neajute ‘Mniezo ca si io la fel ma amagesc.
Pffft, s-au adunat pensionarii să-și facă complimente.
Huooo, martalogilor.
Nu-s chiar toți, nea Ilie, mai lipsesc unii.
Stai c-a apărut și aprodul anukoi.
Ăsta, altă specie de pensionar, de-ăla cu garoafă la buzunar, cu batistă de muci în buzunarul stâng, una de pantofi în cel drept.
#amin
Intre bataie si umilinta psihica constanta nici nu stiu ce e mai rau. Una iti rupe spatele, cealalta iti frange sufletul si increderea in tine pe veci.
daca le ai pe amandoua, #winner
Aia par prin america de sud. Copiii aia sunt aia care baga cutitul in tine fara nici o jena prin favele. Cum mai nou fac si pe la noi de la 12, 13 ani.
Dacă îi zic la copilă că o bat, râde de se tăvălește pe jos. Zic că am făcut ceva bine, până acum ;)))
Al meu nu crede ca alti parinti isi bat copiii.
well, sa vedeti surpriza pe fii-mea cand i-am povestit cata bataie imi dadea bunicuta ei. “adica te lovea, pe bune, cu palma?” oh, sweet angel, palma era ultima problema.
Eu am niște vorbe, în schimb, de zice nevasta că îs ultimul om: îți umplu curu’ de picioare/îți dau a treia cizmă… din astea de cioban, dar zise cu dragoste și fără materializare.
Copilul roman in anii 80-90-2000 era considerat doar un pic peste un caine si in mare parte tratat ca un animal. Ce daca luai bataie si la scoala si acasa si erai singur impotriva tuturor? Ce rele tratamente aplicate minorului? ce traume? ce manipulare psihologica? ce protectia copilului? nu avea lumea timp de bazaconii d-astea. Si o zic asa pe romaneste, sa ma f*t in paharul ala de apa de la batranete pe care il asteapta abuzatorii.
nush daca neaparat peste caine. sau in toate situatiile
Ee, hai. Ai mai vazut tu caini batuti cu furtunul de la Albalux?
offtopic:
@Arhi, ce-ai făcut la iconița de UP? Se vede doar un dreptunghi într-un ou.
“Oameni buni, trăiți și trăim o singură dată. Nu există reluare, nu o veți lua de la capăt la final, nu se va întâmpla nimic din bănănăielile astea. În clipa în care muriți, e finalul, vă reîntoarceți în neexistență. Ultima privire pe care o aruncați copilului vostru, înainte de moarte, este ULTIMA. Nu îl veți mai vedea niciodată, nu îi veți mai vorbi niciodată, nu îi veți mai simți NICIODATĂ îmbrățișarea și iubirea”… Asta se cheama sadism psihologic si ar trebui reglementat si sanctionat cu biciul si infometare la Doftana.
prea putini oameni realizeaza asta cand e vorba de cei dragi.