Mă uitam ieri la clipul ăsta “funny”, cu copilul prins la furat și bătut de mă-sa și să mor dacă înțeleg ce e funny la el. Copilul ăla e acolo tocmai pentru că mă-sa e o vacă abuzatoare, care, cel mai probabil, l-a bătut de l-a snopit pentru orice mică tâmpenie făcută, cu scopul nobil de a-l ține pe calea cea dreaptă.

Ca fost copil bătut, abuzat și umilit, actual adult cu traume, pot să vă spun, CU SIGURANȚĂ, bătaia asupra unui copil are zero sens. Trecem peste faptul că e oribil să lovești o ființă care te privește ca pe dumnezeul lui, doar pentru că ai mai multă putere decât el, dar ai fi extrem de surprins și deranjat dacă, ca adult, de fiecare dată când faci o tâmpenie, să vină cineva mai puternic și să te bată de să te cocoșeze. Dar bătaia nu este decât un antrenament. Efectiv, de la un moment dat, nu te mai doare și nu îți mai pasă, e doar ceva prin care trebuie să treci, ca preț pentru că exiști așa cum ești tu. Singurul lucru care te mai ține în frâu e respectul pentru cel ce îți aplică bătaia. Când a plecat respectul, deja nu mai contează nimic, copilul ăla mai stă acolo până când își dă seama cum să supraviețuiască singur.

În paranteză fie spus, nu suport și nu accept în preajma mea oameni care își abuzează copiii. Și se mai și laudă cu asta, pentru că e un excelent motivator. Și nu doar în real life, mențin această linie și pe internet, oriunde aș fi. Țin minte că, acum câțiva ani, impulsul pentru a mă căra de pe unul din grupurile de telegram pe care eram era că unul din tipii de acolo se lăuda că el își mai bate fetele din când în când, pentru că așa se face educația cum trebuie, dacă copilul nu îți știe de frică, nu faci nimic, uite ce bine a ajuns el. Bine, tot el era de părere că pentru faptul că are angajați la firmă, oamenii ăia trebuie să îi fie recunoscători că le dă de mâncare. Anyway.

Ce voiam, de fapt, să spun.
Citesc, prin diverse locuri, unde vine vorba despre parenting, creșterea copiilor, puericultură, faptul că oamenii se mândresc că au, ca scop primordial în viață, cel de a scoate oameni muncitori, utili societății. Bine, celălalt scop este să își livreze fiicele virgine la măritiș, dar asta nu face obiectul articolului. Practic, oamenii încearcă să își crească o mică statuie în fața comunității, ce părinți incredibili sunt ei și cum ajută comunitatea crescând membri puternici și muncitori, stâlpi de bază și capi de familie.

Oameni buni, trăiți și trăim o singură dată. Nu există reluare, nu o veți lua de la capăt la final, nu se va întâmpla nimic din bănănăielile astea. În clipa în care muriți, e finalul, vă reîntoarceți în neexistență. Ultima privire pe care o aruncați copilului vostru, înainte de moarte, este ULTIMA. Nu îl veți mai vedea niciodată, nu îi veți mai vorbi niciodată, nu îi veți mai simți NICIODATĂ îmbrățișarea și iubirea.

Datoria voastră este doar față de el, față de copil, nu față de societate. Nu trebuie să creșteți un corp util societății, ci trebuie să creșteți un copil care este fericit și care se va transforma într-un adult fericit. Și pentru asta puteți și trebuie să faceți orice și să îl învățați și pe el aceleași lucruri. Că are zero obligații față de așa zisa societate și că scopul său în viață este să fie fericit, să își facă fericită familia și să se bucure de fiecare secundă alături de ei.

Sau puteți să îi bateți ca să vă urmeze sfaturile și directivele mărețe, ce știu eu.

Mulțumesc că ai citit postarea.
Poți să îmi susții eforturile cu o cafea pe Patreon ->

Alte articole din arhiva de aur