Discuțiile despre coacherii de tot felul (btw, dacă credeți că coachii sunt țepari, vi-l prezint pe tatăl țeparilor. Omul care dă țeapă celor care dau țeapă. Cel ce vinde castraveți grădinarilor. Cel ce a scris manualul de țeapă) m-au făcut să mă gândesc la motivele pentru care oamenii dau bani țeparilor de genul acesta.

Primul lucru care te face nefericit, în general, este viața de familie. Poate ești căsătorit de mulți ani, poate doar de câțiva ani, dar lucrurile nu merg așa cum ai crezut și nu ești fericit. Femeia/bărbatul cu care te-ai căsătorit nu mai sunt ca la început sau realizezi că e altă persoană.

În paranteză fie spus, trebuie să țineți minte că oamenii întotdeauna se schimbă, odată cu trecerea oamenilor. Chiar dacă, la un moment dat, v-ați căsătorit cu o persoană, trecerea anilor, experiențele avute în timp transformă un om în moduri profunde. De unde și revelația aceea avută la un moment dat, de tipul Nu mai ești cel cu care m-am căsătorit. Dacă nu te aștepți la asta, dacă nu realizezi acest lucru din timp și dacă nu participi activ la acea schimbare, lăsându-ți tu personal amprenta asupra acelei schimbări, mai mult ca sigur vei avea parte de nefericire la final.

O altă posibilitate este viața sexuală anostă. Sunt oameni care au avut de la început o viață sexuală anostă și sunt cei care, în timp, s-au blazat și acum o fac lunar, cu lumina stinsă, ca o îndatorire. Asta dacă nu au, între timp, un domn sau o domnișoară, în rezervă, care să se ocupe de acele nevoi pe care partenerii nu le satisfac.

Da, timpul te blazează. Mai ales la femeile, care, din educație, au ca scop unic în viață căsătoria și copiii. După ce și-au atins scopul, mintea lor se relaxează și trec pe modul de întreținere și consum. Și așa, păpușica ta de 60 de kile are 100 acum, mănâncă shaorma ca pe sticksuri, are un cur care nu mai încape pe toaletă iar accesul la organele ei devine o aventură a despăturirii. Același lucru este valabil și pentru bărbați (aveam 75 de kile când m-am căsătorit, la 30 de ani), nu trebuie să vă simțiți speciali.

Soluția este foarte la îndemână, aici. Trebuie să vă luați inima în dinți și să vorbiți cu partenerul despre aceste probleme. Da, poate nu vă făcea sex oral din cauză că ea știe că e umilitor și scârbos, dar poate, între timp, după ani de căsătorie, și-a schimbat părerea. Sau poate vrea doar să vă îndeplinească o plăcere pe care nu știe că o aveți. Sau poate nu știe că lucrul acesta e foarte important și are impresia că e doar un moft de moment. El/ea nu au de unde să știe despre asta, dacă nu vorbiți, dacă nu spuneți ce aveți pe suflet.

Iar asta se aplică în orice altă problemă. Da, uite, mă deranjează că te-ai îngrășat și refuzi să mai ai grijă de tine. De ce nu o faci? De ce nu ții dietă, de ce nu mergi la sală? Puneți aceste întrebări, s-ar putea să aveți surpriza de a afla că, de fapt, la origine sunt acțiune pe care le faceți și habar nu aveți că vă afectează partenerul atât de tare. Și, din nou, dacă nu spuneți, dacă nu vorbiți, nimeni nu va ști și nimeni nu va încerca să rezolve nimic.

Iar, ca ultim pas, divorțul este una din șansele la fericire pe care românii și le refuză constant. Trăim într-o țară unde e normal ca fetițele de 13 ani să facă copii, eventual chiar dacă sunt violate de rude, dar e complet rușinos să divorțezi. Iar oamenii, de gura lumii, nu fac acest pas, inventând tot felul de motive, cum că se sacrifică pentru copii, să nu cumva să sufere sau se sacrifică pentru partener sau…plm, undeva e un sacrificiu, pentru că altfel respectivul nu prea s-ar putea acomoda cu ideea de a fi prins pentru totdeauna într-o capcană din care nu poate ieși. Plus, religia care a tâmpit și gelificat creierii părinților distruge urma de șansă la fericire pe care cineva ar putea-o avea astfel.

Divorțul nu este un bau-bau, ci este o soluție elegantă, de foarte multe ori. Așa cum spuneam, oamenii se schimbă, evoluează sau involuează, important e că se schimbă și nu întotdeauna în mai bine pentru partener. Și atunci devine absolut normală separarea, nimic nu ar trebui să te țină legat de cineva pe care nu îl mai iubești și care nu mai reprezintă decât o enervare zilnică pentru tine. Poveștile astea cu dumnezeu sunt desuete, iar motivația cu Ne sacrificăm pentru copii e o imbecilitate. Copiii vor fi mult mai fericiți având 2 părinți fericiți, chiar dacă sunt separați, părinți care au grijă de ei, care le oferă iubire și siguranță, zi de zi, față de zilele lungi în care sunt martorii a 2 oameni care nu își vorbesc sau, dacă își vorbesc, sunt doar grimase și țipete. Doar statul comunisto-ortodox a băgat în capul cetățeanului că copiii sunt fericiți doar dacă fac parte din celula de bază a societății, nu contează din ce căcat e făcutăp celula aia. Treceți peste, faceți-vă curaj și mergeți la notar, e 700 de lei un divorț.

Cealaltă problemă care îl face pe om nefericit este jobul. Cel puțin, în românia, oamenii care sunt acum la maturitatea productivă nu și-au ales locul de muncă, ci locul de muncă i-a ales pe ei. Sau părinții. De exemplu eu am fost trimis la un liceu CFR pentru că de aia. Nimeni nu m-a întrebat dacă vreau, nimeni nu a ținut cont de ce îmi place mie să fac sau ce aș vrea. Același lucru s-a întâmplat atunci când s-a pus problema facultății. S-a decis că trebuie să fac dreptul, pentru că avocații fac bani și sunt ceruți. Desigur, după un semestru am trântit mizeria aia de facultate și am făcut ce aveam eu în cap. Bine, nu a fost cea mai fericită alegere să fac ASE-ul, dar asta e altă discuție.

Ideea e că în sistemul școlar nu există nici un fel de consiliere bazată pe aptitudini și copii de 18 ani sunt puși să aleagă o carieră în viață, carieră bazată pe alegeri făcute la 14 ani. Ceea ce e profund incorect și, de aici rezultă oameni nefericiți, cu joburi nefericite, unde se duc să muncească ca să aibă bani cu care să se ducă la muncă, să muncească.

O problemă a societății este că și schimbarea domeniului este, cumva, jenantă, în ochii oamenilor. Cum să recunosc că m-am ratat profesional? Mai bine stau contabil toată viața decât să par prost și sărac în ochii oamenilor/părinților/insert whatever persoană importantă.

Și astfel, prea puțini oameni aleg reconversia profesională, indiferent de vârstă. Deși aceasta este cea mai bună soluție și, pe termen lung, vine cu satisfacții incredibile. Da, aceasta e soluția. Aveți o familie, un partener, vorbiți cu el/ea. Spuneți-i despre faptul că sunteți nefericiți. Dacă vă iubește, vă va susține, inclusiv financiar, pe toată perioada căutărilor voastre. Dacă nu, reîntoarceți-vă la paragrafele anterioare, problema e în altă parte.

Într-o altă paranteză, atunci când am decis că nu mai vreau să fac marketing și mi-am dat demisia de la Philips, soția m-a ținut acasă peste un an, fără să câștig vreun ban. Fizic, stăteam acasă și mă dădeam pe internet, în ochii tuturor celor din jur. A fost plin de sfaturi de genul Lasă prostiile și du-te și tu la muncă, mai lasă și tu calculatorul ăla și fă ce trebuie să facă un bărbat și alte căcaturi de genul ăsta, care nu aveți idee cât de mult te pot demoraliza. Dar cu ajutorul ei, lucru pentru care îi voi rămâne recunoscător toată viața, am trecut peste toate, am învățat tot ce aveam nevoie și iată, se fac îndată vreo 12 ani de când fac ceea ce îmi place.

Fă ceea ce-ți place și nu vei mai munci nici măcar o zi în viața ta. Nu sunt doar vorbe goale. Eu sunt cel mai mare fan al meu și de abia aștept dimineața, să mă trezesc, să îmi fac un ness și să mă așez la laptop, să mă cert cu comentatorii mei, să scriu ideile notate în ziua ce a trecut, să răspund la mailuri, să gândesc campanii, să sunt clienți, în fine, ce fac eu, zi de zi.

Alte lucruri care vă fac nefericiți sunt Dragnea și Tuta. Dar poate pe 22 decembrie se rezolvă și asta. Târgoviște a mai rămas acolo, că nu știu exact?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.