Casteluna seniorului

Mă așezasem în fața monitorului având în cap ideea că am observat ceva la mine, destul de târziu chiar: nu pot să învăț dacă în jurul meu se întâmplă ceva.

O să detaliez mai încolo ideea asta, pentru că tocmai mi-am dat seama că dacă m-ar fi întrebat cineva înaine de 29 aprilie 2016 dacă mi-aș face un site al meu unde să scriu, aș fi râs cu lacrimi și aș fi răspuns că eu nu sunt în stare să fac asta, ca să nu mai zic cât de greu mi se părea să găsești un subiect pe care să îl abordezi și cât îl admiram pe Cetin că poate face asta zilnic, de atâția ani. L-am menționat doar pe el, pentru că este singurul pe care îl citesc și nici măcar nu îmi amintesc de când sau cum l-am descoperit.

Așa începe primul articol al Lunei pe blogul propriu. A cedat în fața dorinței voastre și iată, și-a făcut propriul site, unde să își poată scrie hatereala liniștită.

Vă avertizez că eu sunt blând și calm, iar răbdarea mea e LEGENDARĂ.
A ei nu.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt