Contul meu
Legat de eterna dezbatere la limita intelectualității, despre cum ar trebui să îți iei casă, să strângi bani, cred că Vali nu nuanțează suficient în articolul lui. Sau poate el nu vede așa lucrurile, nu știu, dar eu sunt de altă părere.
În primul rând, românii suferă de un bias locativ. Casa. Să aibă casa lui. Din casa lui nu îl dă afară nimeni, în casa lui poate face orice, nu vine proprietarul la el să îl umilească, etc. Sigur, biasul acesta este o condiționare a anilor de comunism, în care rewardul maxim de la stat era să primești o casă și să ai dreptul de a cumpăra o mașină, iar ca plus maxim, haosul legislativ al ultimilor 35 de ani, haos care nu oferă niciun fel de protecție nimănui în fața abuzurilor, fie el chiriaș sau proprietar. Și atunci, normal, cauți safety, cauți să eviți rădăcina acestor situații, încercând să devii proprietarul unei cutiuțe de 50mp și să consideri asta realizarea maximă a vieții.
Eu, ca om care a locuit ani buni prin afara țării și care a mai văzut lucrurile și din alte puncte de vedere, pot să vă confirm că necesitatea unei proprietăți este minimală în alte părți din UE, unde cadrul legislativ este clar, unde chiriașii își știu drepturile, unde proprietarii își știu și ei drepturile, iar închirierea unei locuințe nu este o aventură fizică și emoțională, presărată de abuzuri, intrări prin efracție, umilințe și ce mai primește românul de rând. Vecina noastră din Germania era o tanti (Iulia, am uitat cum o chema pe babă) care avea vreo 80 de ani, cred, la pensie, dar care se ducea la muncă, în orașul limitrof, pentru că se plictisea acasă (ceva contabilă, cred). Trăia bine mersi cu chirie, trăise toată viața așa, trăia în casa aia de o gălăgie de timp și, evident, nu avea nicio intenție de a deveni falnic proprietar de cutiuțe, nu asta era țelul ei în viață. Era fericită, conducea un fiat, cred, în fiecare zi brambura peste tot, mult mai activă și mai agitată decât noi, de exemplu.
De ce zic că asta cu casa, pentru tine, ca român, ar trebui să fie mai nuanțată?
În primul rând, eu consider că a trăi singura parte din viață în care savurezi, realmente, viața, adică tinerețea, să zicem până în 35 de ani, strângând din buci pentru fiecare bănuț, renunțând la orice fel de plăcere, orice răsfăț, dedicând totul zeului ban, să pui ban pe ban, să strângi, să ai bani de casă, de avans, de plm, e o prostie. AI O SINGURĂ VIAȚĂ. AI O SINGURĂ TINEREȚE. Nimeni, niciodată nu ți le mai dă înapoi, iar scurgerea timpului este inexorabilă. Oricât ai crede că ești tânăr etern, nu există un prag pe care îl sari și de mâine gata, ești bătrân. Pur și simplu trec anii și îți dai seama că, deși oglinda îți arată un bătrân pe care acum 10 ani l-ai fi disprețuit pe stradă, tu, în tine, în mintea ta, în suflet, te simți, te vezi tot tânăr, tot naiv, tot ai da bună ziua la domnișoare. Lucrurile astea nu se întorc, repet. Să sari acest capitol al vieții tale și să te înfunzi într-o viață de ascet este o ratare fundamentală, pur și simplu nu vei mai avea parte de niște experiențe pe care corpul tău muritor ar trebui să le aibă. După ce ajungi bătrân, cu corpul cedând din toate funcțiile, ți se rupe maxim de proprietăți, averi, bani, case și restul de prostii. Și e de preferat să ai amintiri frumoase decât să te bântuie regretele, despre ce ai fi putut face, dar nu ai făcut, pentru că erai fff ocupat să muncești zi lumină ca să strângi bani pentru casa visurilor părinților și rudelor tale, principalele puncte de presiune în această direcție.
Second, dacă ești tânăr și vrei să ai un viitor, nu vrei să fii legat de glie ca iobagul. Primești o ofertă de job mișto în alt oraș. Întâlnești o tipă mișto, pentru care te-ai duce la capătul pământului. Te-ai săturat de orașul tău, fie el Cluj sau Timișoara și vrei să te duci să mai vezi și pe la civilizația capitalei. Nu poți să faci nimic din toate astea, pentru că ești legat de pătrățelul tău de beton, la care plătești rate, eventual. Și nici timp sau chef nu ai să începi operațiuni de vânzare, mai ales dacă ești credit, gen.
Când e ok să îți iei casă? Când ai trecut sau când ai ajuns la vârsta maturității depline. Care e aceea, doar tu știi. Când te simți matur, când ți-ai făcut o familie, când ai lăsat o femeie gravidă și primul tău gând nu e cât o să te coste avortul, ci dacă o să ai bani de pamperși. Atunci, da, dacă te-ai decis că acela e drumul tău, e, poate, momentul. La mine momentul a fost când am realizat că semnele de pe ușă, unde marcam creșterea copiilor, nu le voi mai avea, pentru că stăteam cu chirie. Desigur, după aceea lucrurile s-au schimbat de un milion de ori, pentru că viața îți oferă diverse obstacole, invitându-te să le depășești sau să le ocolești. Dacă ești tânăr și visul tău este la casă și strâns bani, pune mâna și învață economie, învață mecanismele investițiilor bursiere, investește cu cap în diverse asseturi și lasă-le să strângă bani pentru tine, de-a lungul anilor.
Concluzia? Fă ce vrei, la urma urmei, dacă asta te face fericit. Vrei să mănânci pâine cu parizer Meda, visând la momentul când vei avea banii de avans pentru casă? Do it. Important e să te simți tu fericit, să simți că faci ceea ce îți dorești și ce te împlinește. Nimeni nu îți trăiește viața, nimeni nu suferă consecințele alegerilor tale în afară de tine și, de la un moment dat, familie pe care ți-o alegi și ți-o faci. Nu mai asculta sfaturile economice ale diverșilor șnapani, gen ăla cu sunatul lui Bolojan, pentru că pe ei îi interesează să facă ei bani, pentru ei și familia lor, nu prosperitatea ta. Nu asculta nici sfaturile și experiențele analfabeților care influenkează lucruri, expunându-și cururile nevestelor prin diverse locații din lume, living the life, gen. Totul este un mare fake, care nu face decât să te întristeze și să te facă nemulțumit de tine și de viața ta. Învață să trăiești, învață să te bucuri de viață, de tine, de alegerile tale, de locurile unde exiști, de oamenii alături de care ai decis să exiști.
Pentru că, la final, vei pleca singur, cu picioarele înainte.
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
NOU
Vali are in ultimii 7 articole in care spune ca nu este momentul sa iti cumperi acum casa, ca sunt prea scumpe si urmeaza sigur, sigur sa scada preturile.
Si acum, dupa ce a vazut care sunt problemele in Germania cu locuitul in chirie, scrie articole in care spune ca toata lumea ar trebui sa renunte la risipa si sa prioritizeze achizitia unei locuinte.
NOU
vali zice ca locuintele sunt prea scumpe inca de pe vremea cand preturile erau la jumatate:))) suprafata de teren e limitata, numarul de case e limitat, dar sporul natural este, evident, pozitiv. pana nu apare un cutremur mare sau un razboi, preturile caselor vor creste.
NOU
@Arhi, pe ce continent e pozitiv sporul natural?
Inclusiv amprenta ta e neutra, asupra acestui aspect…
NOU
sigur, momentan e negativ, in romania, dar nu cu mult. in ce sens amprenta mea e neutra?
NOU
@Bipbip, poate sporul natural nu este pozitiv in Romania, dar cu siguranta populatia din orasele mari din tara este in continua crestere.
Ca pana la urma despre asta discutam, despre locuintele din marile orase. Nu despre casutele din mediul rural pe care le poti cumpara cu 15-20k euro.
NOU
@Arhi: Nu ai vazut seniore preturile la apartamente in Kiev? Sunt peste Bucuresti, deci daca nici un razboi/bombardament nu le micsoreaza, nu stiu ce ar putea sa o faca…
NOU
nu m-am uitat, momentanȘ)))) serios? link?
NOU
Amprenta neutra adica ce. Sa stiu daca tre sa ma apuc de facut prunci.
NOU
in bucuresti de exemplu e irelevant sporul natural pentru ca populatia orasului creste an de an si o sa tot creasca…… vali scrie de 10 ani de preturile din bucuresti ca sunt umflate ca vine criza ca o sa scada… realitatea din teren arata ca preturile au crescut si tot cresc, sunati voi la orice groapa care face bloc cereti oferta dupa care reveniti peste 6 luni si cereti alta oferta. eu am facut treaba asta la mine la lujerului. cerut oferta in decembrie 2023 cand s a dat drumul la vanzari si cerut oferta in iunie 2024. garsoniera de 70k din decembrie era 75k in iunie iar mai erau disponibile cam 20-25-30% maxim din apartamente iar acum in 2025 nu mai este nimic disponibil. acum se face tot aici in zona cortina park ( pe bd timisioara intre plaza si afi ), 3 camere 71 mp costs 234k + tva. asta e realitatea din teren…… ce cumparai aici in zona in 2016-2017 cu 80-90 de mii acum e 140-150 de mii
NOU
@7
Cică un cuplu trebuie să aibă (ca medie, că nu poți avea subunitar) 2,25 copii ce ajung la vîrstă adultă.
NOU
Din înțelepciunea cartierului în care am copilărit:
E bine să ai casă. Îți trebuie și ție o tonă*. Altfel, unde te duci? La hotel? Ce ești panaramă?
*jargon local
NOU
Băi, moş american, pă blogu’ ăsta să nu mai pronunți “tonă” nici ca jargon, nici ca regionalism! Ba chiar pentru “ton” (muzical sau oceanic) rişti banu’.
NOU
Problema cu chiriile este monopolul. În România a început sa crească fenomenul. Iar statul nu prea pare ca ar vrea sa facă ceva in privința asta. Bine la noi mai e si faptul ca pierdem din populație ceea ce face ce mai echilibrează lucrurile puțin. Îmi povestea cineva, care e cu asta se ocupa, cum face bisnita cu apartamente si chirii. Omul are contacte cu toți marii dezvoltari, primește preturi preferențiale pentru ca cumpara cate 20 de apartamente odată si le achita in avans. A zis ca a pornit cu o mica afacere, pe care vandut-o, apoi a cumpărat vreo 2 apartamente, le-a vândut pe profit, a dat avans la alte 4, le-a vândut cu profit si tot asa. A ajuns pe la aproape 40 de apartamente. Și asta face toată ziua. Fun fact, îmi zicea ca vine apartamentele cu tot cu chiriaș, bineînțeles cu acordul chiriașului, si ca asta atrage clienți.
NOU
Si apoi apar articole ca au crescut vanzarile la apartamente, desi in realitate un apartament a fost vandut de 2 ori in cateva luni :))
NOU
Ma doare la basca, eu voi pleca cu piciorul inainte.
NOU
Bețe. Bețe se zice, nea scândurică.
Ce naiba, că nici n-o să știe ăștia cum să te așeze în sicriu, că se confundă lemnele între ele.
NOU
In termeni economici vorbim de cost de oportunitate. De acord ca viata trebuie traita, dar in corelatie cu nivelul de venituri de care dispui. Salariile sau veniturile mari atrag o marja de manevra ridicata in materie de permisivitate la city-break-uri/vacante/experiente culinare / enterteinment. Daca partea de income este la limita cheltuielilor curente, atunci dilema este mare. Ratele sunt mari pe fond de dobanzi in crestere / curs valutar (credit in eur) iar chiriile au decolat devenind usor nesustenabile. Costul de oportunitate se refera la ceea ce alegi: bascheti de firma, telefoane care costa cat un sejur extern, masini aspiratoare de dudui sau draimuire resurse pentru un avans cat mai mare sau pentru investitii conservatoare aducatoare de dobanzi (titluri de stat in eur, obligatiuni, aur). Daca alegi sa te bucuri de tinerete, fara a corela parte de venituri cu cea de cheltuieli, risti sa dai in negative equity sau chiar sa devii sclavul datoriilor. Zen ar fi sa cheltui avand in vedere cat produci neomitand zona de buffer pentru zile ploioase (un fond de rezerva care sa-ti acopere macar 6 luni de inactiviate). Altfel, cred ca tuturor ne-ar place “vedi napoli e poi muori” dar trebuie constant corelate veniturile si cheltuielile. Intre chirie si rata, dupa ce am experimentat chiria peste 10 ani, aleg plata anticipata a imobilului, pentru ca dupa 40 de ani apar si probleme cu “caroseria” corporala care are nevoie de revizii dese sau mai rare, dupa noroc si daca mai ai si semne de intrebare legate de “acoperis”, e nasol.
NOU
evident, evident, de aia am zis ca nu e nuantat, putem distila cat de mult se poate.
NOU
Doar un alt sfat de la unu care a fost sfatuit, acum cativa ani, ca vine criza si ca nu merita sa iau acel credit pentru ca vor scadea preturile imediat. Au trecut 4 ani. Valoarea apartamentului a crescut de 2.5 ori in acesti 4 ani, pe baza apartamentelor din jur care sunt puse la vanzare si s-au si vandut. Problema este ca avansul pe care l-am dat acum 4 ani nu mi-ar mai fi ajuns acum pentru achizitia aceluiasi apartament. Creditul nu ar mai fi fost acelasi, ci de 2.5 ori mai mare. Ce vreau sa va spun sunt urmatoarele:
– cand aveti banii care v-ar permite sa achizitionati ceva si gasiti si acel ceva, de cele mai multe ori e bine sa il lauti atunci
– oamenii propovaduiesc o criza care o sa duc imobiliarele la pret de nimic de ani de zile, sigur, o sa vina, dar preturile nu vor mai scadea la nivelul la care erau la criza din 2008
– nu uitati ca, de bine de rau, inflatia creste, inflatie care nu mananca doar veniturile/depozitele pe care le aveti acum ci, inerent, si creditele.
– cat timp jonglati cum trebuie cu creditul ( refinantari, dobanzi fixe, etc ) ar trebui sa fiti cat de cat protejati
– nu va inhamati la credite mai mari decat ati fi dispusi sa platiti sau puteti plati 3-6 luni fara job
– tentinda salariilor este de crestere, creditul luat acum 4 ani reprezenta X salarii minime. creditul ramas de plata acum, reprezinta un alt numar de salarii minime, inerent mai mic.
– nu va mai puneti speranta in tot felul de povesti: o sa se dea lege sa se impoziteze cu 50% din valoare, o sa se dea lege sa nu mai poti detine mai multe proprietati, o sa se dea si o sa se faca, astea sunt povesti si sperante de care va legati si sperati ca o sa se elibereze apartamentul ala din buricul targului in care sta o batranica de 80 de ani, in loc sa se mute la tara sau sa isi ia o garsoniera la periferie ( stiti teoria, ati mai citit-o sigur pe alte bloguri ).
– nu faceti unicul scop din viata voastra acel apartament/acel credit. In momentul in care faceti asta, o sa uitati de vacante, o sa incepeti sa munciti 2 joburi pentru a platit creditul mai repede, etc. Nu este inerent ceva rau, dar s-ar putea sa trageti 10 ani in cea mai frumoasa perioada a vietii ( sunteti in putere, aveti salarii decente, puteti face o multime de lucruri acum pe care la 60 de ani nu le mai puteti face la fel de lejer ) si apoi sa urati apartamentul ala pentru ca a mancat x ani de viata.
– nu uitati ca orice apartament vine cu costuri de intretinere, de mentenanta, de modernizare, etc.
– nu mai cumparati orice doar ca sa cumparati. cumparati lucruri care au sanse de revanzare. poate o sa stati toata viata acolo, dar poate peste 5 ani vreti sa va mutati, din diferite motive.
– mereu comparati costul chiriei cu costul unei rate. in acest moment, in apartamentul in care stau, rata ar fi mai mica decat o chirie eventuala. Este mai convenabil deci sa platesc rate, decat sa platesc ALTCUIVA sa locuiesc in apartamentul sau ( am facut asta 8 ani, nu e deloc combinatie, banii aia puteam sa ii folosesc pe post de avans mai mare ).
NU VA MAI UITATI IN GURA LUI GUDA!
Multumesc!
NOU
Nț, nț, ce om rău…Îi pune o pilă proastă lui Guda tocmai acum cînd e să ajungă consilier economic guvernamental. (vezi comentariul 11 din arhiblog.ro/pe-tine-te-a-sunat-domnul-bolojan/)
NOU
🙁 se decalează în timp
NOU
Romulanii vor să aibă casa “ca să nu se îmbogățească altu”.
Nuj de când au ajuns 4-5000 de euro pe an așa o bogăție și nici ce apartament îți iei de banii aia, dan fine, each to their own.
Eu sunt și proprietar și chiriaș în același timp, iar pentru evitarea abuzurilor se recomanda sa nu te lăcomești (sa nu te arunci la o chirie ieftina de o parte sau sa nu ceri o chirie prea mare de cealaltă parte), și să te uiți la om.
De asemenea, e important sa ai așteptările calibrate cum trebuie – nu mai știu pe unde citeam de un proprietar de-asta care comenta că i-au lăsat chiriașii aragazul murdar, vezi doamne.
La plecarea chiriașilor întotdeauna am făcut curat și am dat cu lavabil fara niciun comentariu, că nici eu nu trăiesc în mediu septic.
NOU
Nu cred ca ideea e de a nu se imbogati altul, ci de senzatia ca banii aia s-ar putea duce in ceva ce ar ramane al lor.
Banuiesc ca ai autoturism, nu? De ce l-ai luat cand exista atatea alternative – rent a car sau uber/taxi etc?
NOU
Nu, nu am autoturism.
Pur și simplu nu merita să țin un fier în fața casei, să plătesc revizii etc.
Plus că am preferat sa locuiesc într-o zonă de case relativ centrala, unde găsitul unui loc de parcare e o aventura.
Închiriez când am nevoie – plec un weekend/ concediu etc.
Daca am cumpărături voluminoase -taxi etc. exact cum zici, alternative sunt destule și la îndemâna.
Faptul că n-am bătaie de cap cu o mașină e priceless.
Locuiesc aproape de job – o plimbare lejera de 20 de minute, 15 minute mers mai alert.
NOU
PS dar da, înțeleg ce spui cu “senzația că rămâne al tău” 🙂
Oamenii sunt diferiți și asta e bine.
Pentru mine “al tău” vine cu costuri și responsabilități pe care le evaluez de fiecare data si care uneori pur și simplu nu se justifică.
Sunt oameni care vor musai să își asume chestiile astea, aia e.
NOU
Ok, traieste-ti viata. Dar pentru numele lui Dumnezeu, asigura-te ca ai casa ta pana la varsta la care nu mai poti munci. Pentru ca banii de pensie nu ajung de o chirie + trai decent in Romania.
Nu, aia 1% care sunteti privilegiati, nu vorbesc despre voi.
NOU
Nici in Germania nu ajung, cel puțin nu pentru pensionarul mediu (care a avut un salariu de 3-4.000 €). Dacă mai are și ghinionul de-a fi singur…
Sigur, s-ar putea muta mai ieftin, numai că:
1) Niciun proprietar nu se grăbește să închirieze pensionarilor; au venit sigur, dar posibil să nu dureze mult până trebuie să-și caute alt chiriaș;
2) Costurile mutării pot fi foarte mari, în Germania toate locuințele închiriindu-se goale, deci trebuie să iei toată mobila cu tine.
NOU
Acum sunt la mn la tara in mijlocu campului. Are vreo 4 hectare bucata asta unde e casa. De luni tot cosesc iarba plecata sau calcata de lighioane, ca sa am carare sa ma pot misca. Uneori parca un apartament nu suna asa rau.
Cred ca ma mai lasa si carboratoru la cositoare. 2500 de lei una noua! Stihl e mai ieftin ca in uk.
NOU
Cu banii ăia cumperi 4-5 capre și nu mai tragi la sfoară.
NOU
La el, pă Anglea, chiar si the goats e scumpe.
NOU
Calcul simplu din experienta personala.
Apartament in Timisoara, cumparat cu 70.000 euro in 2012 cu prima casa, avans 5% (3.500 euro) si rata de 270-280 euro pana acum 2 ani cand a sarit spre 400 euro.
Chiria la un apartament comparabil ar fi lejer 100-200 euro peste rata lunara (acum se inchiriaza cu 600 euro/luna).
Recent un vecin a vandut un apartament identic cu 125.000 euro. Daca ar fi sa vand acum, as ramane dupa plata a ceea ce a mai ramas din credit cu aprox 75.000 euro. Daca as pleca din chirie dupa 13 ani, as pleca cu buzunarele goale.
Mai explicati ce fain e sa stai in chirie si dupa o viata de plata sa ramai cu nimic. Pentru oamenii middle class, locuinta personala este principalul mod de a economisi. Lasati vrajeala cu “dar daca investeai lunar in fonduri mutuale, dupa 20 de ani erai milionar”. Foarte putina lume are disciplina sa economiseasca constant si mult
NOU
Da, ”dupa 20 de ani erai milionar” și costă 500k un creion. Că are grijă statul să distrugă economiile private prin inflație și să mai taie periodic cîte 3-4 zerouri, ca să te țină sclav. De aia e bună trecerea la moneda euro.
NOU
@Marinel, să nu uităm că și moneda euro este administrată tot de niște nemernici [și pedofili pe deasupra] care nutresc aceleași gânduri mârșave față de omul de rând, deși în teorie sunt socialiști.
Zic pedofili fiindcă le place să își vâre cardanul în tinerele generații, încă din fașă…
NOU
Sorry, oamenii “middle class” sunt aia care au bani in familie.
Adică, daca n-au primit casa de la părinți, urmează sa moștenească una și n-au stress pentru ce o sa fie la batranete.
Cei care trebuie sa se îngrijoreze de acoperiș sunt lower-middle in cel mai fericit caz, indiferent că lucrează la corporatie
NOU
Sora mea este profesoara, a prins pe vremuri un apartament intr-un bloc gen ANL, a fost construita sa atraga medici, profesori, etc in zona, blocul este pentru ei. Are o chirie simbolica, dar este un procent din salariu. S-a stabilit acolo, locuieste de 20 de ani in apartament, stie exact cat va avea chiria luna viitoare, anul viitor, peste 10 ani. X la suta din salariu. Iti creste salariul? Creste chiria. Scade salariul? Scade chiria. In conditiile astea, da, stai lejer in chirie, ai siguranta, ai predictibilitate. Nu stiu cum sunt contractele in vest, in Viena am auzit un concept gen flat-for-life, adica faci un contract valabil pana crapi, dar cred ca si alea sunt proprietati ale statului.
In Germania, stateam in Munchen la cineva si mi-au povestit ca proprietatile sunt horror de scumpe, clar ca nu are sens altceva decat chiria. Dar de exemplu in Italia, multi dintre cunoscutii mei si-au luat apartamente si platesc chiar mai putin rate decat chirie si aveau contracte cu rata fixa, nu se schimba nimic 30 de ani sau cat naiba. In conditiile alea, parca dai degeaba banii pe chirie.
NOU
Conceptul de locuinta ANL si-a pierdut de mult timp rezonul. Daca initial au fost construite ca sa ajute niste familii in impas, azi sunt in majoritate ocupate de chiriasi care au un venit peste medie. Ba, mai mult, au devenit proprietari “mascati”, adica si-au cumparat sau construit case pe numele rudelor, iar apartamentele “de nevoie” au devenit locuinte pasagere: ca mai am un copil la scoala in oras, mai raman pe-acolo vreo noapte cand e vremea rea sau am o nevoie de-un doctor.
Stau langa un astfel de bloc, cu locuinte ANL, si admir masini de fite, haine de brand care lasa in urma iz de parfum scump si ring-ring al ultimului model iPhone.
@Tony, nu cred ca o familie de profesori, cu-atat mai mult de medici, mai are nevoie de-o locuinta ANL.
Insasi exprimarea “a prins pe vremuri” nu e fericita pentru a ilustra cazul.
NOU
Alt continent, aceleași dileme.
Eu am început să mă gândesc la a-mi lua casa mea, în momentul în care chiria lunară și rata lunară erau cam tot pe acolo.
Un alt vag amic a rămas în chirie. Legea în Toronto și vecinătăți spune[a] că o chirie nu poate crește cu mai mult de 2.5% pe an decât în condiții foarte speciale, iar proprietarul trebuia să treacă printr-un proces birocratic ff elaborat. Astfel că, vagul amic, plătea până acum 2-3 ani în jur de 30% față de chiria curentă. Ajunsese la punctul la care își făcea el propriile renovări, pe banii lui, cu acordul proprietarului, fiindcă așa ieșea mai bine așa. Evident, proprietarul începuse să se tragă pe cur la renovări și mici reparații, ca să se supere chiriașul și să plece. Unii proprietari -mă refer în special la companii- sunt de-a dreptul odioși, când vine cazul…
Aici apare problema: ce te faci dacă chiar trebuie să pleci, căci chiriile curente s-ar putea să te șocheze ireversibil. (În sudul lui Ontario în mod sigur!)
Alt aspect: home equity (nu-i termen woke sau socialist, ci foarte capitalist…). Ca și chiriaș, plătești chirie și home equity este zero. Ca proprietar, plătești să zicem la fel, dar construiești home equity, adică valoarea proprietății, care în general crește pe termen lung și foarte lung, foarte rar s-a întâmplat să scadă. Discuția e mult mai complexă, apar specialiștii în investments, trampulicii, care spun că de banii ăia ei pot obține o performanță mult mai bună. Teoretic așa este, numai că în realitate, din 20 de indivizi, poate 3 reușesc asta, și culmea, 2 sunt și proprietari de case 🙂
Evident, trebuiesc luate în calcul și costurile împrumutului. Degeaba casa ta se “apreciază” pe piață cu 100% dacă în aceeași perioadă, împrumutul + dobânda ajung să te coste 200%. Există metode să ții asta sub oarecare control, chiar și în România; am văzut că Trâmbițașu le prezintă, nu știu cine îl ascultă, căci o face așa, în stil “băiețesc”…
Oricum, zicem că ai casa ta, dar tot trebuie să bagi bani în ea, chiar și după ce ai terminat împrumutul, căci altfel ajunge de cade pe tine.
NOU
Atenție dacă lucrurile nu merg bine după căsătorie! Dacă aveți stabilit regim al bunurilor comun, asa cum se întâmplă la noi în mod curent, bunul cumpărat în timpul căsătoriei este bun comun. Sunt de așteptat situații dificile la partaj, când partenerii reacționează deseori emotional și fiecare se poate simți îndreptățit la un procent cât mai mare din acel bun.
Există și în Romania optiunea de a stabili regimul separației bunurilor, fie de la începutul căsătoriei, fie pe parcurs. Nu cunosc foarte multe detalii juridice însă, dacă observați viziuni diferite față de partener/parteneră, e de recomandat să discutați aceste detalii înainte de a apărea frustrări că unul dintre parteneri are locuința ca prioritate, iar celălalt experiențele sau alte bunuri/mașini/investiții.
Dacă aveți un partener foarte cheltuitor, care nu își propune pentru familia lui un echilibru financiar, și mai mare atenție! Puteți ajungè să vă tocați banii pe obiecte/experiențe scumpe, fără niciun fel de rezerve pentru vremuri grele sau pentru situații cand cheltuielile obligatorii vor crește de ex cu copiii.
Dragele mele, mare grijă la alegerea partenerului! Prin natura noastră, suntem vulnerabile prin faptul că dăm naștere la copii: ieșjm temporar din cursa pentru un job mai bun timp de câțiva ani dupa nasterea unui copil. Multe din femeile care au dat nastere unui copil au experimentat dificultăți fizice și psihice, dar nu vorbim deschis despre ele ca sa nu ne expunem si mai mult vulnerabilitatea. Majoritatea femeilor au ca prioritate siguranța și stabilitatea, ceea ce include o locuință stabilă, fie o proprietate, fie capacitatea de a plăti o chirie în orice moment pe parcursul vieții. Alegerea de a sta cu chirie are sens în condițiile în care chiria este mai mică decat o rată iar în acest timp se fac economii pentru vremuri incerte sau în care sunt necesare cheltuieli mai mari: copii, șomaj, boli.
Din experiența mea, o abordare similară asupra banilor, economiilor, proprietătii, este esentială pentru un cuplu stabil. În caz că aceasta abordare nu e aceeași intre parteneri, exista regimul separației bunurilor în timpul casatoriei, care legal se poate stabili chiar și după intrarea într-o căsătorie care s-a bazat inițial pe principiul bunurilor comune. Nu vă bazati că instanțele vor calcula cu precizie contributia fiecăruia într-un partaj la divorț : puteți avea surprize dacă nu vă dovediti și justificați cu precizie solicitările adresate instanțelor.
Intrarea într-o căsătorie trebuie făcută cu ochii larg deschiși și numai după ce sunteți convinși că puteti discuta fără patimă aceste subiecte; dacă nu aveți o abordare similară, nu faceți compormisuri pentru că acestea vă vor crea frustrări și se vor întoarce împotriva voastră.
NOU
Cata vreme chiria va fi comparabila sau chiar mai scumpa fata de rata, tot romanul o sa prefere sa cumpere. Banii de avans ii mai dau parintii, etc. Pur si simplu nu merita sa stai in chirie atata vreme cat chiria este egala sau mai mare ca rata la casa ta. Singurul motiv sa nu iti iei casa ar fi cel deja pomenit in articol, ca poate vrei sa pleci in alta parte la un job mai atractiv. Dar romanii nu au cultura migratiei dupa job, asa ca nu prea functioneaza la noi
NOU
Da, nu suntem noi fierti pe migratie dupa job, mai ales acum cand poti remote mai peste tot. Si chiar de s-ar ivi o oportunitate de genul acesta, apartamentul proprietate poate fi inchiriat, nu?
NOU
Eu totusi as paria pe o casa/apartament daca intentionezi sa imbatranesti in Romanistan. Nu trebuie sa fie un palat dar trebuie sa te ganadesti la cateva lucruri:
1) Nu se stie cat o sa poti munci si cat o sa fii sanatos. La noi protectia sociala e praf de stele.
2) Nu stii cata pensie o sa ai si cum o sa te descurci cu ea. Nu stii daca o sa-ti permiti sa platesti chirie si unde. Pensia medie acum e 2800 de lei,nu iti prea iti permiti nici o garsoniera in oras si mancare. Dar poti sa ai si mult mai putin.
Si daca ai bani putini sari concedii, iti gatesti ceva, bei bere ieftina la pet. Dar daca nu ai bani de chirie ce dracului faci ? Unde stai ? Boschetar ?
NOU
@ Dan2 and @Arhi
www.globalpropertyguide.com/europe/ukraine/home-price-trends
Daca linia frontului avanseaza cred ca avanseaza si graficul in jos. Idem pentru Romania.
Daca razboiul se extinde (sanse 99%) imobiliarele vor scadea cu siguranta. Unii isi vor vinde casele ca sa fuga.
De cativa ani firmele cu capital strain vand imobilare. De ex. BRD a scapat de multe proprietati si raman cu chirie.
La noi este migratia sat – oras si de aceea pare ca se dezvolta orasele. Populatia este in scadere.
Poate daca vin romanii inapoi sa fie ceva crestere de populatie.
NOU
se vor ieftini proprietatile la praid!
NOU
Cred că e mai bine să plătești rate, cu perspectiva de a deveni cîndva proprietar, e o investiție, o asigurare.
La un moment dat probabil nu vei mai putea plăti chirie, dacă ai casa ta, cît de modestă, măcar nu rămîi în drum.
Cheia cred că e moderația, încearcă să realizezi ceva din ce cîștigi, pt viitorul tău la bătrînețe, pt copiii tăi, cărora le ești dator dacă le-ai dat viață.
Fără să cazi în extrema cealaltă, strînsul curelei pînă nu te mai poți bucura de viață.
Ai doar una.
Iar în cele din urmă, că ai strîns averi, că te-ai răsfățat în plăceri, fiecare ne ducem de parcă nici n-am fi fost vreodată…
NOU
Eu am luat apartament acum vreo 5 ani. Cu partenerul, nu singura. Singura nu mi-as permite. Sincer, daca as fi stiut cum va fi, as mai fi asteptat sau luat casa. La bloc e groaznic de greu, vecini, spatii comune, figuri si certuri. Ce as face acum ar fi sa vand, sting creditul si sa ma mut in chirie, ca sa stau si eu linistita. O perioada. Si apoi, cand consider eu, sa imi cumpar casa individuala. In care pot sa fac ce vreau cu orice, ca nu are cine sa comenteze. Nu duplex, nu insiruita, nu apartament. Am stat in chirie pana la aproape 30 ani, si mi-am dorit locuinta mea. Cred ca e ok ca fiecare sa faca ce considera ca sa fie multumit de viata sa.
NOU
la casa e la fel de geoaznic. e vorba de oameni, nu tine de locatie. sa vezi cum iesea vecina mea de casa din pantelimon sa imi urle la 10 noaptea peste gard, de la geamul casei ei, sa intru in casa, sa nu mai fac zgomot la gratar.
NOU
Pff, nu am cuvinte. Probleme peste tot.
NOU
*dupa 10 noaptea
NOU
Eu am impresia că mai mult cei care au deja măcar o locuință dau sfaturi că nu prea trebuie să îți cumperi o locuință.
NOU
adica stiu despre ce e vorba? true true
NOU
De prin 2016 tot aud povestea că prețurile vor scădea, la fel și pe cea cu „vine o criză nasoală”. Dar, vorbind aici despre case, prețurile vor continua să crească, constant, fiindcă ne aliniem la standarde europene — ca stil de viață, în general. Că suntem tot la coada vacii comparativ cu vesticii e bine știut, însă, dacă e să ne comparăm cu foarte multe alte țări, suntem cu mult peste. Iar asta vine la pachet și cu locuințe și servicii scumpe.
Io am observat că cine și-a luat o „coșmelie”, unde doar se asigură că plătește rata, vede cum prețurile cresc atât de rapid încât își recuperează lunar rata — și scoate și profit, mai ales în orașele mari. La o rată de aproximativ 400-500 de euro lunar, prețul apartamentului ajunge să crească chiar și cu 1000 EUR lunar. Cine-l are, îl are!
Asta m-a făcut, după ce mi-am făcut toate distracțiile posibile și toate poftele, să pun deoparte bani și pentru un avans. E cazul — e bine să existe o casă acolo.
Prețurile nu vor scădea, nu vă faceți griji. Ne aliniem la standardele de afară, iar asta îi ajută doar pe cei care reușesc să țină pasul.
Ceilalți vor vota cu AUR — fără să-i urăsc; sunt nevoiți, pur și simplu, să voteze așa, pentru că nu mai țin pasul. Dar asta e deja altă poveste.