Când femeia ta e prea sigură de tine

Por esooo ! Asa da, nu zice nimeni sa fii vreun flausat si sa ii lasi pe altii sa se lege de prietena // sotia ta cu orice ocazie, caci altfel, la urmatoarea abatere, nu vei mai avea prietena // sotie care sa iti ” complice ” iesirea, dar sa ai langa tine pe vreuna care nu isi da seama de realitate, si care se ia la injurat cu vreo 5 cocalari sau cu vreun raket de 2 metri, doar pentru ca e cu iubitul care o apara, desi iubitul este un hipster de 1.70 cu fularas si tenesi pictati, este stupid, si oricat ti-ar fi ea de iubita, parca tot sa ajungi tu sanatos si intreg acasa e cel mai important .

mda, ele cred ca pentru a te bate ai nevoie doar de forta. Ramai prost cand auzi in anul 2015: ce ai ma? tie frica de amaratul ala? esti cu un cap mai mare ca el. Si mereu cand treburile astea degenereza pierzi mai mult decat miza in sine.

Ady, una dintre cele mai importante abilitati ale unui adult este sa inteleaga textul scris. Am scris ” cand esti viteaz/a te bazezi doar pe tine”. Adica daca singura ai evita conflictul iar cu masculul langa tine esti tare in gura, e naspa. Amaratul ala nu e de vina ca ai tu frustrari si nu ti le poti dezamorsa decat cu bodyguard in spate. Nu filozofam aici pe tema ” rolul barbatului si al femeii in relatie” , asta e altceva.

@Iulia, mda, uneori citesc si in diagonala.
Dar pur si simplu sunt chestii pe care nu le pot face singura, dar le pot face cu ajutorul cuiva. In general, nu vorbim de luat la harta cu nebuni.

Reacția bărbatului din povestire a fost cea potrivită. Statistic, dacă alegea să confrunte „brigada” de ciori avea șanse mai mari la o splină ruptă decât la a-i liniști.

Majoritatea femeilor au în ele un spirit „izabelic” de revoltă și indisciplină, venit probabil din multe frustrări reprimate sau dintr-un cod genetic „android” (adică arată ca o femeie dar are apucături de bărbat), lucru care crează în primul rând conflicte interioare. Dacă mai sunt și rupte de realitate atunci dezastrul e gata, deoarece conflictele alea interioare ajung să iasă la suprafață în cele mai nepotrivite situații.

Din experiența mea:

I) Vecin gălăgios, deranja tot blocul cu obiceiurile lui, nu intru în detalii. Vecinele single&fabulous din bloc, independente și 30+, i-au făcut scandal, au chemat poliția de două ori și nimic (bărbații este porci, desigur). M-am gândit și eu să îmi încerc norocul, așa că am mers calm la el, am sunat la ușă, mi-a deschis, i-am zis cine sunt și am vorbit un pic. Nu l-am luat tare și am așteptat să i se calmeze adrenalina, că atunci când aflase de ce îl deranjez trecuse în modul auto-defense și se pregătea de scandal. După vreo zece minute m-a poftit înăuntru să discutăm, ba chiar m-a servit cu o cafea. I-am explicat de două ori de ce sunt ceilalți vecini din bloc deranjați, i-am oferit și câteva idei alternative pentru obiceiurile lui și omul a înțeles.

Simplu și fără atitudini de genul „care pe care”, i-am prezentat imaginea de ansamblu și l-am făcut să înțeleagă cum ne simțim noi ceilalți din cauza gălăgiei lui. Toată întrevederea a durat cam o oră.

II) Eram la film cu o domnișoară; așteptând la rând la casa de bilete, ne trezim cu doi motocicliști în spatele nostru care începuseră cu miștouri de genul „și gagica asta are geacă de piele, o fi pe motor și ea?”, „nu știu, dar i-ar sta bine cu un motor între picioare” etc. Fata s-a uitat la ei, apoi s-a uitat la mine și din privire mi-a dat de înțeles că nu merită să fac scandal. La următoarea replică m-am întors și am vorbit un pic cu ei, având grijă ca prima dată să „dizolv” raportul de „care pe care”, atât de specific confruntărilor. După ce au înțeles că n-am de gând să îi confrunt, i-am făcut să priceapă că e de porc să te iei de oameni la întâmplare, cu atât mai mult cu cât ei erau bărbați în toată firea și nu niște adolescenți dornici de afirmare.

Toată discuția am dus-o pe cel mai calm și amical ton posibil și i-am convins că e mai bine să dea dovadă de caracter și să fie bărbați până la capăt. La final chiar am făcut cunoștință, am mai vorbit un pic despre filmul care urma să înceapă și înainte să intrăm în sală unul dintre ei i-a cerut scuze domnișoarei cu care eram.

Pare greu de crezut că așa ceva e posibil dar pot spune cu certitudine că nu prea sunt oameni care să nu înțeleagă de vorbă bună. Multe victime își pierd cumpătul prea devreme și răspund la fel de sfidător sau agresiv și scandalul e gata.

Sunt într-adevăr și situații în care ajungi victimă orice ai face, dar astea-s foarte rare și în general ești luat prin surprindere și nu stă nimeni la discuții.

Sfaturi pentru femei: nu ridicați tonul când vorbiți și nu țipați, pentru că vocile pițigăiate îi irită rău de tot pe bărbați și vor face tot posibilul să vă închidă gura. De asemenea, nu vă treziți să fiți „femei puternice”, și dacă sunteți cu un bărbat lăsați-l pe el să rezolve cumva; nu vă băgați peste el pentru că își va pierde și mai mult credibilitatea în fața hărțuitorilor. De asemenea, un hărțuitor o să se simtă mult mai amenințat de o femeie care îi poate răni orgoliul decât de un hipster slăbănog. Nici nu vă uitați în pământ sau în altă parte, că asta transmite „accept să fiu victimă”. Pur și simplu stați acolo lângă iubit/soț, păstrați-vă calmul și dați dovadă de mult tact dacă spuneți ceva.

Sfaturi pentru bărbați: în principiu să nu vă pierdeți firea; dacă începeți să vorbiți răstit, să gesticulați mult, să „vă umflați în pene”, transmiteți hărțuitorului că vă temeți de el și atunci el înțelege că poate să atace fără probleme.

E ca în lumea animală: dacă prădătorul vede că prada nu fuge de el și îl fixează cu privirea, înțelege INSTINCTUAL că ceva e în neregulă și adesea renunță la vânătoare. Sigur, stăpânirea asta de sine de care vorbesc e foarte greu de obținut… dar merită!

imi povestea mamaie-mea saptamana trecuta, la restaurant, ce nasol era in comunism, ca ea a prins si inceputurile si foametea aia crunta din ’47. si a apoi o intreb: “mamaie, acum mai zici ca era bine pe vremea lu’ ceasca?” “era bine, ca toata lumea avea serviciu!!!” facepalm

Ai mei mergeau la Bucuresti de doua ori pe an sa cumpere haine si incaltaminte. (maieuri, chiloti, diverse alte haine, ca noi eram copii si cresteam, uneori ce purtam in primavara ne era mic in toamna). Si nu pentru va voiau sa fim la moda, ci pentru ca la noi nu se gaseau.