Foto

Iernile din Bucovina sunt cele mai grele ierni din românia. Pentru că acolo se împletesc temperaturi extrem de scăzute cu cantități foarte mari de zăpadă. Și, deloc întâmplător, cele mai fermecătoare momente din copilăria mea au fost iernile petrecute acolo.

În momentele despre care povestesc, bunicul meu avea aproape 70 de ani. Era singur, bunica murise, avea o curte cu două case, o șură pentru mâncarea animalelor, un grajd pentru cei 2-3 porci și un grajd pentru cei 2 cai, 2 vaci și, eventual, vițelul rezultat din iubirea vacilor. Cele câteva oi erau în saivanul deschis din spatele casei, cele câteva zeci de găini într-un coteț lipit de grajd.

Știți ce se întâmpla când ningea astfel încât săpada ajungea la streașina casei? Ați fi uimiți să aflați, dar nu veneau jandarmii să scoată un biet bătrân din nămeți. Pentru că bietul bătrân se pregătise din timp. Cumva, în Moldova anilor 80, oamenii știau că începpând cu sfârșitul lui noiembrie, ninge. Nu reușea vremea asta să îi păcălească deloc și nici să îi ia prin surprindere.

Iar beciul din casă era plin cu cartofi, carne afumată sau conservată, vin, făină și cam tot ce aveai nevoie să supraviețuiești fără ajutor extern. Serios, pe vremea aia nu veneau jandarmii decât dacă trebuiau să te ridice pentru că ai crâcnit împotriva sistemului, nu că erai prins sub zăpadă. Nu știu de ce, dar ai fi fost cumva de râsul curcilor să te plângi că iată, zăpada te-a încurcat puțin.

Și bunicul meu, ca de altfel majoritatea, dacă nu toți oamenii din sat, nu voia să fie de răsul curcilor. Era zăpadă în curte? Interesant. Lua lopata făcută tot de el și începea să facă tuneluri. La fântână, la șură, la grajduri. Animalele nu aveau timp sau chef de așteptat jandarmii, ci trebuiau hrănite, trebuia să li se rânească gunoiul, chestii de astea anoste și anodine, de la țară. Și era frig și era zăpadă și ca să vezi, nimeni nu se plângea că era zăpadă sau că era cea mai grea iarnă din ultimii ani. Când bucureșteanul de mine se plângea că e așa multă zăpadă, bunicul râdea Ehei, dragul moșului, tu nu știi ce înseamnă zăpadă mare. Asta în condițiile în care, cum vă ziceam, zăpada în curte depășea 3 metri.

Mi-am adus aminte de asta uitându-mă aseară la știri, unde toate televiziunile alergau masiv să prindă o urmă de senzațional, o gravidă în 9 luni care nu știa că la 9 luni naște sau un șofer care simțea nevoia de a ieși cu loganul pe autostradă și să se plângă că nu a fost salvat cu un TAB îmblănit.

La un moment dat, după niște chestii de astea pline de tragedie dureroasă, una din hienele cu microfon de la protv ajunge la o casă vai mama ei, unde le deschide o bătrână amărâtă și cocoșată. S-a văzut pe ecran cum i-au sclipit reporterului ochii, IATĂ, TRAGEDIA, O SIMT, IESE DUREREA CA VULCANUL NOROIOS ÎN ISLANDA.

Și zi-ne, mamaie, suferi, suferi, ți-e frig, ți-e foame?

Și aici a venit lovitura decisivă.

Nu, că am știut că vine frigul, și mi-am băgat lemne în casă, am de mâncare, e bine.

Și s-a dus dracului tot reportajul omului, toți salvatorii erau debusolați, nu mai aveau ce face cu baxurile de redbull (serios, le-au dus energizante), pentru că iată, există oameni care știu că iarna ninge.

Desigur, cu o floare nu se face primăvara. În rest, a fost plin de reportaje cu ditamai huidumele de oameni salvate din casele de sub nămeți, haidamaci cu lacrimi în ochi Vai, nu a venit nimeni să ne salveze, nu a venit nimeni să dea zăpada de pe noi, nu ne-a adus nimeni un redbull la nevoie.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.