Bătaia e răspunsul românului la orice

Da, și eu mi-am luat-o de la unii profesori, și de la bunicu’. Dar dacă stau bine sa ma gândesc, nu a fost nici o ocazie în care sa nu fi meritat-o.
Asta nu însemna că nu o fi cazuri în care se face abuz. Și e greu de controlat.
Dar nici varianta de azi, în care profesorii și-o iau de la elevi și chiar de la părinți nu e OK.

Concluzia articolului lui Gaben e corecta si doar cei care au primit batai de genul ala pot rezona, ceilalti nu vor crede. “Cum sa primesti pumni in cap de la profesor? Nu cred!” Mi se pare aiurea ca unii se gandesc la modul “haha”, “hihi”, “eheeee, ce bataie mai luam eu…” si poate nu se gandesc ca nu e deloc comic. Chiar nicio secunda. Bataia primita in copilarie te fute ireversibil si ajuge sa defineasca o buna parte din ceea ce devii mai tarziu, ca adult. Si asa ajung unii sa rada ca prostii de o chestie care i-a afectat psihic, fara sa-si fi dat seama, si repeta aceeasi prostie cu copiii lor, crezand ca ei “au iesit bine”.

E drept ca unii au primit mult mai putina bataie decat altii, dar chiar si asa, nu-i de ras. Hai sa zic altfel, cati au fost batuti cu pumni si picioare de capul familiei? In cartierul muncitoresc in care am crescut erau 6 baieti de aceeasi varsta si doar unul dintre noi nu primea bataie acasa. Era iertat indiferent de ce prostie facea. Ala a iesit ok. Calm, fara apucaturi. Toti ceilalti primeau bataie de la parinti la modul random. Toti aia care au crescut cu violenta au fost si sunt super violenti. Cand spun violent, ma refer ca inclusiv acum au instinctul de a te lua la bataie doar pentru ca ai spus ceva gresit.

Îu 🙁 În școlile prin care am trecut eu nu știu să fi luat lumea bătaie, nici măcar la țară, unde am făcut clasa întâi și a doua. Dar recuperam cu maică-mea, care a rupt câteva curele de mine. Cea mai nașpa era aia de la o mașină de cusut veche, că lăsa urme. Ultima oară a încercat să mă bată înainte să dau la facultate și când i-am prins mâna a început să urle că de ce dau în ea 🙂 Ani de zile i-am tot găsit scuze pentru multele faze de căcat (adevărul e că atunci când n-o apucau dracii bipolari era super culă și mișto).Mi s-a luat definitiv cam înainte de ultimul Crăciun, când mi-am dat seama că a devenit un om rău, cel puțin cu mine.

Bai, nu vreau sa ma intelegeti gresit, ca Doamne fereste gasesc vreo scuza pentru comportamentul lor (parinti sau profesori, sau orice altceva), sau ca comportamentul lor borderline ar fi fost ceva normal, dar… v-ati pus oare problema si privind din papucii lor? In sensul ca, ei, la rindul lor, asa au fost “educati”? Ca parintii lor aplicau asupra lor exact aceleasi metode pe care ei le aplicau asupra noastra? Si ca bunicii lor procedasera exact la fel cu parintii lor? De cite ori n-ati auzit chestii de genul “ehei, ce bataie mancam eu cind eram ca tine, si uite, treaba asta m-a facut om… “. Sau “unde da tata/mama creste…”, “e lasa, ca n-a murit nimeni dintr-o palma ” (aici discutabil)? Ganditi-va ca noi, astia generatia care in ’90 eram adolescenti/tineri adulti am inceput sa rupem acest ciclu de pedepse predominant corporale. Pina la noi aceste concepte de protectie a copilului, drepturi, traume, erau poveste, sau mai bine zis “propaganda capitalista decadenta”.
Uite, eu de exemplu tin minte 2 batai luate de la tata, Domnezeu sa-l ierte. 2 batai care m-au marcat. Odata mi-a dat o palma atit de tare, incit dupa o saptamina mai aveam urmele degetelor lui pe obraz. Lucru remarcat la scoala si discutat cu mama in “consiliul de familie”. Dupa care o perioada tata s-a ferit sa ma mai bata o perioada. Nu mai stiu exact ce facusem, dar ca sa vedeti un motiv pentru care o incasam, hai sa va dau un exemplu de situatie care se termina cu bataie. Tata primise de la cineva 2 sticle de Whiskey (una gred ca era un Grant’s ceva, mi-a ramas in minte forma triunghiulara). Prin anii ’80, o sticla de whisky echivala cu cel putin 200 de euro raportat la ziua de azi. Era mai tare decit valuta forte. Eu ce-am facut? Copil curios fiind, am deschis sticlele sa vad cum miroase whiskyul. Am vazut eu ca s-au deschis mai greu, si ca a parait ceva cind le-am deschis, dar dupa aia, stringindu-le foarte bine dopul, am zis ca tata nu observa…. Ghinion. A observat…
A doua oara tata m-a lovit in plex, motiv pentru care citeva zeci de seconde am avut rasuflarea taiata si ma tavaleam pe jos de durere. Atunci tata s-a speriat. O perioada iar nu am mai dat in mine. Dupa care a schimbat strategia. Apela la o curea din piele, si ma altoia “la fundul gol”. “Surprinzator” pentru el, n-a avut efectul scontat. Pentru ca asa cum un magar la un moment dat se obisnuieste cu bataia, si suporta stoic si imobil loviturile de bici, asa si eu ma obisnuisem. Imi dadeam pantalonii jos, imi luam “portia” fara sa zic un cuvint, imi ridicam pantalonii si imi vedeam mai departe de treaba. Motivul batailor? Cel mai des scoala. Am urit stiintele exacte. Matematica si fizica (mai putin chimia). Nici n-am avut profesori care sa ma motiveze sa invat. Sau care sa ma faca sa inteleg. Asa ca de obicei la materiile astea luam note proaste. Note despre care nu le spuneam. Iar ai mei parinti considerau ca ii mint, si ca le ascund acest lucru din cine stie ce motiva absconse. De fapt, problema era tot la ei, dar asta cu alta ocazie. De multe ori mama era cea care il monta pe treaba asta. Alte ori, mama ma altoia inainte sa ajunga tata acasa, iar cind tata scotea cureaua sa ma altoiasca, sarea in fata mea sa ma “protejeze” si striga ” lasa, ca l-am batut eu, nu-l mai bate si tu!”. inutil sa spun ca bataile de la mama erau mai mult o gluma, nimic remarcabil, nici macar nu trebuie mentionate. Mama avea alte tehnici… (din nou, despre asta alta data). Cert e ca erau foarte ingrijorati ca nu se va alege nimic de mine. N-au avut dreptate. Tarziu au inteles, foarte tarziu, ca daca ma lasa “in boii mei”, lucrurile se rezolva de la sine. Si atunci au incetat cu bataile. Dar deja crescusem si ranile cumva au ramas.
De abia dupa ce tata, saracul s-a dus, am aflat de la mama ca bataile pe care eu le-am luat de la el erau nimic in comparatie cu bataile si pedepsele pe care el le primise de la tatal sau. Si atunci am inteles ca el pe cit posibil incercase (si de cele mai multe ori reusise) sa evite sa sufar la rindul meu precum suferise el.

“mi-am luat bataie” sau “am luat bataie”. Care e versiunea corecta. Eu cred ca este ” am luat bataie”

Dupa anul 93 am inceput sa ripostam noi impotriva profesorilor din 87. Norocul (si ghinionul in acelasi timp), era ca Vitanul se transformase intr-un cartier plin de tineri pana in 25 de ani foarte agresivi, majoritatea deja trecuti prin arest sau puscarii, la care apelam cand vreun profesor se apuca sa ne bata ca asa i se scula lui.

Din clasa a 5-a si pana intr-a 8-a nu exista luna in care sa nu fie macar un profesor batut. Tin minte ca prin clasa a 7-a jumatate din profesori carau dupa ei pe culoare si la ora PARI de lemn cu cuie in ei. Dupa ce au inceput sa bage paznici, care se schimbau o data la doua luni pentru ca si-o furau la randul lor destul de rau, au priceput si o parte din profesori ca nu are rost sa isi mai verse frustrarile pe noi. Au fost si exceptii, profesori talentati si respectati de toata lumea din cartier, la care nici cei mai borfasi indivizi nu cracneau de rusine cand ii mustrau.

Baiatul dirigintei noastre, o babaciune slabanoaga ce preda chimia si foarte frustrata ca a parasit-o barbata-su de cretina si urata ce era, a fost batut metodic, pana a priceput si ma-sa ca pentru fiecare bataie data unuia dintre noi fii-su primea bataie inzecit. Pana la urma si-a luat si ea cateva capace si flegme de la o parte dintre noi, iar abuzurile ei s-au oprit total cand cativa dintre parintii nostri au venit la scoala chititi sa o joace in picioare. Ultima ei miscare impreuna cu directoarea mare a scolii a fost sa cheme politia de la Sectia 11 sa amprenteze toti baietii si cateva fete din cateva clase de a 7-a si a 8-a, fara a avea acordul parintilor nostri. Au reusit sa ia doar cativa elevi la sectie, iar restul ne-am tirat pentru cateva zile. A iesit mare scandal atunci cand au auzit parintii nostri ca voiau sa ne amprenteze, dar imputita tot a ajuns directoare dupa ce am terminat eu generala.

Desigur ca vor exista destepti care vor spune ca era vina noastra pentru ca se intamplau astea, dar daca si-ar fi luat la scoala bataie sora cu moartea de la 9 ani si pana la 14 ani pentru ca “nu au fost cuminti”, poate ca nu s-ar mai grabi sa judece atata. Cand dai pumni si palme cu toata puterea intr-un copil de 9-10 ani pentru ca se foieste in banca, ori ca nu a scris un paragraf la o dictare, sau pentru ca schimba cateva vorbe cu colegul de langa el, meriti sa fii batut pana lesini, indiferent ca esti sau nu profesor. Pacat ca din cauza acestor idioti multi dintre noi am prins o lehamite totala fata de scoala si ne-am bagat ceva in ea.

Băi fratilor, pe părinți nu trebuie să îi urâm indiferent ce fac. Pentru că îi judecă Dumnezeu. Ca și pe noi de altfel. O să vă spun cum mă bătea taică-miu când eram mic, dar nu înseamnă că il urâsc pentru asta. Uite acum când sunt mare mă intreține. Cu femeile din familia mea în schimb- mama, surori, mamaie și cu bunicii am avut relație bună. Dar taică-miu a fost mai dur , asta e. Nu înseamnă că tre să îl urâsc. Sau să săr eu acum să-l bat pt că m-a bătut când eram mic. Bine, acuma îi dau KO direct dacă vreu :))), dar nu o fac pentru că e un mare păcat. El mi-a dat viață. Și să știți că dacă dați în părinți, mâna aia cu care ați dat nu o să putrezească după ce muriți. PE bune. Mi-a povestit mamaie un caz din ăsta de când era ea mică, îl deshumase pe unu la ea în sat și mâinile nu îi putrezise, tipul respectiv se știa că o bătuse pe mă-sa, își bătea părintii.

Deci în altă ordine de idei, eu eram șmecher și când eram mic. Fiind mic, nu mă puteam impotrivi lu tata, da eram deștept, eram șmecher, îl fentam pe bulangiu. De exemplu, când vedea că am rezultate proaste la școală, luam note mai mici, avea obiceiu să îmi dea 20-30 de curele la cur. cu cureaua de la pantaloni. Da strict la cur, strict calculat, strict matematic. Nu mă bătea ca pe vite. Nu, avea el plăcerea asta- curele la cur când nu sunt cuminte. Da totul era calculat, nu știu cum să vă spun, era ca un fel de ritual aproape, și oarecum sincer să fiu, eram într=un fel de acord cu treaba asta. Îmi zicea, țin minte- ,,ești pregătit? Io-da! El- 20 azi. Eu- Dă-i !! :))))” Să-mi bag pula dacă vă mint. Am părinti ușor nebuni, d-asta am ieșit și io așa geniu :)))). Și ce făceam, cum ajunsesem să-l fac pe fraier, ca să revenim. Băgam o cârpă intre pantaloni și bucile curului(că nu mi le dădea niciodată pe curu gol, nu suntem animale) și nu simțeam nimic. :)))) Fraieru dădea și io nu simțeam nimic :)) Mimam durerea ca să nu bunghească el, știți :))))) el dădea și io- ,,au, au, aoleo, mă doare, dă mai încet!” :)))) De unde, io nu simțeam nimic :)))) Amortiza cârpa excelent :))))) Mimam durerea cum mimează o femeie orgasmu, așa de priceput eram :)))))

Dar acum mă inteleg bine cu el, mă intretine și el si maică-mea , fără probleme, bașca bunicii, mamaie, mă doare la bască. Chiar uneori mi-aduc aminte și râd, îi zic- ,,bă, îți mai aduci mă aminte când nu-mi făceam temele și mă altoiai cu cureaua? ” Și el de colo- ,,păi trebuia să-ți dau mai bine, că uite ce hahaleră ai ajuns ” :))))))))))))))))))))))

Deci în concluzie fraților, io asta vă sfătuiesc, indiferent de ce v-au făcut părinții, ar trebui să-i iertați. Bine, eu mă refer să nu îi urâți. Sunt cazuri și cazuri. Nu te obligă nimeni să vorbești cu un părinte dacă te tratează urât. Dar sub nicio formă nu tre să dai intr-un părinte, ăsta e cel mai mare păcat. Pentru că există o karmă, un Dumnezeu….

o gramada de profesori idioti.
cei care impuneau respect il impuneau prin alt comportament. Am avut si profi oameni deosebiti, adevarate modele.

Am fost palmuit, tras de perciuni, pus la genuflexuni etc.
Asta era perioada.
Cine stie ce naiba de frustrari aveau aia pe acasa, neajunsuri, tare din copilarii, naiba stie.
Am ramas in memorie cu cei de la care am invatat, doar clipele frumoase.

Nu am inteles si nu inteleg bataia. Nici macar in contextul unui animal nu o inteleg.

off topic total dar :
www.gandul.info/stiri/voiculescu-ramane-inchisoare-cererea-de-eliberare-i-a-fost-respinsa-16055660

mwhahahahahaha

Invatatoarea m-a pus sefa clasei, desi eu nu doream sa fiu lasata in pace. Mi-am luat-o cu indicatorul de la harta ca era galagie in clasa. Si nu o data. Tras de par, urlat, facut in toate felurile, interzis iesit din clasa in ora, pana nu mi-a rezistat vezica. Clasa a II-a.
Am vrut sa-i spun vreo doua in liceu, cand mi-am dat seama ca nu e ok sa fiu lovita, agresata verbal, ironizata, umilita.Dar era deja bolnava incurabil, a si murit, asa ca nu mai avea rost. Dar n-am iertat-o, inca o urasc.