Scris de Mihail

Salutare, Cetin, uite un nou articol cu Nea’ Jean, decizi dacă îl publici sau nu.

Astăzi am zis să mai povestesc 3 cu Nea’ Jean, care nu merită neapărat un articol separat.

  1. A anunțat tot orașul că a murit un vecin
Când a murit vecinul de sub el, a stat jumătate de oră să-l aștepte fi-su să vină de serviciu, timp în care a oprit pe oricine trecea prin fața blocului să-l anunțe că a murit Nea’ Costică de la parter.

Dacă cineva făcea greșeala să-i răspundă, era invitat în apartament să-l vadă pe mort, că ”e ușa deschisă”. Nu știu dacă s-a ”băgat” cineva la treaba asta, dar probabil azi se găseau câțiva temerari, care chiar să-l și filmele pentru TikTok.

Când a venit în final fiul mortului acasă, Nea’ Jean și-a adus aminte că el de fapt plecase să ia pâine, așa că s-a cărat din fața blocului.

  1. Se ducea cu nevastă-sa la o vecină în apartament ca să se uite la Dan Negru
Singura vecină de pe scară care avea plasmă i-a lăsat cheile lui Nea’ Jean să-i ude florile cât e dânsa plecată în vacanță. Cândva constatat că în casă avea un televizor ”cât peretele de mare”, i-a venit o idee genială:

Ce-ar fi dacă s-ar duce să-i ude florile fix înainte să înceapă emisiunea lui Dan Negru de pe Antena 1 și, casual, să rămână acolo să supravegheze procesul de fotosinteză cu tot cu nevasta din dotare?

Radio Șanț Internațional spune că vecina a venit mai devreme acasă din concediu și i-a prins în fapt pe cei doi amorezi. Bine măcar că veniseră cu pachețel de acasă, c-am auzit de unii care umblau prin frigiderul vecinilor după mâncare.

  1. ”Golanul” chel
La un moment dat, Nea’ Jean a decis să-și înlocuiască vechea Dacie, reparată exclusiv în spatele blocului, cu un Logan Nou. În vremea aia, se puteau da 3 mașini la ”Rabla”, așa că a mai cumpărat două Dacii de la vecinii din parcare cu ”10 milioane bucata și niște vin”.

Într-o zi, cum vin de la școală, văd un grup de vreo 10-15 mosuleți strânși în parcarea blocului, în jurul unei mașini. Când m-am apropiat, l-am putut auzi pe Nea’ Jean cum povestea mândru audienței:

”Am dat 4.000 de euro pe ea, că am luat-o cheală. Nu are radio, nu are telecomandă și nici geamuri automate. Eu le-am zis să scoată și calculatorul de bord, dar au zis că nu se poate. Numai ăla trage 1000 de euro la preț, în fine…”

Nea’ Jean se dusese la reprezentanța Dacia și le spusese ălora de acolo că vrea un ”Golan” Alb-13, fără radio, închidere centralizată, geamuri electrice sau computer de bord. Ăia s-au uitat un pic ciudat la el și i-au zis că nu au așa ceva pe stoc.

După o serie de parlamentări cu cei de ”Colibași”, s-a decis că mașina poate fi adusă pe comandă specială. Și uite așa a economisit el vreo 500 de euro, că oricum nu ascultă radio când conduce, că îl distrage.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt

Loading RSS Feed

21 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1
    o.v.

    Wow…

    7
  2. #2
    Cris

    Omul era conștient cat valorează conserva

    15
  3. #3
    nea_zapada

    Nu-mi ramane decat sa-mi imaginez ce capodopera ar fi scos regretatu’ Nea Ilie de la Scularie din nimicurile astea.

    16
  4. #13
    Ionut

    Iti multumim, user random de pe Arhiblog ca ni l-ai prezentat pe nea Jean. Pare o mare figura si citesc mereu cu drag despre el. Acum, sper sa nu te superi pe mine, dar parca ar merge povestite altfel tipul asta de intamplari, intr-un mod mai creativ, cu mai mult umor. Mai merge sa bagi si cateva mici infloriri, nu se supara nimeni. Uite, la modul asta: arhiblog.ro/dupa-recunoaste-lumea/

    1
    • #14
      M. S. The Guest Poster

      Promit că următoarea poveste, care vine cât de curând, e mult mai amuzantă.

      7
  5. #15
    Mache

    Sunt multe cu nea Jean. Cică îi murise croitorul lui Caragiu și ăsta era disperat, că unde mai găsește el un croitor ca lumea? Și Jean îi zice: “Fratele meu alb, suflet de om, te duc eu la cel mai meseriaș croitor, și Chaplin s-ar fi-mbrăcat la el, dacă n-ar fi fost așa de gras! Ai să te duci în costumul făcut de ăsta, să te piși pe mormântul ăluilalt, să n-am parte de soacră-mea dacă nu”! Și îl ia pe Caragiu într-o zi și-l duce la atelierul unuia. Când intră pe ușă, ăla se repede la nea Jean: “Să trăiești nea Jeane, ce plăcere, ce onoare, nevastăăă, pune de cafea și scoate molanu’ ăl bun, c-a venit nea Jean la noi”! Pe Caragiu, nici nu-l băga în seamă, ăsta obișnuit să fie recunoscut, salutat, adulat și primit cu temenele peste tot. În sfârșit, îl bagă-n seamă: “Dumneata …?”. Caragiu se uită la el ca la nebun. Nea Jean zice: “E un coleg de-al meu, vrea omu’ un costum nou, că-l cunună pe Puiu Călinescu cu Liz Taylor. Ocupă-te tu de el, că eu merg până la magazinul de peste drum”. Ăla începe să-l măsoare pe Toma, tacticos, mormăind cifrele, să nu le uite. Toma se uita fix la el, schimbând, pe rând, toate privirile, zâmbetele, încruntăturile și grimasele din filme, piese și scheciuri. Ăla, nimic! Toma începe să vorbească, cine nu-i știa vocea? Tot nimic! Nu-i venea să creadă! Cum să nu-l știe cineva pe el?! Încă un croitor vestit, din buricul Bucureștiului, nu vreun cioban din creierul munților! În sfârșit, termină omul măsurătorile și începe să-i scrie bonul de comandă. “Cum vă numiți?”. Tensiunea lui Toma urcă la 20! Se uită fix în ochii lui și zice, scrâșnind: “Caragiu!”. “Caraliu și mai cum?”, întreabă croitorul. “Caragiu!”, răcnește Toma, roșu tot și cu apele curgând pe el. “Scuzați”, mormăie croitorul, făcând corectura de rigoare pe bon. “Caragiu și mai cum?”. Nea Jean a întrerupt farsa la fix, râzând ca un apucat și și-a salvat croitorul, că Toma îl și apucase de piept și se pregătea să-i spargă fața.

    26
  6. #18
    Mache

    A mai povestit Țociu una bună cu nea Jean. Cică erau artiștii în turneu la mare, câțiva ani după Revoluție. Într-o stațiune, țineau spectacolul în aer liber. Adică peste scenă și locurile spectatorilor, nu era acoperiș. Culisele și cabinele, aveau. Despre Bibanul, care era în trupă, se cam știe că era foarte … cumpătat, ca să nu zicem zgârcit de-a dreptul. Și organizatorul băgase o regulă: cine își face numărul, ia banii pentru seara respectivă, cine nu … . Și în seara spectacolului, Bibanul era în cabină, își aștepta intrarea, pe scenă își zicea poantele nea Jean, urma să cânte Mădălina Manole, Dumnezeu s-o ierte, săraca și Bibanul urma după ea. Nea Jean, când iese din scenă, nu-l vede pe Biban prin culise, își dă seama că e în cabină, așa că își toarnă o sticlă de apă în cap și dă buzna-n peste el: “Fratele meu, ce ploaie s-a pornit! A început lumea să plece!”. Bibanul, disperat să nu piardă bănuții pe seara aceea, fuge disperat în culise și începe să strige, de l-a auzit toată lumea: “Mădălina, termini piesa și-ai ieșit!”.

    11
  7. #19
    der

    daca ziceai ca-s cu Jana (Gheorghiu) erau mai bunutze glumishoarele…

    1
  8. #20
    PetroV

    A existat prin 2010 si versiunea de logan “Oglinzi retrovizoare reglabile manual din exterior”
    Deci dai jos la “manivela” geamul reglezi oglinda, cu aia din stanga e mai greu, dar te ajuta un prieten, doar nu le reglezi toata ziua.

    1
  9. #21
    Baxt

    Ce vreau sa zic că care a scris articolul nu știe că Colibași este ca cartierul din minunata urbe Mioveni.
    Că cât de mic este atât de mult contribuie la dezvoltarea regionala și creste puterea economică care locuiesc eu.
    #mândrucăColibașimăreprezintă

    1