Tu ai angaja o gravidă?

O gravida? Nu, din motivele mentionate deja.
O mama, fie si proaspata? Da, pentru ca spre deosebire de un muncitor ea are o obligatie si o sa munceasca mai mult si mai bine ca sa fie sigura ca isi pastreaza jobul, pe cand un barbat poate oricand sa plece in alta parte sau pur si simplu sa se enerveze si sa plece acasa, nefiind presat de ceva.

Am angajat cateva mame care aveau acasa copilasi de 2-3 anisori, practic erau iesite din concediu maternal si nu mai aveau postul vechi. Din 4 doamne cu copil sau copiii acasa pot spune ca una singura nu si-a facut treaba. Iar pretextul era evident copilasul, ba e racit, ba a plans si nu il puteam lasa, etc. Cred eu ca pana la urma unii nu isi fac treaba indiferent de motiv, iar in cazul dat exemplu intamplarea face ca motivul sa fie un copil.

Pana in prezent nu am avut parte de cereri de angajare din partea unor femei insarcinate. Nici nu m-am gandit la aceasta posibilitate, sincer nu cred ca as angaja o femeie insarcinata. Si aceasta pentru simplul motiv ca in general posturile oferite necesita cel putin 2-3 luni de acomodare/cunoastere, etc. Pana la urma firma investeste intr-un angajat.

Pentru anumite joburi mai solicitante, nu as angaja o femeie gravida. In rest, nu vad problema. Daca e un om serios, bine pregatit, isi va face treaba cu copil sau nu (si o buna prietena a mea e exemplu in acest sens). Daca e o tipa neserioasa, va fi asa cu sau fara copil.
Nu inteleg argumentul cu “face copii pe banii mei”. Ultimele mele informatii sunt ca STATUL plateste indemnizatia de crestere a copilului.
Da, va trebui sa gasesc inlocuitor pe o perioada determinata sau sa ii tina cineva locul. E interviul un stres? O las chiar pe ea sa faca selectia, pana la faza finala. E posibil sa am 2 luni (cat preda activitatea si cat ii este predata, la intoarcere) 2 salariati, dar as lua asta in calcul de la inceput si i-as oferi un salariu mai mic. Negociabil dupa ce revine si se reobisnuieste cu munca.
Deci nu as da cu piciorul unui bun profesionist fiindca a decis sa aiba copii, cand exista solutii de maxim bun simt – mai mult, as baga niste amenzi drastice si controale pe bune pentru discriminari de genul asta (wishful thinking…).

Chestia asta asta la angajatorul roman cu full time e cat se poate de imbecila. La noi exista full time sau nimic. In tarile dupa care ne curg balele nu e nicio problema ca vrei sa lucrezi 50%, 60% sau 80%. Ca femeie sau chiar ca barbat daca vii si spui ca vrei sa nu lucrezi 100% – angajatorul simte ca i-ai dat un upercut.

Exemplul cu menajera gravida e ok – dar exista o gramada de alte joburi care se pot face si ca gravida si ca mama – e adevarat , part-time.

Da, au fost niste cuvinte din partea unui om foarte sincer si l-am apreciat pentru sinceritatea sa. Ce ma depaseste pe mine este separatismul asta cu copil/fara copil.
1. Nu are nici o legatura numarul copiilor pe care ii am acasa cu modul in care imi fac treaba la birou. Prin afirmatia pe care a facut-o mi-a anulat profesionalismul si m-a bagat automat in categoria “mamicuta”.
2. A incercat vreo companie sa faca un experiment prin care sa le asigure femeilor de acolo un angajament pe termen lung si siguranta ca au un job la care merita sa se intoarca? Va garantez ca in felul acesta si-ar castiga a la long fidelitatea acelor femei iar ROI-ul (ala de-l cauta tot obsesiv) ar fi mult mai mare. Tot pe termen lung. Problema e ca toti gandesc pe termen scurt si foarte scurt: “Aoleu, ce ma fac? A ramas asta bortoasa, acum trebuie sa imi gasesc om. Sau aoleu, asta are copii acasa, nu-i sta ei mintea la taskuri si deadline-uri.” Long story short: daca angajatorii gandesc asa, de ce si-ar mai pune o femeie pielea la bataie pentru ei?

Si luati-o altfel, caci eu cel putin asa gandesc: copiii nu-s o scuza pentru un job prost facut. Problema e in alta parte, asa ca hai sa cautam acolo unde trebuie.

La subiect: Gravida – NU. Nu stau sa fac training unei persoane care in 5-6 luni zboara iar cand revine peste 1-2 ani sa am ca sa pierd timpul din nou cu training.
Mama – DA. Atata timp cat isi face treaba care trebuie sa o faca nu vad care ar fi problema.
Azi, nevasta-mea a dus la serviciu scrisoarea medicala care atesta ca e insarcinata. Cu toate ca lucreaza acolo de 7 ani, amandoi avem mari dubii ca va mai gasi postul liber la intoarcerea din concediu. In orice caz, ca solutie de back-up pentru cand o sa se reintoarca la munca, am pregatit deja o camera pentru socrii, iar maica-mea locuieste in casa alaturata. Deci nu se pune problema sa fie nevoita sa lipseasca(prea mult) de la serviciu.
In alta ordine de idei, din ce am inteles citind legislatia (cu toate ca unele legi se bat cap in cap), se pare ca si eu ca tata sunt obligat sa imi iau o luna concediu – luna care se scade din concediul mamei. Nu ma prind de ce – are cineva vre-o idee? Poate cineva sa imi explice?

1. Nevasta:
– in perioada de sarcina a prestat in campul muncii pana prin luna a 7a. Fiind vorba de activitate cu program flexibil (freelance) nu pot sa zic ca sarcina ar fi impactat in vreun fel (semnificativ) calitatea muncii, dar cu siguranta a avut impact pe cantitate (cca 20% reducere)
– in perioada de 2×2 ani in care a avut concediu de crestere nu s-ar fi putut concentra mai mult de 1h pe orice subiect care nu includea buburuzele; total neproductiv calitativ si cantitativ (asumat din start asa ca a fost ok)
– reluarea activitatii in schimb se va putea face doar in intervalul in care urmasii sunt la gradi (adica L-V 8.00 – 16.00).

2. Asociata business mic (<8 angajati)
– in perioada de sarcina aproape la fel ca nevasta-mea.
– in perioada post natala, desi a insistat sa reinceapa activitatea dupa 3 luni, nu-si poate canaliza atentia asupra muncii mai mult de 2h; in general functioneaza in 3-4 reprize a 1,5h / zi (avantajul consta in faptul ca business-ul si locuinta sunt in aceeasi cladire iar programarile si le face si in functie de cel mic).

3. Asociata business mediu (<20 angajati)
– in perioada de sarcina si-a modificat modul de lucru; a reusit sa fie extrem de eficienta lucrand aproximativ 20h / saptamana de acasa si inca 10-12 de la birou.
– postnatal a reluat tot dupa 3 luni dar aproape in totalitate de acasa; in afara de brief-urile periodice in care consumam o cafea si sudam cateva tigari, nu pot sa zic ca s-a schimbat ceva.

4. Salariate trecute de 25-26 ani (6 la numar pana acum)
– fara restrictii de vreun fel si chiar cu suport din partea colegilor;
– in perioada prenatala au inceput sa se dea lovite incepand cu luna a 3a (fara a exista indicatii medicale in acest sens);
– postnatal au mers pe varianta minim 1 an, iar 4 dintre ele au mers pe 2 ani (desi am aflat ulterior ca s-au angajat "la negru" inca dinainte de a face 1 an cei mici) desi in permanenta puteau veni sa spuna ca au dificultati finanaciare si ca au nevoie de mai mult; cu siguranta am fi putut gasi solutii in acest sens.

5. Salariate cu varsta sub 25-26 (1)
– toate vor sa devina mame la un moment dat (dupa 30 zic ele)
– una singura a nascut (deh, natura) si a insistat sa vina la munca dupa 6 luni din motive de venituri insuficiente; fiind single mom a acceptat sa faca totusi munca de back-office pentru proiecte pe care altfel le-ar fi facut lejer din teren (salariul a ramas acelasi dar venituri au scazut putin vs anterior datorita unui sistem de bonusare ceva mai scazut vs cei din teren). Practic a devenit un fel de big sister pentru cativa colegi (pe care-i ajuta prin munca pe care o face), fara sa-si priveze copilul de timpul petrecut impreuna. Precizez ca lucreaza de acasa – exceptie 1 zi de vineri la 2 saptamani cand vine cu tot cu cea mica la munca (program redus la 4h). Un extrem de bun exercitiu de bonding atat pentru ea cat si pentru ceilalti.

Dupa o introducere asa lunga:
DA, as angaja o gravida care e suficient de matura cat sa-si poata echilibra existenta intre cele doua joburi (cel platit si cel de full time mom) in conditiile in care jobul permite o oaresce flexibilitate.
Acolo unde jobul nu permite flexibilitati de niciun fel, nivelul de venituri va fi direct corelat cu volumul si calitatea muncii prestate, iar respectiva va trebui sa fie suficient de matura cat sa priceapa asta.

Depinde de pozitia pentru care aplica, de calificarea si de planurile pe care le are (sau lipsa lor) dupa nastere. Daca as cauta o persoana pentru o pozitie cheie pe termen lung si as fi convins ca ea este acea persoana, as angaja-o fara sa ezit.

Inteleg ca a angaja o gravida se poate dovedi complicat pt angajator pentru ca intr-o perioada mai mica de 9 luni, ea va pleca si postul ei va trebui scos din nou la concurs! Doar atat! Probabil va trebui sa scoata din nou postul la concurs. Oricum nu cred ca poate nimeni obliga un angajator sa aleaga femeia insarcinata in detrimentul alteia neinsarcinate sau in detrimentul unui barbat. Pana la urma, procesul de alegere a unui salariat este unul subiectiv! Bazat pe Cv-uri, interviuri, aptitudini, vorbaraie, vrajeala, etc!
In situatia in care femeia lucreaza deja de ceva vreme pentru tine si te anunta ca este insarcinata mi se pare un lucru firesc, de bun simt, sa o tratezi corect! Asta insemnand sa o tratezi la fel ca si pana atunci si, in plus, sa-i pastrezi locul de munca!
In firma in care lucrez eu, am avut in acelasi timp 4 femei care au intrat in concediu pentru cresterea copilului si un tatic. DA, un barbat care si-a luat concediu 2 ani pentru a-si creste copilul! Trei dintre femei s-au intors deja pe vechile lor joburi! Pe perioada in care ele au stat acasa, au fost angajati alti oameni pe perioada determinata! Intrucat indemnizatia de crestere a copilului NU ESTE PLATITA DE FIRMA, ci de STAT, nu inteleg ce are de pierdut firma. Eu nu le-am vazut pe niciuna din femeile astea plecand mai devreme acasa, sa dea copilului de mancare! Ar fi chiar absurd avand in vedere traficul din Bucuresti. Daca ele sunt 8 ore la serviciu ca si ceilalti angajati, nu inteleg ce pierde firma! Aaa, faptul ca unele din ele au avut “concediu medical pentru ingrijire copil normal pana la 7 ani/ handicapat pana la 18 ani”, e altceva! Pentru zilele respective primesc 85%. Oricum si o persoana fara copii are dreptul la concediu medical daca este bolnava si nimeni nu se plange! De ce ne-am plange ca o mama sta langa copilul ei cand acesta e bolnav? Este aceeasi situatie.
Nu e deloc greu sa-ti tratezi angajatii corect! Asta e doar o scuza a unor oameni egoisti si incapabili!

arhi, zi-mi si mie, unde fuge la pranz sa-si hraneasca copiii? adica, unde-s copiii si cine ii supravegheaza pana la pranz si dupa?
si apropo, uite cum stau lucrurile, desi exista legi antidiscriminare se pot gasi ALTTE motive sa refuzi a angaja o gravida, la fel cum se pot gasi motive sa refuzi pe cineva cu handicap, sau gay, sau alta rasa etc. deci ( stiu ca ai intrebat altceva) in realitate nu vom afla niciodata cum stau lucrurile si de ce Icsulescu n-a primit job-ul.
chiar nu stiu ce sa raspund, pentru ca pur si simplu nu stiu ce as face.
unele femei se intorc la serviciu la scurt timp dupa nastere, chiar daca au dreptul la mai mult, dar asta se intampla in general in cazurile unde exista intelegere intre ea si el, ea fiind mai bine platita sau cu sanse de promovare ori x alte motive, si in cazurile astea el ramane acasa cu copiii.

Va scriu din postura unei mame cu o fetita de 7 luni aflata in CIC pe 2 ani. Am aflat ca sunt insarcinata cam la o saptamana dupa ce m-am angajat. Superiorii mei au fost civilizati (nu spun intelegatori pentru ca nu consider ca am gresit cu ceva pentru a avea nevoie de intelegere) m-au felicitat si fiecare ne-am vazut de treaba noastra. Am muncit cot la cot cu colegii mei pana aproape de nastere. Nici nu am apucat sa imi iau concediul prenatal, am nascut prematur. Consider ca nu am abuzat de omenia sefilor mei nici de statutul meu de femeie gravida. Toate controalele medicale mi le-am programat dupa orele de munca. Singura concesie care mi s-a facut a fost inceperea programului de munca de la ora 9, nu de la ora 8 (am avut o sarcina usoara, dar daca nu dormeam jumatatea aia de ora in plus nu dadeam randament) dar tot timpul stateam macar o ora in plus, de multe ori eu inchideam biroul. Consider ca am dat randament maxim cu toate ca eram insarcinata, NU ERAM BOLNAVA!!! Nu am cerut un tratement preferential, am facut tot ce era trecut in fisa postului (munca de birou, insa am prietene care munceau la banda de productie care au fost mutate la alte departamente unde nu se lucra cu substante toxice) Cred ca a fi om este o mare calitate atat pentru angajat cat si pentru angajator.
Legat de cei 2 ani de concediu. Nu inteleg de ce se inflameaza lumea, adica inteleg dar, na … multi vorbesc in necunostinta de cauza. In conditiile in care in tara noastra nu exista o infrastructura care sa imi permita sa imi las copilul x ore pe zi cat sunt la munca si sa stiu ca e ingrijit corespunzator nu vad care este problema cu mamele sau taticii care stau acasa. Legat de situatia din afara granitelor in UK angatorii ofera cupoane valorice pe care mamele/tatii care nu doresc sa stea acasa le pot folosi pt. bone, gradinita etc. Aceste cupoane sunt subventionate de stat. Este adevarat ca CiC este doar de 7 luni, insa majoritatea femeilor carora li se termina concediul li se da posibilitatea sa lucreze de acasa sau li se ofera un program de lucru flexibil. Celor care nu doresc sa revina la lucru, dar vor sa isi pastreze serviciul li ofera un an de concediu fara plata.
Eu am ales sa stau acasa pentru ca sunt constienta ca nimeni nu e mai potrivit sa fie alaturi de copil in primiii ani decat mama (a nu se intelege ca blamez mamele ce nu doresc sau nu au posibilitatea sa stea acasa). In cazul in care ar fi nevoie de mine la munca m-as reintoarce inainte de terminarea celor 2 ani, inca numai cu un program flexibil, bineintelea as fi remunerata pe masura normei.
Maternitatea si graviditea sunt stari fiziologice normale, nu sunt boli. Nu ti se atrofiaza creierul dupa 9 luni de sarcina, nici dupa 2 ani de stat acasa. Celor care vorbesc peiorativ despre mame care stau acasa pentru a-si creste copii si despre cele ce urmeaza a deveni mame le spun ca si sotiile/iubitele/surorile lor vor fi mame/gravide la un moment dat, sunt curioasa daca isi vor mentine acelasi discurs,