Scopul școlii este să ne pregătească pentru viață, cum se spune, nu să ne facă fericiți. Școală dacă ne face fericiți, înseamnă că ne e prea bine acolo. Nu spun că trebuie să ne nenorocească, să suferim când mergem la școală, dar nici s-o luăm ca pe o grădină a deliciilor în care ne ducem să ne jucăm. Din păcate, nu e așa, trebuie să avem și necazuri și dificultăți. Să nu fiu înțeles greșit, nu vreau să fie copiii chinuiți și cred că atunci când există un element de plăcere și de joc se învață mult mai bine, dar nici să eliminăm cum cer unii toate necazurile, să nu mai dăm note, să nu mai comparăm notele unora cu celorlalți. Nu se poate chiar așa.

Băiatul ăsta, Andrei Cornea, profesor doctor inginer docent blană în de toate, în înțelepciunea lui profundă, spune EXACT ce gândesc toți reșapații care există în industria învățământului din românia, locul unde se retrag toți cei care nu pot, prin urmare se duc să predea. Școala nu trebuie să fie o plăcere, școala trebuie să fie o instituție tip paramilitar, unde trebuie să insuflăm respectul cuvenit, unde trebuie să suferi și să înțelegi că viața nu e ceea ce crezi tu că e, dacă vei trăi în românia, ci un conflict continuu cu comunistoizi jegoși, care nu se pot rupe din clișeele lor stabilite la mărețul congres al 14 lea al partidului.

Și dacă nu ar exista exemplele celorlalte țări civilizate, neatinse de comunism, din europa. Dacă nu ar fi erasmusul, schimbul de elevi, studenți și profesori. Dacă nu ar vedea că, de fapt, profesorul este un prieten și un educator, nu un corector de lucrări de control, el, ZEUL. Dacă nu ar vedea că de fapt lucrurile acelea au succes, de asta școlile lor dau oameni fericiți și pregătiți, oameni de succes, iar școlile noastre dau olimpicii care îngrășă casele celor care, ca Johanis, obligă și tâmpesc copiii cu meditații, compere și alte rahaturi.

Că veni vorba de comper.
Știți că vă scriam eu prin februarie despre un anume Marcel Bartic, care întâi a umplut spațiul public de cât de nasol e învățământul românesc, vânzând, împreună cu o parteneră, mizerii de alea de teste, ca să le arate părinților cât de proști le sunt copiii, după care a deschis, dintr-un umil salariu de profesor, o școală ultracentrală.
Acum vreo 2 săptămâni era iarăși, plin de Marcelică Bartic, înfierând învățământul românesc, hai să teste, sigur, le cumpărați de la noi, dar sunt și foarte bune, serios, salvarea e aici. După care, din nou, iarăși, Marcel Bartic mai deschide o școală:

Vă spun, îi urăsc cu patimă nedisimulată pe golanii ăștia, care trăiesc din fearmongering, efectiv modul lor de viață, venitul lor vine din speriat fraieri și luat bani, ce face orice băiat de crypto, doar că, aici, e vorba de copii. A scris și Andrei aici, pe subiect, el nu dă nume, dar eu sunt un pic mai miserupist cu gașca Bartic din învățământ, contractele lor secretizate și testele minunate cu care au umplut piața. Și școlile particulare, desigur.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.