Mi-am făcut, pentru luni, o programare la un cardiolog. Calm, nu am nimic, dar am vârsta șplus diabetul, trebuie să fiu în evidența unuia. Ceva central, o clinică pe Praporgescu, în spate la Inter. În general, îmi selectez chestiile în funcție de locație și preț, astfel elimin cocalarii. Se pare că nu merge și la medic.

Aveam programare la ora 15, am parcat mașina în iadul ăla, cu nevasta graavidă de mână, că nu a vrut să rămână acasă, repede să nu întârziem. Ajungem pe la 3 fără un sfert, eram vreo 3, un om și 2 femei. Îmi zice recepționera să iau loc și să aștept.

Iau loc. Și aștept. Și aștept. Pe la și un sfert, o tipă din fața mea începe să facă gură. Că e de la 2.30, nu e nimeni în cabinet, nimeni nu îi spune nimic, dar ea așteaptă. Dă să se ridice să se ducă în cabine, recepționera o avertizează să nu încerce asta, că doamna doctor se supără rapid.

Pe la 3 jumătate, mai apar niște unii, pe rând. Toți pensionari, toți întreabă cine e ultimul la rând. Deja ușor nervos, o întreb pe recepționeră de ce am mai făcut programare, dacă oamenii fac chestii cu cine e ultimul, ca în vremurile lor de glorie? Recepționera ridică din umeri, mormăie ceva de o listă la doamna doctor, pensionarii în continuare stabilesc ordinea de intrare, neținând cont de programarea cuiva sau ceva, ci de cine e ultimul, domnul era aici înainte, da, dar eu eram aici și am fost până la chioșc etc.

Pe la 4 fără un sfert, o pensionară din galerie începe să își piardă răbdarea și încearcă să se ducă, cu mergătorul ei, să vadă ce se întâmplă. Se aude din cabinet un AȘTEPTAȚI AFARĂ, VĂ CHEM EU CÂND E! Pleacă umilă, s-a supărat doamna doctor.

Pe la 4 și10, cred, ne-am ridicat și am plecat. La 4 jumate ne certa, la telefon, recepționera, că de ce am plecat, dacă ne-am făcut rezervare, că o încurcăm pe doamna doctor. Am fost decenți, ne-am cerut scuze, nu se face să strici programul doamnei doctor.

Așa că am zis la revedere, doamna medic Ianescu sau cum o cheamă, că nu am reușit să o cunosc și caut un medic cardiolog. Nu am nevoie de cel mai bun/bună, sunt mulțumit și cu ăștia mai mediocri, care au reușit să țină în viață mai mulți decât au omorât. Sunt relativ sănătos, am șanse mai mari la viață. Mă interesează să aibă un cabinet curat, unde se ține cont de programări și nu dau de pensionari care întreabă cine e ultimul la rând.

Bine, dacă ați avea și un diabetolog, ar fi minunat, tipul la care merg este…nu știu, nu am niciun fel de chimie cu el, nu există niciun fel de discuție, nimic, doar un monolog despre cât de rahat sunt că am diabet și nu m-am îngrijit și cam atât.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.