Accident spectaculos la raliu

Ce simpatic vorbesc ateii între ei :)))
Țin minte că am avut un director de redacție fost secu, ateu activist, de-ăla încruntat. Ferească sfântul (!) să fi văzut vreo cruce prin sediu sau pe vreo mașină de distribuție — mă rog, și chestiune de imagine. Într-una din zile a trebuit să facem un contract de publicitate cu o biserică – nu stau să vă povestesc cum, ce, de unde, e deja știut faptul că BOR e o afacere profitabilă. Și vine “înaltul prelat” să vorbească cu ‘nea Tase (directorul) îmbrăcat în straie bisericești, tot negru din tălpi până-n pălărie, cu crucile la gât gen JZ, finuț mirosind a BOSS de la Romană… Și-o dau ăștia pe cifre, se pun la negociat, cheamă și patru sub-directorașe, una din ele chiar foarte generoasă în decolteu – cam ca tanti Nuți în campanie, pe noi de la departamentul tehnic să-i deschidem nu-știu-ce aplicații, vreo doi șefi de pe la economic și unul de la investiții, era aproape tot poporul din redacție acolo… La un momentdat zice ‘nea Tase, cu referire la ăl de sus, e păcat domnu’… e păcat! Am întrebat eu la BĂRBOSUL și e păcat să mergem pe așa prețuri… Și-au stai ei, și se coiesc, se mai trag de mânecă, ‘nea Tase tot o dădea că el e la cataramă cu bărbosul, la mare rezultat nu prea au ajuns. De pe la o vreme ninja s-a dat un pic după vocabularul lui ‘nea Tase care era destul de contagios și plăcut dealtfel, arătând o oarecare flexibilitate în sensul ăsta. Adică, mai o “pizda mă-sii”, mai o “ce pula mea”, cert e că prelatul nostru n-a priceput-o pe-asta cu bărbosul că ne zice așa senin… Trebuie să răspund, mă sună bărbosul de vreo jumătate de oră, n-am vrut să vă întrerup… După consternarea care probabil se citea pe fețele noastre și-a dat el seama că ‘nea Tase vorbea de alt bărbos, și cu telefonul în mână, ieșind în antecameră zice lămurit:
– Aaaaaa! La doamne doamne vă refereați…