Contul meu
Numele meu este Cristian. Am 23 de ani astazi. Sunt absolvent al unei facultati de prestigiu din Romania cu profil real in cadrul Universitatii Politehnica Bucuresti (daca exista asa ceva). Am fost un student destul de bun pentru generatia sa, aproape de o selectie pentru internship la CERN, am lucrat cu tot felul de roboti si am invatat de mi-au sarit capacele, la fel ca multi dintre colegii mei.
In anul 3 am fost ales pentru un program de internship intr-o corporatie din ilustra zona Pipera. Nici n-am stiut in ce ma bag. In prima zi am pasit usor, primindu-mi badge-ul si semnand un contract pe 700 de lei (majoritatea internshipurilor erau fara bani), deci ma aflam printre norocosi. Asa ca am inceput usor-usor sa muncesc pentru ei, sa invat foarte foarte multe lucruri si sa ma descurc onorabil pentru experienta pe care o aveam, zic eu. Anul 4 a fost si mai greu. Am continuat munca pentru ei in timp ce dadeam examene si lucram la licenta. Am avut probabil 5 luni in care lucram 7 zile pe saptamana cate 8-12 ore.
Terminand facultatea, am zis ca as vrea sa continui la ei si pe timpul masterului, moment in care managerul mi-a zis ca inca nu sunt siguri daca vor sa ma ia. Nu pentru ca as fi fost prost sau lenes, ci pentru ca voiau mai mult de la mine. Asa ca vara anului trecut, 2016, desi eram platit pentru 6 ore, munceam cate 8, poate 9 in fiecare zi, in speranta unui contract prelungit.
Cu mult chin si multa sudoare am reusit sa primesc contractul dorit, incepand cu luna septembrie a lui 2016. Nenorocirea a facut ca eu sa reusesc sa atrag atentia asupra mea intr-un mod negativ, prin asta ma refer la faptul ca impreuna cu cativa prieteni am reusit sa facem misto de o anume productie media in voga la acea perioada, al carei nume nu trebuie spus, prea multa reclama.
Tot scandalul cu ei s-a propagat, ajungand la angajatorul meu, la sediul central din Berlin. Am ajuns cam in a 10-a zi de contract la munca, nestiind ce urma sa ma astepte. Am incercat sa intru in sediu si am avut o surpriza de proportii. Cardul meu de acces era blocat. Nu ca nu ma asteptam la asta, insa ma gandeam ca nu e posibil asa ceva. Am ajuns in biroul HR-istei sefe care mi-a inmanat un contract ce se termina in decurs de 20 de zile lucratoare. L-am semnat cu stangacie si cu durere in suflet. Nu pentru ca imi parea rau de ce am facut, problema mea era ca toata munca mea din acea vara s-a dus in cateva zile.
Am fost privit cu superioritate de fostii mei colegi care se ocupau cu securitatea in companie “Cristi, tu si in America esti major” sau “Asa iti trebuie daca nu iti vezi de treaba ta.” Oamenii din corporatie au avut reactii diferite, impartindu-se in mai multe categorii:
1.Unii au fost la fel ca omul de la securitate (desi in proportie mica, 5%),
2. Altii m-au recomandat peste tot si au facut petitii catre conducerea germana a companiei pentru reangajarea mea. (chiar prin ei am reusit sa gasesc alt job),
3. Oameni pe care ii consideram prieteni au incercat pe toate caile posibile sa se dezica de mine spunandu-mi cu nonsalanta “Eu nu vreau sa fiu asociat cu tine in treaba asta”.
Din toata povestea asta, pentru oamenii care vor sa devina corporatisti, trebuie sa intelegeti doua lucruri:
1. Veti fi o resursa pe care oamenii de la conducere o vor arunca la gunoi fara sa clipeasca, in caz ca nu e profitabila sau ajunge sa isi influenteze colegii in moduri citez “neplacute”. Da, poate o meritam, nu conteaza, dar pentru toata munca depusa meritam macar un telefon sau un e-mail in locul unei usi care nu se deschidea.
2. Incercati sa nu faceti parte din categoriile 1 sau 3 de corporatisti, stiu, e greu, e simplu sa fii sarpe intr-o lume plina de lighioane ca astea, incercati sa lasati egoismul acasa si sa luati cu voi macar putina umanitate in biroul ala.
PS: Catre fostul meu angajator: Multumesc ca m-ati dat afara. Acum castig de 2,5 ori mai mult in fiecare luna. ☺
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
‘absolvent al unei facultati de prestigiu din Romania cu profil real in cadrul Universitatii Politehnica Bucuresti’ deja spune multe despre subiect.
NOU
Bine ai venit in lumea reala, probabil ai fost singurul la părinti si te-au răsfățat, ți-au spus ca ești special si cel mai bun si acum te lamentezi când descoperi ca o firma te concediază pentru ca le-ai pus în pericol afacerea.
Eu am cunoscut un caz asemănător intr-o firma romanească, un sef de departament si-a exprimat public părerea despre un client care aducea bani in firma, șeful cel mare l-a dat afara chiar dacă persoana respectiva conducea peste 50 de oameni si avea o poziție buna, dar astfel de lucruri nu se fac deci problema nu e cu multinaționalele, e o regula generala.
Asta cu politehnica si ce greu mi-a fost cu job si facultate e abureala, am terminat si eu in accesai perioada dar in Iași unde încă se mai da examen scris la licență plus proiect deci mult mai greu ca la Poli in București unde puteai sa duci un proiect de la munca iar la multe examene trebuia prezentat un proiect realizat de o echipa de 4-5 oameni deci destul de lejer. Când am dat examenul de licența au picat cam 10% dintre studenți pentru ca aveam 4 materii grele, examen de 6 ore cu pauza de 15 minute, examen dat într-o singura zi iar examenele din timpul anului erau destul de grele, am avut materii unde învățam o săptămâna si de-abia luam un 6-7.
Eu zic ca ar trebui sa fii bucuros ca exista firme cu capital străin pentru ca altfel ai fi lucrat într-un magazin la vândut legume sau pe la o primărie daca aveai pile.
NOU
Sa ma cac inoamenii gen gorge, se poate aproba comentariul? Si in general in toti oamenii care spun ca sa fii multumit ca exista x si nu vinzi la alimentara, hai sictir idiotii dreaq.
NOU
@Verdell: argumentum ad hominem, Cetin ar fi trebuit sa nu-ti aprobe comentariul.
NOU
ar fi trebuit, my bad
NOU
Înțeleg că ești tânăr, dar în momentul în care ți de cere să lucrezi mai mult decât ești plătit, mai ales că nu e un startup sau firmulita, pleci. Dacă rămâi ori ești prost ori știi că nu ești în stare să găsești un job la fel de bun. Singura scuză e că ai făcut treaba asta la 20 și un pic de ani, mă bucur că totuși ai învățat ceva. În plus, lucrând pe ceva tehnic, București nu e limita, sunt destule țări în Europa în care firmele te pot trata că pe un om.
PS: dacă erai in a 10a zi de contract, probabil erai in perioada de probă, puteau să te dea afară fără motivație
PS2: Absolut niciodată să nu lucrezi peste program fără să fi plătit sau fără că orele alea să se scadă din alte zile doar pentru o promisiune (de fapt în opinia mea n-ar trebui absolut deloc)
NOU
Cum iti dai seama ca lucrezi mai mult decat esti platit? Mai ales in job-uri care nu au echivalent in alte firme. Intreb fara sa fac misto. Corporatiile au asa un talent sa te convinga ca esti platit excelent…
NOU
@MIruna – Pai e simplu… Te uiti in contract, scrie 8 ore pe zi, cu ore suplimentare platite dublu. Nu se intampla asa? Pleci!
NOU
@Miruna el era platit pentru 6 ore (atat scria in contract) dar statea 8-9 la munca si nu-i adauga la sfarsitul lunii 35 ore platite dublu. Deci rezulta ca muncea mai mult decat era platit. Daca el freca duda in 8-9 ore atunci nu cred ca mai era asa obosit seara :). Sunt multe companii multinationale care trag tot ce pot din angajati pe salariu cat mai mic, iar managerii lor(chiar cei de la HR)sunt remunerati serios ca tin salariile jos. Dar asta nu este regula in piata, sunt multe companii serioase care platesc orele suplimentare. Oricum in primii 2-3 ani trebuie sa invete ce e de facut, anumite joburi necesita ~1 an ca un angajat sa devina productiv.
Eu din articol nu am inteles cum el si cativa colegi au “facut misto” de o “productie media”. O productie media este o emisiune, film, clip publicitar etc.. Poate companie de productie media, in fine…
NOU
@George, nu mai sunt aici “thumbs down” ca vedeai.
NOU
Hahaha, tare! Imi place faptul ca iti asumi greseala si constientizezi ca fie cat de mica sau mare greseala, toti suntem oameni si meritam sa fim tratati ca atare.
Ce sa zic, un sut in cur un pas inainte.
Eu zic ca e mai bine ce ti s-a intamplat. Si nu ma refer din prisma banilor dar poate ca daca nu ar fi fost chestia asta, ar fi fost altceva, cand erai poate si mai implicat emotional. Asa macar treci mai departe, te scuturi si te-ai maturizat incat sa iti vezi de treaba, sa nu mai faci prostii. Totusi, e si varsta mai tanara, cu totii o buctam la un moment dat
NOU
Am apăsat prea repede, mai voiam să scriu ceva: nu fiți vite, în plm, că obișnuiți angajatorii să vă trateze că pe vite, inclusiv pe ăia care nu-s.
NOU
Fara nume e USELESS
NOU
altu’ care se plange ca viata e greu pentru ca el, miezu’, e o victima a oamenilor rai. ca la urma sa le multumeasca ca ce pas inainte a fost sutul lor in cur. victimizarea astea leftista e ce poate fi mai bun pentru planeta.
NOU
You have to look after number one and number one is you. E singura fraza in engleza ce o am mereu in cap.
Am trecut prin doua restructurari si am vazut sefi de birou tremurand ca varga, toti sunt oameni doar ca nu ai puterea necesara sa le apesi tu punctele slabe.
Daca nu esti ceo sau in echipa aia de 10 20 ce sta sub ceo esti pielea pulii si munca ta e hartie igienica indiferent ce ti-ar spune lumea.
Hr-ul e acolo sa protejeze compania de tine.
Si cel mai important, nu vinde munca multa, pare greu spre imposibil sa faci asta, dar pe la 50-60 de ani ii vezi pe aia ce au vandut munca multa si cei care au vandut o gama variata.
Nu supravietuieste ala mai puternic ci ala de se adapteaza mai bine.
Par niste clisee proaste si poate sunt. Habar nu am, la mine merg.
NOU
www.youtube.com/watch?v=9Khb4oMTSKs
NOU
Deci avem asa:
1. Un baiat se angajeaza in timpul facultatii. – toti am facut asta
2. Pentru ca lucreaza, ii este greu sa faca fata si cu sesiune, teme, proiecte, viata sociala si devine ineficient si in loc sa-si faca treaba de 6 ore in 5, o face in 9. – toti am fost pe-acolo. experienta = eficienta
3. La un moment dat devine mai eficient, termina si cu facultatea, aproape ajunge la CERN (spre binele lui nu a ajuns ca sa fie dat afara de acolo) si isi face timp sa se distreze. Intrece masura si e dat afata. – unii au fost pe-acolo, altii au avut lucruri mai bune de facut sau au stiut unde sa se opreasca
4. Unii din colegi zic: nu e bine ce-ai facut, du-te acasa si gandeste-te ce ai de invatat din asta. Altii il ajuta si mai mult si il recomanda pentru alt job.
5. Trage niste concluzii pe care toata lumea le cunoaste.
Concluzia: te-ai distrat, asuma-ti, nu mai sta sa te plangi ca nu ti se recunosc meritele & shit. In liga in care joaca baietii aia e mult mai importanta imaginea colectiva decat valoarea 1 singur om.
NOU
“am reusit sa facem misto de o anume productie media in voga la acea perioada, al carei nume nu trebuie spus, prea multa reclama.”
Nu fi sclav, da pe gura. Sau ti-e frica ca zbori si de la noul job?
NOU
A comentat de naspa pe feisbuc si la profil era trecut “angajat la bavaria robotz”
Ghici ciuperca… repercursiuni
NOU
Măi nFo, sa stii ca repercu… nu vine de la cur. Repercusiuni, in pm.
NOU
Povestea asta e destul de evidenta si nu trebuie sa spuna. Numele nu e real 100%
NOU
@Dan Andrei : multumesc pt curectare 😉
#goodeye #mybad
NOU
Cum pula mea este povestea asta despre corporatii romanesti, cand sediul central era la Berlin?
NOU
Corporații românești… hehe, heheh, hehehheeeheh
NOU
Hellfire, exista numeroase corporatii care au sediul central intr-o tara si sedii independente in alte tari. Cu structura de departamente completa. Vezi majoritatea firmelor de outsorcing IT sau tehnic.
NOU
*outsourcing
NOU
Iulia, chiar si daca au mutat corporatia in ro [de frica violatorilor] tot nu se pune ca este corporatie romaneasca. Deci, jet pls!
NOU
Nu au “mutat” nimic, au constuit entitati financiare separate in fiecare tara, care se supun legislatiei din tara in care se afla, nu din cea in care e compania mama. Deci sunt corporatii romanesti, care se gestioneaza separat sub forma de societati cu raspundere limitata.
Ca sa simplific sa nu te incurce prea tare cuvintele complicate :” ba se pune”
NOU
Aceeasi poveste cu facultatile din Romania si internshipurile de 2 lei promovate peste tot, aceeasi poveste cu unitatile de invatamant prestigioase care scot corporatisti pe banda, unu mai slab pregatit ca altul, mai incompetent si cu sacu de hartoage sub perna, a tocit mult saracu, nu conteaza ca metodele tocite de el nu se mai aplica din 1960.
Uite ca eu nu sunt la o facultate prestigioasa ca tine, am suficienti bani incat sa traiesc decent fara sa muncesc mult, ci eficient si nu dorm cu icoana la cap ca sa obtin nu stiu ce contract :)))))
Ai sa imbatranesti prematur la ce viata dificila si stresanta duci 🙂
NOU
@Roxi, depinde de nevoile financiare ale fiecaruia. Sa zicem ca tu castigi 2000 de lei pe luna si consideri ca traiesti decent. Xulescu castiga tot atat, dar abia se ajunge cu banii pentru ca are alte nevoi si alte cheltuieli.
@Radu Da’ tu de unde stii?
NOU
Mai Radu mai, tu iti dai seama cat esti de intarziat daca incerci sa faci in 2017 slut shaming ? :))))) Daca stii cum s’o iei, asta e chiar un compliment….:D
Georgi, am aproximat si eu dupa cum m’a dus capul salariul tipului. Acum poate ma insel eu si corporatistii din Romania au 3000 de euro salariu 😀 Si oricum eu cred ca nivelul de viata nu e strict impus de banii pe care ii ai 🙂
NOU
roxi, doar ca ai impresia ca slut shaming e mai degraba un compliment inseamna ca radu a fost al dracului de aproape.
NOU
Las’ ca e ok Roxi, nu stii ca femeile nu pot castiga mai mult si ca daca o fac precis sunt prostituate, videochatterite, etc?
NOU
Mno:
ÎNTOTDEAUNA, dar ÎNTOTDEAUNA orice angajat va fi aruncat in momentul in care nu mai este profitabil pentru o firma. Practic ai descoperit apa calda.
NOU
nu si la stat.
NOU
la stat ai sanse la un post de ministru… poate chiar la agricultura 🙂
NOU
Vezi ca ai un bug : cand dai click pe orice link extern il deschide de 2 ori (deschide 2 taburi noi cu acelasi link).
NOU
In corporatii exista doua categorii de oameni. Cei care trebuie sa joace dupa reguli pentru ca atata pot (adica cei pe care tu ii numesti resurse, altii ii numesc robotei) si cei care invata cum sa foloseasca regulile in favoarea lor, iar la nevoie sa le rescrie, adica cei care ajung sa conduca prima categorie. “Think outside the box” este o expresie inventata de corporatisti pentru corporatisti si se aplica inclusiv in relatiile interumane din companii.
Fii mai hotoman, dar fara a calca pe cadavre, pentru ca ai nevoie de suportul echipei. Atrage de la bun inceput de partea ta o parte din colegii a caror parere conteaza, pentru ca ei te pot pune intr-o lumina mai buna sau mai proasta in ochii sefilor. Afla care sunt cei angajati pe baza de nepotism si evita-i, sau atrage-i de partea ta, daca vezi sunt persoane care merita sa fie in preajma ta. Nu cauta sa devii alpha male din prima, dar fii mereu pregatit sa devii unul dintre lideri. Tine-ti viata particulara cat mai departe de ochii colegilor si ai sefilor, pentru a nu iti trada slabiciunile si greselile, dar totusi arata-le subtil colegilor, din cand in cand, ca ai o viata particulara si esti inconjurat de multi prieteni. Nu barfi conducerea companiei cot la cot cu ceilalti, dar poti sa le dai de inteles, tot subtil, fara a intra in prea multe detalii, ca rezonezi cu ei atunci cand consideri ca au dreptate. Taci din gura si asculta la ce spun ceilalti, pentru ca vei invata multe despre ei, dar vorbeste atunci cand stii ca ce iti iese pe gura are un impact pozitiv in discutie. Nu intra niciodata in defensiva, dar fii pregatit sa ai argumente solide pentru tot ceea ce faci. Nu sifona de dragul de a sifona, dar e ok sa raportezi neregulile cand vezi ca cineva actioneaza clar in defavoarea companiei. Pentru ca si tu esti parte din companie si tot ce afecteaza compania te va afecta si pe tine si pe colegii tai. Cand te vei decide sa raportezi aceste nereguli asigura-te de la bun inceput ca si restul echipei e de acord cu tine, altfel vei avea surprize. Si mai ales nu pupa pe nimeni in cur ca sa ajungi tu mai bine. Liderii nu pupa pe nimeni in cur.
Corporatiile nu sunt atat de diferite de viata de zi cu zi, dar au un set de reguli drastice care ti se pot aplica la orice abatere daca nu ai un suport puternic din partea intregii echipe. Totul tine de atitudine si de cum relationezi cu oamenii. Degeaba esti bun la ceea ce faci si faci ceea ce trebuie sa faci, daca nu atragi simpatia celor din jur pentru a te dori in preajma lor.
NOU
www.youtube.com/watch?v=XbJVeDvN2BA
NOU
Nu toata lumea este nascuta sa fie lider. Sunt anumite ramuri pe care poti munci si poti devolta, dar nu toata lumea trebuie sa tinda sa devina lider, sef. Nu toti avem abilitatile necesar si nu este un neaparat al tuturor. Stiu ca ne place sa credem despre noi ca sigur suntem mai buni sefi decat seful nostru, dar nu intotdeauna e adevarat.
NOU
Nu este necesar sa devii “the lider”, dar e necesar sa fii un mic lider, altfel esti doar carne de tun.
NOU
daca toti subtem lideri, cine plm mai da cu sapa?
NOU
Aia care dau cu sapa nu au timp sa stea pe bloguri 🙂
NOU
in corporatii si in afaceri uita de prietenie.toti sunt acolo pt bani. uneori chiar si dupa orele de program actiunile tale, vorbele tale pot avea consecinte asupra jobului. atentie la retelele sociale ce postezi cine iti sunt prieteni etc.
in team buiding nu te imbeti niciodata, nu iti dai drumul la gura daca ai baut cu o bere mai mult ci te duci la culcare
asta a fost prima lectie pe care am primit-o de la cineva cu experienta inainte de a incepe in prima mea corporatie. la vremeaaceea nu era netflix si nici nigga family.
NOU
Atitudine de copil răsfățat care, deși a primit mai mult decât alții, după ce singur da cu bâta-n balta, tot el e supărat ca se iau acțiuni împotriva lui. De parca e cineva dator sa ii înțeleagă lui manifestările.
Cât despre oameni și comportamentul lor: bine ai venit in lumea reala. Când cei face foamea chiar și câteva zile și când vei trai cu frica sărăciei de acasă, te vei agăța cu ghearele se orice job care îți oferă acea viața cel puțin decenta la care visezi.
Despre finalul voit ironic in care ne spui cât se bine câștigi: 700 * 2,5 nu e o suma cu care sa te lauzi prea mult. Am impresia ca ăștia de la corporatie ți-ar fi putut oferi mai mult dacă ai fi fost mai copt.
Important ar fi sa înveți ce trebuie din aceasta experiența.
NOU
Nu , atitudine de om care poate si vrea mai mult de la viata lui.
Stiu ca notiuni de genul “libertate de exprimare” si “munca remunerata corect” iti suna utopic, dar pe bune, mentalitatea asta de roman verde in care doamne feri sa scoata unul capul din rahat, ca il trag ailalti inapoi la nivelul lor, e invechita.
Sper sa nu te reproduci si sa nu transmiti mai departe vreunei fiinte ca e ok sa se multumeasca cu mai putin decat e capabil sa obtina prin munca si folosindu-si capul.
NOU
iulia: cum i-a fost astuia afectat dreptul la libera exprimare? sau de ce nu a fost remunerat corect?
NOU
Nu stiu cat de grava a fost actiunea tipului de i-au dat reject asa rapid insa totusi se presupune ca a lucrat ceva timp la acea corporatie, vorba aia “drum bun si cale batuta” nu i-au putut spune in timp ce i-au incheiat contractul? Si apoi atitudinea unora dintre colegii lui…
Avand in vedere varsta, precis a fost ceva care nu i-a dat prea mult de gandit si a actionat impulsiv. A invatat din asta si de asemenea si-a dat seama ca poate daca nu era situatia respectiva, se vindea inca la fel de ieftin si lucra ca un sclav pe plantatie fara sa priceapa ca poate mai mult. Si da, oricat de bun ai fi, se poate sa te simti asa. Un fost prieten de al meu era asa. Terminat la constructii si lucra intr-o corportatie care il platea mizerabil desi lucra extra, tot timpul si era baiatul bun la toate, pe el il sunau sefii cand aveau nevoie de el. Si ii ziceam asta si el chiar nu considera la vremea respectiva ca poate e momentul sa plece in alta parte sau sa ceara salar mai mare. Selling short, wtf. Si din greseli mai poti invata.
NOU
FCSB nu e Steaua
NOU
3. Incearca sa fii din categoria: “Da in pula mea un nume de companie. ”
Schimbati fix nimic cu ‘o ceva’ ‘undeva’ ‘se intampla ceva’, iar pe fostul tau angajator il doare fix in pula de aceasta confesiunea a ta. Asta este purul adevar iar altceva chiar si cu putin diferit ar fi o minciuna.
NOU
Bine ati venit in capitalism ! Stiu, afara nu este asa acolo sunt toti oamenii misto , corecti si curg rauri de miere cu lapte….
NOU
măcar în comunism puteai să-ți bați nevasta și copiii fără să te dea nimeni afară de la muncă, acum te pun și pe facebook și mai faci și pușcărie
NOU
Hahaha nu creeed, au ajuns astia de fac neoane pe net :))) si pentru ala de zice ca e 700 * 2.5 salariul lui acuma.. mai citeste o data textul , poate te prinzi
NOU
Vezi ca ti s-au ars neoanele tinere.
Cat despre intelegerea textului:
“Nici n-am stiut in ce ma bag. In prima zi am pasit usor, primindu-mi badge-ul si semnand un contract pe 700 de lei (majoritatea internshipurilor erau fara bani), deci ma aflam printre norocosi.”
####
“PS: Catre fostul meu angajator: Multumesc ca m-ati dat afara. Acum castig de 2,5 ori mai mult in fiecare luna.”
Te rog frumos sa ne explici noua, astora fara capacitate de intelegere, cum stau lucrurile de fapt.
Ideal era daca nu-l angaja nimeni o perioada, suficient cat sa se trezeasca la realitate si sa se maturizeze putin.
Din pacate vad ca nu este singurul care ar avea nevoie de un astfel de dus rece.
NOU
Cristi, stim ca ai scoala vietii si esti realistul secolului, dar vezi ca la partea cu intelegerea textului scris ai ramas in clasa a 7-a. Undeva pe la mijlocul textului omul scrie ca a terminat cu internship-ul de 700 de lei si a semnat alt contract . Un om rational ar deduce din asta ca are si alt salariu , dar nu tu. De ce sa te obosesti gandind ?
P.s. Ideal ar fi ca practicile astea comunistoide sa nu fie incurajate, nici in corporatii nici altundeva, ca tu sa nu te trezesti cu pumnul in gura in cativa ani cand te intreaba jandarmii pe strada de ce n-ai basca.
NOU
Cristi asta nu se lasa si pace. Amice, am trecut si eu prin acelasi proces de salarizare ca si Cristi din articol. Stai linistit, nu e vorba de 700 de lei * 2.5, te asigur. Si ca sa te mai potolesti nitel, vorbim aici de top 7% salarii din Romania (m-am luat dupa un studiu mediafax de acum cateva luni am impresia). Inmulteste aia cu 2.5 si vezi apoi ce iese. Saracule.
NOU
Dat fiind ca stiu care a fost faza, m-am invatat minte sa nu mai mananc orice zboara, mai ales cu privire la textele anterioare trimisi de ceilalti anonimi. Totul este subiectiv :)) desi trebuie sa recunosc, mare parte din asta de acum e realitate.
NOU
Încerc să empatizez cu această dramă de proporții, dar mă ține ceva.
youtu.be/-DK0aaLNGak
NOU
Eu m-am oprit la combinatia povesti de viata, munca si 23 de ani
Am pierdut ceva? Sau aia 23 erau ani de munca si n-am inteles eu bine?
NOU
Stai linistit, este la moda ca putoii sa dea lectii de viata.
S-au inspirat dupa boarfele care au “cunoscut” cartiere/orase intregi si acum trec mari doamne de societate si ne tin lectii despre familie, iubire si dragoste pura.
Important este sa nu stai sa te uiti in gura lor.
NOU
Succes, Cristian!
NOU
Asta e scrisa pentru a fi folosita in propaganda PSD impotriva corporatiilor. Stiti unde, la ” am citit pe net” :)))
NOU
Am patit si eu acelasi lucru – in sensul ca m-am trezit jobless – dar fara kkturi din astea ( usa inchisa etc) si nu de la o corporatie, de la o institutie romaneasca…
Sigur – atunci e cam naspa – dar peste 1-2-3 luni lucrurile se indreapta in momentul cand iti gasesti un alt job.
Si eu le-am multumit pentru ca m-au dat afara. Ma uit in urma si inteleg ca a fost cel mai bun lucru care mi s-a putut intampla. Viata mea ar fi fost de mega kkt azi sa fi ramas in acel sistem ( din care probabil ca n-as fi plecat altfel).
NOU
Plecand de la denumirea departamentului care se ocupa de anhajati HR – Human Resources – Resurse Umane ar trebui sa intelegi ca oamenii sunt o resursa la fel ca oricare alta. Cand nu mai foloseste sau chiar dauneaza, e indepartata. Bullshitul cu “suntem ca o familie”, teambuildingurile si tot felul de mici favoruri care-ti iau ochii, exista doar pentru a tine vacutele fericite si productive. O sa inveti tu pe parcurs.
NOU
Am sa aduc si eu cateva sfaturi pe care le-am obtinut pe parcursul experientei mele cu lucrul in diferite tipuri de companii si poate ca unele pot ajuta, de asemenea unele poate nu se aplica sau sunt gresite:
– Oricine poate fi inlocuit, nu mai visa tampenii ca daca ai facut 2 luni intr-un proiect rahatul bici si seful ti-a zis Bravo, esti de neinlocuit. In afara se poarta sedinta la ora 11:00 cu “hai sa planificam sa vedem ce facem anul urmator ca urmeaza nu stiu cate release-uri” si la 12:00 cand te intorci de la serdinta la birou, ai foaia cu demisia pe masa sa o semnezi.
– Cat timp nu esti super bazat si fara tine firma sa piarda clienti, nu ai pozitie de forta. Tot ce conteaza e sa aduci mai multi bani in firma decat cat se cheltuie cu tine. Asta intr-un startup. Intr-o corporatie, esti pielea pulii. Esti un numar, atat. Nimeni nu stie cum te cheama si cine esti, decat daca futi ceva foarte grav. Intr-o corporatie reprezinti un numar din “am disponibilizat 3000 si mai trebuie sa angajam 250”. Intr-o corporatie se disponibilizeaza departamente intregi cand nu mai sunt profitabile. Evaluarile nu au nici o valoare.
– Esti important pentru proiect in momentul in care clientul vrea ca tu special sa-i faci treaba aia. Daca acel client refuza orice alta resursa, ai o pozitie de forta, poti cere conditii speciale. Insa nu uita ca atunci cand termini treaba si se termina proiectul, devii la loc un nimeni.
– La inceput, pana incepi sa iti marchezi teritoriul, joaca inteligent dar nu pupincurist. Incearca sa nu te arunci aiurea, incearca sa vezi cam ce trebuie sa faci, incearca sa nu-i lasi sa te scuipe in fata. Pana nu esti bazat pe tine, “nu te juca in curul gol in fata pulii sculate”. Ia exemplul bancului de mai jos:
“Animalele se plimba cu avionul. Raţa îi da o palma ursului si spune:
– Da, ba, o tigara!
Ursu se executa. Dupa 5 minute iar:
– Da, ba, un foc!
Ursu ii da.
Din spate, vulpea sa se dea si ea rotunda, ii da o palma ursului si ii cere o tigara.
Ursu se enerveaza, ia raţa si vulpea si le arunca pe geam.
La care raţa catre vulpe:
– Vulpe ştii sa zbori?
– Nu!
– Şi atunci de ce faci figuri in avion?
”
– Intotdeauna sa ai variante alternative in mana sa nu fii prins in curul gol(gen un part time, inca un contract, un freelancing, un venit din ceva)
– Intotdeauna jocul tau va fi in functie de situatia personala, care e compusa din mai multe variabile: intr-un fel joci cand esti pielea pulii, cu singurul venit intr-o familie cu 3 copii si fara sa ai cunostinte si experienta, altfel joci cand esti bazat, singur, o gramada de bani, intr-un domeniu foarte cautat. Ca la poker, in functie de situatie/experienta/adversarii de la masa/cartile din mana/banii din pot/banii din stack-ul tau joci la bluff si in alta joci tight and agressive cu maini monster.
– Evalueaza in ce domeniu activezi si vezi care e cerea si oferta
– Incearca sa fii tu cel care alege: si asta vei reusi in momentul in care te diferentiezi de altii prin skill sau calitati de lidership
– Intotdeauna sa ai un plan mai mare decat doar a castiga un salariu: poate vrei pozitie de management de top, poate vrei sa te muti in alta tara, poate ai nevoie de rolul ala ca sa iti deschida portita catre alti clienti. Nu munci doar ca sa ai salariu, cauta si alt obiectiv foarte important pe langa, salariul sa fie by default in mintea ta, dar tu tinteste ce altceva mai ai nevoie.
– Intotdeauna urmareste si alte beneficii pe langa salariu: poate asigurare medicala si de viata, poate lucrat de acasa, poate relocat in alta tara si firma sa-ti plateasca hotel/diurna/mancare/masina, poate reducere la gradinita, poate masina de servici, poate traininguri si acces la conferinte internationale platite, poate un master sau un MBA platit, poate actiuni in firma. Nu, bonurile de masa nu se pun ca si tinta pe termen lung.
– La inceput e ok sa tragi tare cat iti marchezi teritoriul si sa obtii experienta cu care sa pleci mai departe, insa sa nu uiti ca interesul tau e personal si ca tot ce conteaza e sa-ti faci chestiile personale. Viitorul firmei nu face parte din planurile tale personale
– Daca muncesti peste program, ai grija sa poti sa-l recuperezi cumva timpul asta, direct sau indirect. Ori incepi sa apari cand vrei la munca, ori scoti bani de pe timpul asta.
– Nimeni nu e obligat sa intre in cacat pentru tine daca faci lucruri pe care nu le gandesti (poate nu e exemplul din postul tau, dar vorbesc in general). Intelege ca suntem prieteni, dar daca ti ca un pilifric te duci si-i futi una in gura lui Sile Camataru, nu ma acuza pe mine ca de ce nu m-am bagat sa te scap din cacat. Intr-o firma in general fiecare isi apara curul, nu te astepta la eroi. Toti vor tine de scaun. Daca esti foarte bazat, vei avea un cuvant de spus (asta in general in firmele mici si medii, in corporatiile mari, cum am mai zis, esti un nimeni pana la VP)
NOU
traduc: era un putifruc de 20 de ani care s-a angajat si se credea boss si ca poate sa faca orice vrea el, ca la masa acasa.
asta pana cand realitatea l-a lovit.
NOU
E halucinant cata lume e de parere ca e ok ca o firma sa te dea afara pentru ceva facut in timpul liber. Si nu ma refer la chestii ilegale, ci la chestii nevinovate care pica prost cuiva cu influenta. Casa urmeze, probabil, concedierea pe baza unei plangeri de la vreo pitipoanca de care s-a facut misto pe net , etc.
Dupa care ne ofuscam cu totii ca se propun legi care sa interzica protestele si libera exprimare. Ne hotaram si noi ?
NOU
Pe mine ma uimeste cum unii nu concep ca cineva la 23 de ani sa lucreze si sa faca mai multi bani decat cei care si-au construit “cariere” de-a lungul a 20+ ani.
Pai ce sa faci ma nene ma, daca ai “invatat” la scoala vietii sau la ase/jurnalism/insert random faculty here. Te chinui sa traiesti, adevarat. Daca va mai zic si ca’s oameni in tara care de-abia au terminat facultatea si catiga 3000 euro, o sa faceti infarct? Asta e piata, daca unora nu le-a placut matematica…
NOU
Iulia, nu e ok, dar daca firma crede ca ii afectezi imaginea, te va da afara. Ca la aia de impuscat impuscat nu stiu ce rinoceri si avea contracte de publicitate cu nu stiu ce firme. Sau mai aproape de noi, ala de zicea ca fata de a luat taxiul vrea sa se futa, nu mai stiu cum ii zice, si unele firme au taiat colaborarea cu el. Asta nu inseamna ca e fair, dar se poate intampla.
Insa multi dintre noi incercam sa-i explicam ca si el, ca si noi, suntem cu totii nimeni in firma, si nimeni pe lume, si sa incerce sa nu aiba asteptari nerealiste.
Mai este si varianta ca daca el crede ca are dreptate, sa nu semneze cererea de comun acord si sa dea firma in judecata.
NOU
Cat timp acea persoana a adus un prejudiciu companiei mi se pare normal. Noi nu avem de unde sa stim daca nu cumva din cauza lui o persoana influenta a amenintat cu incetarea unui contract cu firma respectiva (desi, cunoscand treaba, nu cred ca are cum sa fie adevarat) si atunci firma a decis ca decat sa piarda un client mai bine il pierde pe unu de 20 de ani.
NOU
Ah, si e ok sa lucram intr-un sistem in care angajatorul e santajabil, nu are principii de bussiness ci isi desfasoara afacerea sub amenintarea altora.
Dar tot angajatul e de rahat. Way to go people, bune premise pentru democratie.
Ideea articolului era, cred eu, sa atraga atentia asupra modului in care functioneaza o corporatie in situatii nu tocmai optime. Toata lumea i-a sarit de gat autorului ca are pretentia de a fi tratat dupa munca si conduita la locul de munca, nu dupa chestiile -repet -legale pe care le face in timpul liber. Asta e problema, ca orice neica-nimeni cu bani si influenta poate pumnul in gura unui angajat/angajator pentru ca nu ii convine ca se face misto de el. Si e doar vina noastra, ca in loc sa realizam ca avem drepturi ( si , binenteles, obligatii) ne dam de partea auspritorului pe principiul “lasa ma ca merge si asa”.
NOU
@Iulia, sunt partial de acord cu ce zici.
Trebuie sa facem o diferenta totusi si sa nu mergem in extreme. Lipsa bunului simt, a respectului, a inteligentei sau a discernamantului, nu trebuie sa fie confundate cu democratia. Asta trebuie sa intelegem toti. Altfel am devenim toti Mircea Badea si am striga sus si tare ca e democratie, fara fim trasi la raspundere pentru ce facem sau spunem. Si repet, asta nu inseamna ca iti baga cineva pumnul in gura.
NOU
Nu pot zice ca e ok, dar asa functioneaza in toata lumea, nu doar in Romania. Si in povestirea de fata vestea a venit din Germania, deci nu din Romania.
Atata timp cat o companie nu vinde un produs unicat, produs care se poate gasi in alta parte, totul se bazeaza pe relatiile intre oamenii cu putere de decizie din cele doua companii.
X din compania A il cunoaste pe Y din compania B, incheie un contract avantajos de ambele parti, compania A castiga un client de la competitie si compania B scade niste costuri, iar X si Y sunt fericiti cu bonusuri mai mari.
Acum, compania B este afectata de niste actiuni ale unui angajat oarecare din compania A, Y vine si ii bate obrazul lui X ca nu e ok ce se intampla, iar X decat sa piarda un client important mai bine scapa de un angajat “frumos si liber” ce nu accepta faptul ca a gresit.
NOU
antena 3 detected
NOU
@Iulia: nu stiu ce fumezi, dar da-ne si noua… ce drepturi si libera exprimare doresti ca angajat daca lezezi imaginea firmei? despre ce vorbim? ma indoiesc ca autorul a injurat actorul preferat al directorului din Berlin si drept razbunare a fost concediat, sa fim seriosi. Clar actiunile autorului au produs un prejudiciu companiei.
Nu intram in polemici ce atuuri ai sau n-ai (cum zicea si @Cristi, daca firma pierde bani fara tine, atunci comentezi)… autorul era o drona acolo, a calcat pe bec, a platit.
Imagineaza-ti ca esti manager de firma, care lucreaza cu Vodafone si un terchea-berchea de angajat se apuca sa injure pe facebook sau sa faca publicitate negativa Vodafone-ului… ce ai face? I-ai atrage atentia, politicos, nu? In conditiile in care contractul cu Vodafone reprezinta 40% din cifra de afaceri a firmei pe care o manageriezi…
Libertatea ta ca angajat se termina in punctul in care incepe sa ma pagubeasca pe mine, angajatorul.
NOU
Cristi, iti inteleg punctul de vedere, dar unde tragem linie, atunci?
Nu crezi ca legalitatea unui act ar trebui sa defineasca consecintele pe care le declanseaza? Pentru ca altfel s-ar ajunge la situatia in care esti dat afara pentru ca ai ras de prietena tipului de la HR care isi etala tsatsele pe Facebook. Sau na, chestii de genul. Eu cred ca poti foarte bine delimita democratia de ilegalitate , si asta e esenta care trebuie urmarita , altfel vor avea de castigat doar cei cu influenta, pile, etc. Si nu cred ca asta ne dorim de la societate.
NOU
Andrei CTC, daca te uiti in text nu scrie nicaieri ca ar fi adus vreun prejudiciu imaginii, ci ca argumentul a fost ca isi influenteaza colegii prost. Deci un mahar din ceva companie de media n-a suportat misto-urile si a facut scandal pana a ajuns la sefi. Companie de media fiind, probabil ca i-au santajat ca le fac publicitate proasta, etc.
Nu sunt adepta mersului pe varfuri ca sa nu calc pe cineva pe bataturi, si fiind de 12 ani in corporatii , atat in tara cat si in alte tari , cred ca imi cunosc drepturile de angajat. Ah, ca tu esti de acord cu mentalitatea asta, ca esti ok sa renunti la drepturi fundamentale si ti se pare normal ca un angajator sa te penalizeze pentru chestiile legale pe care le faci in afara muncii…e treaba ta. Dar lasa-ne pe noi restul sa nu fim sclavi, ok?
NOU
Daca ala de la HR e mai valoros ca tine in firma si l-ai suparat cu asta e normal sa suporti consecinte ca ai ras de tatele lui femeisa. Si e o diferenta foarte mare intre ras pe facebook si ras la o bere. El e doar frustrat ca cineva s-a trezit sa ii arate ca nu e chiar asa destept cum se crede. Orice sut in cur e un pas inainte.
NOU
@Iulia uite cateva mentiuni aditionale:
– Exista intotdeauna varianta ca daca nu esti ok cu decizia lor, sa nu semnezi actul de incetare a colabrarii de comun acord. Ii dai in judecata. Din experienta mea se ajunge rar acolo, in general vine compania la tine si-ti zice “ok, hai sa vedem cate salarii compensatorii sa-ti dam ca sa pleci”
– A sta cu forta in firma cred ca nu e benefic nici pentru tine, oricata dreptate ti-ai face. Daca angajatorul vrea, iti va da niste task-uri pe care sa nu ai capacitatea sau timpul sa le faci in termeni si o sa reieasa ca nu te-ai descurcat
– Drepturile, teoretic functioneaza pentru orice angajat in functie de vechime. Cu toate astea, un angajat cu peste 5 ani experienta sa zicem, va fi mai greu de demonstrat ca e incompetent. Adica tu ca angajator cum demonstrezi ca ai observat abia dupa 5 ani ca ala nu stie nimic? Din acest motiv se va incerca propunerea semarii de comun acord contra unei remuneratii (asta daca angajatul nu e fraier si semneaza de buna voie). Binenteles ca sunt si workarounduri legale ca angajatul sa scape de treaba asta, de genul “am nevoie de concediu medical X luni ca m-am lovit la picior” sau “am ramas insarcinata si vreau concediu maternal 2 ani”. Tot pe subiectul asta, angajatorul are varianta ca la inceput de contract sa specifice ca “primele 3-6 luni sunt perioada de proba”. Baiatul din articol era nou, foarte usor sa demonstrezi ca “nu s-a adaptat perioadei de proba”. . Din acest motiv am mentionat ca aia cu mai mare vechime sunt mai greu de demonstrat ca trebuie dati afara. O alta arma pe care o poate folosi angajatorul sa evite situatii de genul imaginea sau veniturile puse in dificultate de catre un angajat, este ca intre angajator si angajat sa fie doar contracte pe perioada determinata (sa zicem de 6 luni) care sa se rediscute la finalul acestora daca una din parti doreste prelungirea. Practic la fiecare 6 luni decizi daca prelungesti sau nu. Revenind la angajat, prin optiunea de a nu semna acordul partilor, fortezi angajatorul sa demonstreze ca ai fost incompetent si trebuie sa fii dat afara. Totusi lucrul asta nu e simplu, angajatorul trebuie initial sa te mute pe alt proiect sa demonstreze ca nici acolo nu te descurci si ca e o situatie generala cu tine si nu punctuala, si daca nu ma insel nu are voie sa mai angajeze pe pozitia aia o perioada. In fine, de asta se forteaza acordul partilor.
– Am fost dat afara pe parcursul vietii mele si sincer nu mi se pare apocalipsa pe pamant aici. Foarte probabil sa mai fiu, tot ce trebuie sa fac este sa fiu sigur ca nu-s prins pe picior gresit (de asta si mentiunea mea cu extra venitul si bani pusi deoparte). Jobul pentru mine e o unealta prin care imi asigur indeplinirea celorlalte obiective personale sau prin care imi asigur sustinerea financiara a familiei. Nu ma intereseaza ca firma se numeste Google sau Ping Pong Gigi Lopataru SRL (multi se mandresc ca pe badge-ul lor scrie Adobe dar ei tot palmasi sunt ca oricare dintre noi, bine, stiu ca si tu lucrezi la o firma mare nu lua personal, fara nici o referire la cineva anume). Ma intereseaza cu cat sunt platit, ce beneficii am (aici nu ma refer material, ci poate flexibilitate si timp liber) si daca pot refolosi mai departe ceea ce fac la astia (aici e optional, daca nu poate fi refolosit, voi gasi o varianta sa ma angajez). Nu iti moare nici o ruda cand esti dat afara, serios. Stiu, poate apare naspa ca si referinta la un background check, dar e ok in final, nu se sfarseste lumea. Poti fi dat afara din vari motive, nu neaparat ca esti incompetent. Am fost odata dat afara cand au inchis un birou intreg din Romania, alta data cu criza imobiliara in 2008 ca nu mai erau bani, alta data din motiv de disponibilitate a mea, alte dati pe motiv de incompetenta. Insa atunci cand am fost dat afara pe alte motive nelegate de incompetenta, firma, in anul urmator a incercat sa reia colaborarea (cu unele am semnat iar, cu altele nu). As vrea sa mentionez ca de fiecare data cand am terminat un contract de colaborare, de fiecare data cand firma mi-a zis ca vrea sa incetam, i-am intrebat de cand vor, eu pot inceta si acum. Cu o firma (care m-a cautat apoi dupa 1 an) am incetat pe loc. Bine, nu vreau sa o mentionez ca pe o regula generala, e in functie de situatia fiecaruia care analizeaza ce pierde daca pleaca de buna voie, daca esti VP si ai actiuni in firma, doar nu esti tampit sa pleci asa de buna voie. Dar ce am vrut sa specific e ca nu s-a sfarsit lumea ca a zis ala ca vrea sa pleci.
– Referitor la prejudiciu de imagine si la actiunea firmei de a incheia contractul cu tine. Sa ne imaginam scenariul urmator: Firma are un singur client mare cu proiecte multe, firma are angajati 50 de ingineri care lucreaza pe acel proiect. Faci o tampenie grava, clientul cere sa fii dat afara. Tie ti se pare incorect, poate firmei i se pare incorect lucrul asta si incearca sa calmeze clientul si sa repare relatia (sa zicem ca propune diferite variante sa-l gadile, gen un discount sau un modul gratis, sau timpul de rezolvare mai rapid pe aceeasi bani, posibil sa ti se ceara sa platesti penalitati). Totusi iti este afectata imaginea, clientul poate ca nu vrea sa mai dea acelasi volum de lucru, clientul clar nu te mai vrea pe proiectul lor (care e singurul proiect al firmei de fapt, nici n-au unde sa te mute), iti este afectata stabilitatea firmei (fiind singurul client) si poate salariile si situatia profesionala a celorlalti angajati. Risti sa opreasca aia comenzile si banii si sa intre firma in falimet. Ce faci? Cum rezolvi situatia sa nu mearga firma spre faliment? Plus ca repet, omul ala e doar o resursa, la nivel realist oricine scapa de resursa aia daca devine neprofitabila (asta daca nu e parazit pe banii statului). Tu daca ai avea un cocos in curte care streseaza gainile si descoperi ca nu se mai oua alea din cauza lui, nu-i tai gatul? Stiu, poate aici nu e cu drepturile omului, dar la ce damage iti face ala nu incerci sa scapi de el? Pe de alta parte si daca vine unul si zice “bah voi sunteti tampiti? Voi munctiti zi lumina fara sa cereti 10 minute pauza? E dreptul vostru”, firma va incerca sa scape de el pe motiv de “exemplu prost pentru ceilalti angajati” Dar repet, situatia e discutabila, de aceea actionarea in instanta e o solutie.
Insa revenind la mentiunea principala, daca nu ti se pare ok treaba cu semnatul acordului partilor (si chiar nu e, dar depinde de tine si de situatia actuala cum analizezi), nu semnezi. Daca crezi ca beneficiul unei judecati merita timpul pierdut prin instanta si costul avocatului, le zici ca vrei sa te consulti cu avocatul si-i actionezi in instanta.
NOU
@Iulia, imi place ca ii dai inainte cu democratie, viata privata and shit. Dar uiti ca traim cu totii intr-o lume in care se impune PC la nivel de europa.
daca lucrezi intr-o corporatie, ai oameni de la munca in lista, te provoc sa iti completezi datele si cu locul de munca – numele corporatiei, iar apoi sa postezi
www.youtube.com/watch?v=x3oCwtKTI9M&list=PLX1YbWV13emIm5s8iGrL3pUzLIrU81KOI
eventual cu un comment de genul “those nigga’s :)) ”
sunt curios daca vei mai lucra pt acea companie si mai mult de atat sunt curios daca vei mai lucra pt orice alta companie in germania in contextul actual.
companiile si multinationalel au devenit entitati, cu drepturi ca si persoanele live, ba chiar mai multe pt ca au resurse serioase, niciuna dintre ele nu se va expune eventualelor riscuri ( de a pierde bani sa fim intelesi) de dragul libertatilor si drepturilor tale.
NOU
Doamne ce viermi sunteți, cred ca ii e jenă iuliei să poarte dialogul ăsta cu voi, câtă servitudine, câtă ipocrizie, câtă sclavie voluntară. Doamne ce români jenanți
NOU
Da coaie, pentru ca firma aia e ma-ta si trebuie sa te tina le tine in palme.
@Iulia, daca omul a emis sa specifice anumite lucruri, de ce le inventezi tu?
De unde stii tu ca actiunea lui nu a avut impact asupra firmei? Ah da, nu a specificat asta, inseamna ca nu e adevarat.
Eu n-am inteles niciodata oamenii astia care se plang ca firma ii trateaza prost.
Nu iti convine, pleci.
S-au incalcat clauze din contract? Dai in judecata.
Ce dracu e asa de greu? Va alintati atat ca firma nu trateaza omul bine, ca se uita doar la bani.
Dar ia spune tu, cand te-ai dus la HR si ai zis ca luna viitoare vrei sa lucrezi gratis deoarece iti place acolo?
Daca asta iti suna retardat, la fel de retardat este sa ai asteptari ca firma sa te pupe pe tine in cur pentru ca esti om de treaba.
NOU
exact sint shocata de comentariile de aici-mentalitate pupincurista, de aia Romania se duce de ripa, oamenii nu inteleg ca au si drepturi, nu numai obligatii
NOU
Reclama avea vreo treaba cu unul din clientii firmei la care lucrezi? Ca daca da, atunci iti meriti soarta.
NOU
Mi se pare ireal ceea ce citesc, atat in post , cat si in comentarii…
Ce inteleg eu prin angajat la o corporatie: prestezi niste servicii contra cost pe perioada necunoscuta, in timp incerci sa schimbi tipul serviciilor prestate pentru a primi mai multi bani.
Ce intelege autorul: odata angajat incepe un proces complex de simbioza si fuziunie cu firma, ceilalti angajati devin cumva o a doua familie…
Ai 20-25 ani, ai mentionat banii de cateva ori, este evident ca tu privesti banii primiti ca si singurul feedback pentru valoarea ta. Cu toate ca acum castigi 2.5 ori mai mult, nu esti deloc independent financiar, dovada lipsa numelor.
Ai o parere exceptional de buna despre abilitatile tale intelectuale, si despre abilitatile tale de a invata din greseli, aceasta atitudine este una falimentara: cei “prosti” se vor simti jigniti si te vor sapa, cei mai “destepti” vor profita in continuare de pe urma infumurarii tale.
Parerile enuntate sunt mai generale, nu se aplica numai autorului 🙂
NOU
Corporatii in Pipera cu sediul in Berlin nu prea stiu, dar stiu una cu sediul in Munchen. Se numeste Infineon. Si are legatura si cu robotii, ca sponsorizeaza tineri studenti sa faca roboti si sa participe la concursuri. Barfa e ca in prezent stoarce zeama din studenti, ca oamenii cu peste 5 ani experienta sunt prea scumpi.
NOU
Capitalism, dulce iti este numele!
NOU
O vorba de la un client indian: “la finalul saptamanii esti doar 40 ore intr-un raport”.
NOU
Mai grav este cand putifrici din astia fac culori si dau din beculete in fata guvernului, apoi considera ca au facut ceva super destept si eficient. Aia e problema, nu faptul ca un gigel a descoperit ca in piata muncii esti dat afara pentru parerile particulare,daca le exprimi ca vita. Si ai tu salariul de doua ori jumate mai mare cum sunt eu acuma regele ales democratic al Etiopiei.
NOU
Invidia asta, dom’le. Auzi, mai aveti oferta la Big Mac?
NOU
De ce nu da numele? Încă e traumatizat ca nu o să-l lase sa treacă pe lângă clădire? Parcă câștiga 2,5 mai mult bla bla la concurenta
NOU
Asta sa intamplat / se intampla / o sa se intample peste tot.
Nimeni nu e de neinlocuit, nimeni nu e atot puternic.
PS: Sfatul meu e tot timpul sa iti doresti mai mult, sa nu te plafonezi.
NOU
Adorabil, ca mai toți cei care au aceeași revelație în ce privește viața de corporatist. Dar fix numai după ce a fost dat afară. Că pînă atunci, poveștile similare erau doar ”răutăcisme” făcute să-ți taie elanul tău de a pune mîna pe jobul de vis. Ăla pentru care ți-ai fi dat și un rinichi cu inima deschisă.
La fel și ”sîc!”-ul din PS. Unul ce arata deplina maturizare a povestitorului de viață.
NOU
Catre autorul articolului: daca tu puteai ajunge la CERN si in schimb ai ales o corporatie din Pipera inseamna ca destinul a fost prea bland cu tine. Solutia logica e sa iei o tesla si sa iti dai zdravan (cat poti tu de tare) cu ea in oo, ca sa fiti chit. Crede-ma, nu e bine sa ramai dator destinului.
In alta ordine de idei eu stiu ingineri care o frecau la job toata ziua si corporatia nu i-a putut da afara din motive de contract colectiv de munca, legea muncii s.a.m.d. Ce descrii tu se intampla eventual prin India. Vezi daca nu poti scoate ceva de la ei pe cale legala.
NOU
El era n primele zile de contract, ala de dupa internship, si se aplica partea aia cu perioada de proba cand poti renunta la job fara explicatii sau sa patesti ca experimentatu´de 23 de ani de mai sus si sa pleci fara explicatii. Asa i legea, si nu doar in Romania.
NOU
realitv offtopic:
asta nu-i ala cu jipu?
www.ejobs.ro/user/locuri-de-munca/sofer-personal-cu-potential-de-vanzari/876321
NOU
Wadda flame :)!
Regula numarul 1 in corporatiile de pretutindeni: nimeni nu e de neinlocuit. Fals. Targetul tau de corporatist aflat la genunchiul broastei este sa devii de neinlocuit. Pana atunci, ciocul mic si joc de glezne.
Relatia cu corporatiile este fix ca un burete: e rolul tau de angajat sa il storci si sa “furi” tot ce se poate din ele. In primul rand cultura corporatista – se pare ca ai luat rpima lectie, dar ai picat examenul. In al doilea rand, cat mai multe aptitudini. In al treilea rand, lumea nu constientizeaza, dar nu toti s-au nascut sa fie antreprenori – se pare ca nici tu; asadar, ceea ce se cheama “career ladder”. Daca nu etsi prea inteligent si viclean sa te furisezi, ai nevoie ddisperata de asa ceva.
Exemplele pot continua, dar m-as repeta. Plus ca s-a mai zis pe aici – la 50 de ani nu vrea nimeni sa mai munceasca, asa ca good luck cautand joburi la varsta aia. Grosul muncii vine intre 20 si 40 de ani. La 43, daca nu esti middle-management, repet: ciocul mic.
Internship? Adica plimbat hartii de la copiator si adus cafele? Asta este. Daca ai si sarcini de birou, crede-ma ca esti deja victima unei fraude. Internshipul nu se taxeaza (de catre stat), astfel incat tu prestezi si firma eludeaza. Deci din prima e ceva in neregula. Totusi, stii vorba aia: puteai sa taci si lumea sa creada ca esti prost, dar ai preferat sa deschizi gura si sa risipesti orice dubiu.
Learn to be irreplaceable.
*der a lucrat peste 13 ani in corporatii cu capital nordamerican, cu sediul in pipera si nu numai, in domeniul IT/Telco, a vazut si a facut multe boacane la viata lui, dar a supravietuit pentru a iti impartasi aceste lectii de viata. Insa, cel mai important, a stiut mereu sa incurce patchcordurile atat pe culori cat si pe litere in toate cabinetele de distributie din cladirile pe unde a trecut, astfel incat diseminarea acestor informatii sa fie relevanta azi :).
NOU
@der: “Regula numarul 1 in corporatiile de pretutindeni: nimeni nu e de neinlocuit. Fals. Targetul tau de corporatist aflat la genunchiul broastei este sa devii de neinlocuit.”
De neinlocuit e doar acela care face cea mai ingrata munca, cea pe care nimeni altcineva n-ar concepe sa o faca. Vorba aia: nu-l dam afara ca alt fraier ca el nu mai gasim!
NOU
Learn to be irreplaceable – NOT
” Insa, cel mai important, a stiut mereu sa incurce patchcordurile atat pe culori cat si pe litere in toate cabinetele de distributie din cladirile pe unde a trecut, astfel incat diseminarea acestor informatii sa fie relevanta azi :)”
abordare de mic labagiu care are impresia ca doar el stie sa traga o sarma – A NU SE REPLICA
NOU
Fals.
La noi pe plantatie era o domna care face detoate, cafea la toate birourile, pregatea salile de conferinte pt vizite, remedia mici accidente ex, cafea, apa varsata, etc. nu era femeie de serviciu. iar pentru noi era zana buna care ne facea cafeaua si avea grija de noi.
nimeni nu stia daca George (CEO-ul) era plecat, dar daca tanti Ani nu era la munca era grav si stia toata lumea.
Femeia a iesit la pensie( ii doresc sute de oameni sa profite din plin si sa fie fericita) si credeti-ma oricat de mult s-au straduit nu au reusit sa gaseasca o alta tanti Ani.
asa ca au instalat automate de cafea in cantina si de la alte firme fata de ce erau pana acum. degeaba nu e la fel.
Tanti Ani daca cititi aicia-sa sa stiti ca ne lipsiti.
NOU
Io cre’ca macar 9 luni de armata facute inainte de facultate i-ar fi prins tare bine baietelului de 23 ani.
NOU
Las aici asta pentru oamenii care, poate, nu stiu legislatia din Codul Muncii:
este ilegal pentru angajator sa te oblige sa iti dai demisia/sa vina cu demisia in alb si tu sa o semnezi. Unei companii ii va fi destul de greu sa dea afara un angajat (asta dupa ce ii va da avertismente verbale, scrise, sanctiuni din salariu, comisii disciplinare) si va fi obligata sa ii ofere un preaviz de 20/45 zile lucratoare.
Bafta :)!
NOU
Codul Muncii e litera de lege ce-i drept!
NOU
Las aici asta pentru oamenii care, poate, nu stiu realitatea:
La multe locuri de munca (IMM, nu corporatii) o data cu semnatarea ctr de munca semnezi si o demisie nedatata. E art.1, alin. 7 din Legea Vietii Romanesti 47/1990 republicata. (Ca sa inveti sa citezi legi)
Nu ca ar fi normal, in Marea Britanie SIGUR nu fac asa ceva, cred ca de aia au si brexuit :sarcasm:
Offtopic: senioare, nu tu povesteai acum cativa ani ca si tu te-ai lovit de demisia in alb, sau retin gresit?
NOU
nope.
NOU
Las asta aici pentru cine are ceva in cap: daca firma te vrea afara, du-te. Nu-ti face un renume negativ care te va face ne-angajabil, nu se stie cand te mai intalnesti cu fosti colegi sau agenti de recrutare. Ca in viata, dragoste cu sila nu se poa’.
Si daca se poate cere-ti un pachet de plecare care sa-ti tina de cald, daca nu, nu.
NOU
Doamna, nu ai prins perioada 2008 (criza economica) in corporatii, este? au plecat multi atunci, si multi dintre ei erau chiar promitatori. e drept ca au plecat cu niste salarii ” compensatoare”. si nu, nu era vorba ca eram prea multi sau ca nu era nevoie de ei sau ca cifrele (profitul local) o cerau, dar global la nivel de corporatie trebuia sa se tunda de peste tot ca global sa arate bine cifrele
NOU
bun
ai terminal poli si lucrezi in pipera
scuza-ma esti idiot
cele mai multe firme din pipera sunt de cacat
firmei ok sunt in:
– floreasca
– piata presei + universitate
– baneasa
– militari
Pipera = outsourcing + javre si curve de hp
Succes-uri!
NOU
:))))))))))))
Asta e romanul adevarat, el stie cel mai bine situatia financiara a tuturor firmelor din Bucuresti, ce profit au si cate curve sunt in fiecare firma.
NOU
n-am mentionat nimic de profituri
dar sunt destul de sigur ca multe firme de genul sunt pe plus
au venit la tara de prosti si-si fac damblaua pe aici cu forta munca ieftina
pe it cel putin suntem cei mai ieftini din europa
cat despre curve, da, ti le dau cu nume si prenume 🙂
honeywell + hp = centura
NOU
@ Unu’……..totusi…un top cu curve n-ar fi rau de facut….poate sunt oameni in cautare de joburi noi pe aici si asta poate fi un factor decisiv
NOU
Era in primele 10 zile de contract. Adica in periaoada de proba cand poti fi dat afa cu o simpla instiintare. La fel de usor poti pleca si tu …
NOU
Multe lecții pe aici.
La mulți ani, Cristian.
NOU
Multinationala americana cu un sediu in Germania, decide ca sa inchida sediul de pe teritoriul nemtesc. Toata lumea relaxata si fericita la birou cu cateva zile inainte de Craciun. Pe la pranz intra in firma 5 persoane (un sef din state si 4 avocati), aduna toti angajatii si discutia incepe direct: “X, Y si Z cheiele si cartelele de acces pe masa, la fel si mobilele si laptopurile. Aveti 5 minute sa parasiti sediul. Veti primi salariile compensatorii, conform contractelor si legislatiei. Efectele personale din birou vi le vom livra acasa in maxim o saptamana. La revedere!” Cei vizati erau sefi, nu a contat cati ani au lucrat pentru companie si ce plus valoare (sau minus) au adus. Nu le-a mangaiat nimeni crestetul si nu le-a multumit nimeni din inima pentru munca depusa. Restul angajatilor au fost concediati in acelasi stil, in aceeasi zi. Nu au mai intrat in companie in perioada de preaviz si le-au fost platite salariile. Au fost pastrate 3 persoane, care au avut rolul sa inventarieze tot si sa expedieze spre State toate documentele, etc. Angajatii si-au primit lucrurile personale prin posta.
Pana cand nu veti inceta sa va dati cu curul de pamant si sa va victimizati nu veti intelege cum functioneaza cu adevarat lumea din jurul vostru. De ce a procedat compania americana asa? Pentru a-si proteja informatiile sensibile, secretele, etc de eventuale scurgeri de informatii, furturi de date, etc. De ce nu au multumit cum se asteapta romanul sa i se multumeasca? Cand te angajezi accepti un contract si un program de lucru. Pentru munca bine facuta esti recompensat cu bonusuri sau alte forme de bonificatie/premieri/cadouri. Din punctul companiei de vedere ti s-a multumit la momentul respectiv. Drum bun! Se pot face lucrurile si mai uman decat atat? Da! Cu siguranta da! Dar acesta este un mod de lucru in multinationale ce sunt obligate sa isi protejeze afacerea.
Sa trecem acum la tanarul din povestea de mai sus. Ce se astepta sa se intample din momentul in care a pus compania intr-o pozitie delicata? Sa i se multumeasca pentru ce? Pentru munca depusa in perioada de internship? A fost platit pentru ea, altii nu au avut sansa unei remuneratii. Sau sa i se multumeasca pentru cele zece zile lucrate cu contract? I s-a oferit un contract pe care l-a acceptat si semnat. Dupa 10 zile da cu batul in balta si se asteapta la multumiri. Este uimitor cum unii ii plang de mila! Uite dom’le ce naspa sunt corporatiile! Cum profita de copiii nostri si nici macar nu le multumesc!
NOU
Erata: decide sa inchida ..
NOU
Si totusi, indiferent de situatie, nu iti exprimi intrun mod care poate ajunge public, parerea negativa despre compania unde lucrezi. (un produs/serviciu, un coleg, un manager, un client, sau partener, etc).
Nu conteaza daca esti pion sau rege in firma.
Eu am invatat asta de la 6 ani. – “Nu spune la scoala ce se intampla acasa”
NOU
ba da, poti sa iti exprimi orice parere negativa, atata timp cat iti permiti sa suporti consecintele. cand insa tii neaparat sa le dai public dar nu esti in stare sa iti asumi consecintele…
NOU
Lucram la o corporație care presta servicii pentru o multinațională pe care n am s o numesc da ‘ toată lumea știe că incepe cu Lid si se termina cu l.
Făceam tot felul de chestii pe acolo, majoritar noaptea. Dupa aia, scriam pe blog despre oameni, împrejurări …faceam bancuri.
M am pomenit ca ma sună HR ul din București că de ce nu scriu mai des, ca ei rad toată ziua de ce am mai facut.
Cred ca badge ul meu merge si acum…
NOU
well, lidl sunt renumiti ptr faptul ca sunt foarte deschisi si, in general, tipi misto
NOU
@george-oamenii normali in tari normale au drepturi-comentariul tau este lame-a fi sclav nu e o optiune, ba chiar e ilegal