Contul meu
Încep astăzi, prin amabilitatea unora din prietenii mei, care au binevoit să își împărtășească din amintirile lor, un set de povestiri ale antreprenorilor români față în față cu democrația originală din românia și oamenii care o compun. Azi, C.M., proprietarul unui restaurant în care cel mai probabil ai mâncat și tu.
Nu prea am eu talent la scris, dar pentru că m-a rugat Arhi, o să încerc să sintetizez, pe scurt, niște chestii de care m-am lovit și încă mă lovesc în continuare.
Proprietarii de spații
Cel mai nasol, atunci când ai un restaurant destul de cunoscut, este să închiriezi sub numele tău real și să afle proprietarul pentru cine e spațiul. Pentru că, automat, prețul se duce în sus, se oprește orice act, indiferent de ce s-a negociat înainte. Așa, cu nesimțire și fără jenă. Lasă, că are M. de unde să dea. Și desigur, în general, negocierile se duc cu niște bătrânici simpatice, de alea care merg cu BMWul doar până la piață, ai zice că sunt pâinea lui dumnezeu. Doar că nu.
Furnizorii
La un moment dat, prin plimbările mele prin țară, găsisem un producător de carne și produse din carne care făcea niște cârnați proaspeți excepționali. I-am băgat în meniul unuia din restaurante, a rupt tot. Normal, am făcut contract cu tipul pentru aprovizionarea tuturor locațiilor, la un preț destul de mărișor, dar chiar erau buni și nici la mine nu erau chiar ieftini.
Știți cât a durat?
2 luni. În a treia lună, uitându-mă pe necesar, observ că încă mai aveam în stock din cârnații ăluia. Întreb managerii, nu mai comandă oamenii, nu mai sunt la fel. Mă duc la locația centrală, iau o porție, ziceai că erau cârnați de la alimentara. Parcă scăpaseră punga de chimen, sare, vegeta și restul de condimente direct în malaxor.
Sun la furnizor, nu e adevărat domle, e aceeași formulă, mă jur, să moară mama, păi nu aveți încredere în mine, ce dracu. Biiiiine. Avem în congelatoare, păstrate pentru controalele DSVSA, mostre din toate produsele perisabile, timp de 6 luni. Nu ai de unde să știi ce nebun apare și e mai bine să fii pregătit.
Iau bucata de cârnat din mostra inițială (serios, m-am dus cu cârnatul în lada frigorifică până la dracu în praznic spre timișoara) și mă duc la ăla la firmă. Hai să comparăm papilar gustativ produsul. Sunt la fel? AAaaaa, asta, păi nu, stați, că de fapt i-am adus mai multe îmbunătățiri rețetei inițiale, acum sunt mai buni, serios, o să vă convingeți. I-am trimis prin curier cârnații înapoi, sper că s-a bucurat.
Și cam asta e cu toți furnizorii români care nu sunt corporație, de preferință străină. Dacă încerci să iei de la un țăran sau de la o asociație mică, după ce află că de fapt contractul e cu o companie mare, prețul sare proporțional. După care urmează problemele cu cantitățile livrate și calitatea. Eu personal merg în fiecare an și aleg furnizorul pentru leguminoase. Pentru că nu găsesc niciodată o asociație care să îmi vândă 2 ani la rând cartofi de aceeași calitate. Nu mai zic de ardei, gogoșari, castraveți, morcovi.
Acum iau cârnați și niște mezeluri proaspete de la un bulgar care are o măcelărie după Ruse. Vine săptămânal cu duba lui, livrează ce am nevoie, ne salutăm el în bulgară, eu în ceva neinteligibil și ne vedem săptămâna următoare. Prețul e mai bun decât orice aș lua din românia. Calitatea e mai bună, iar produsele sunt aceleași, lună de lună.
Angajații
Cred că aș putea vorbi 10 ore încontinuu despre angajații mei, desigur, fără să dau nume, pentru că nu e politically correct. Au trecut pe la mine prin birou sute de oameni, mai buni, mai răi, mai proști sau mai deștepți, dar toți, sau aproape toți, cu o caracteristică. Sunt români.
Știți, probabil, că într-un restaurant, spărturile se acoperă din șpaga de peste zi. (ca să înțelegeți. personalul meu nu e plătit cu salariul minim pe economie, există o negociere pe baza experienței, după care o rediscutare la 3 luni și anual, dacă mai apucă, desigur. Credeți-mă, sunt salarii bune, pentru românia, nu le dau 1500 de lei și bonuri)
Deschidem o locație nouă aproape de muncii, fac interviuri, angajez personal. Eram foarte mulțumit de alegerea mea, păreau tineri buni, muncitori. Trece weekendul de deschidere, vine luni, hai să vedem spărturile, să le acoperim. Nu vă imaginați ce scandal a ieșit, cum adică să acoperim vasele pe care NOI le-am spart, din banii comuni din șpagă? Doar sunt banii noștri. Nu am avut cui să explic, a rămas că eu sunt un hoț care bagă mâna în buzunarul lor și aia a fost. Au plecat jumătate.
Să vedeți cum e să angajezi picoli. Vin lunar câteva zeci de puști care vor să se angajeze, pe salariu minim, să debaraseze sau să spele vase. Apucă să ia un salariu, după care nu mai apar pe la muncă. La modul că nu mai reușim să dăm de ei ca să îi putem scoate lde la ITM în mod decent, nu cu litera i sau alte prostii.
Sau bucătari. Dacă mă apuc să povestesc despre bucătari, mă ia tensiunea.
De când cu masterchef, fiecare bucătar cu muci la nas este Chef. Dacă nu știați, vă zic eu, Chef e o chestie cu care te autointitulezi tu, dacă nu are cine să îți spună. Ai făcut sanvișuri la McPapuc și erai singur în bucătărie? Practic ai fost chef, deci ai experiență de chef, deci salariul pornește de la 2000 de euro, dar tu nu știi să faci un escalop zingara dacă nu o ai pe Sanda Marin în față.
După primul masterchef, am rămas fără un bucătar, care a plecat spre zări albastre, în australia. Un tip foarte bun, foarte muncitor și cu capul pe umeri, câștiga și foarte bine, dar muncea ca un nebun. Până când a zis STOP, am strâns suficient, vreau să mai și trăiesc. Mi-a pus șorțul în brațe, ne-am schimbat niște lacrimi și s-a dus (marius, te pup și te iubesc, oriunde ai fi).
Hai să angajez bucătar.
Vine un mucos de ăsta, sunt fost participant la masterchef, am fost Chef la vreo 2 restaurante, a zis el niște chestii de prin constanța, parcă auzisem, în fine, nu prea îmi păsa. I-am dat probă de lucru singur, probă de lucru în restaurant, adevărat, s-a descurcat foarte bine, foarte mulțumit, l-am angajat.
Trec câteva zile, mă duc pe la locație să văd cum se descurcă (maitre nu are voie să mă recunoască, iar angajații mici habar nu au cine sunt), comand niște vită (vita este locul unde desebești bucătarul de gospodină) și îmi vine o talpă infectă, ultra condimentată, ultra făcută, ultra tot.
Intru în bucătărie Bă, ce e mizeria asta, cine a gătit-o?
O gătise un ajutor vechi de vreo 2 luni, care habar nu avea pe ce lume trăiește. Bucătarul meu, plătit cu câteva salarii medii pe economie, stătea și se scobea în dinți. Pentru că el, țineți-vă bine, era Chef. Chef nu gătește, el conduce și dă indicații. Dacă nu îmi convine, el pleacă instant, că are oferte la greu, să fiu mulțumit că a venit la mine. La mine la țară e o vorbă. Muie cu căcat, bă!
Despre clienți, altă dată, dacă mai apuc, că deja m-am lungit puțin. Și despre relația cu statul, dar nu acum, că am un mic control și nu ai voie să divulgi cui și cât dai șpagă, dacă vrei să mai supraviețuiești. Nu, nu vă amăgiți că dacă reclami cuiva, se rezolvă. Pică cel pe care îl reclami, după care ceilalți te distrug.
NOU
n-as zice ca n-ai talent la scris. dragut articol.
NOU
Are, ca a avut si blog mai demult 🙂
NOU
Foarte bun articolul. Dar dvs, dl Alioja, nu ne mai bucurati?
NOU
Ce blog?
NOU
Văd că am primit aiurea doo dislike-uri la o întrebare benignă de doo cuvinte. Să vă fut în gură! #demonicspawn
NOU
Maimuca’s
NOU
astia gen picoli sunt exact ca in celelalte domenii de tip constructii: vin o luna, doua cat le frige buza ca n-au de unde sa plateasca lemne pe la tara pt incalzit iarna sau o factura la curent mai mare apoi pa, nu mai dai de ei, ii suni si in zadar
NOU
Spre deosebire de picolii de cariera..care-au facut asta din tata’n fiu si nu pleaca pana la pensie…
.
Cred ca mai degraba asta e exact genul de ocupatie cu caracter temporar, necalificata si platita ca atare, care se bazeaza pe faptul ca unii oameni au nevoie de bani repede si ceilalti au nevoie sa plateasca putin.
.
La fel cu munca necalificata in constructii, care ar trebui interzisa prin lege.
Sunt peste o mie de normative care acopera fiecare situatie si uneori se bat cap in cap, agremente tehnice pentru fiecare material… iar mare parte din executie o face un Gogu care pana mai ieri lucra pe treieratoare si nu stie sa citeasca indicatiile de pe sacul de ciment.
NOU
Cam ce calificare in constructii trebuie sa aiba cel care spala rotile masinilor cand pleaca din santier?
NOU
@Andrei: Sofer?
NOU
şi de ce n-ar trebui să aibă și picoli/chelnerii (nu-s prea sigură de diferență, nu prea ies în cârciumi) o calificare, niște cursuri, ceva? de ce e musai să fie făcută de niște oameni fără experiență, care azi sunt, mâine nu?!
eu aș prefera pe cineva care să știe să-mi recomande o băutură, care să știe ce e în cocktail-ul ăla (da, știu de astea se ocupă bamanul, dar dacă pe mine la masă mă servește altcineva aș vrea să știe ce e ăla sirop de grenadine din cocktail-ul ăla, sau în general ce conține dacă pe meniu nu scrie), aș vrea să știe să-mi recomande un vin sau chiar o garnitură sau o salată, și să știe ce conține mâncarea aia (dacă pe meniu nu scrie, sau se face o referință vagă la ”condimente”), poate am o alergie, poate nu-mi place o anumită legumă.
ca să nu mai zic de servirea în sine, de modul și momentul în care se prezintă la masă. poate sunt într-o discuție intimă (nu sex) sau într-una aprinsă (nu ceartă, genul de discuție când te încingi pe un subiect), un chelner pică tare prost chiar dacă vine să mă întrebe ce mai vreau; în același timp parcă n-am chef să stau cu mâna pe sus ca la gară să atrag atenția cuiva că mai vreau ceva. presupun că toate astea se pot învăța la un curs, o școală.
de ce ar fi făcută munca asta de niște necalificați?!
NOU
Desi pare lung articolul, l-am digerat repede 🙂
NOU
mie mi-a lăsat un gust amar 🙂
NOU
E vina Chefului.
Sau lui Chef.
Ca la astia nu-s sigur.
NOU
@boemul probabil de la m**a cu c***t din final.
NOU
Intrebare: ce sparge clientul cine plateste? Firma sau angajatii din bacsis? Ca as prefera sa platesc eu, decat sa plateasca chelnerul ca am eu 2 maini stangi si alea oloage. Bine, eu m-am oferit sa platesc ce-am spart fara sa stiu cine suporta pierderea, dar am fost si sunt angajat, tin un pic mai mult cu angajatii. 🙂
NOU
Daca spargi lasi bacsis mai mare cu cat ai spart si gata. Sau vrei bon pentru vase ?
NOU
Deci tot din bacsis acoperi sparturile
NOU
Pai ce s-a povestit mai sus e foarte light, sa vezi cand prinzi angajatele ca isi baga la chiloti carne ca sa o duca acasa :)).
Sau cand se ineaca cu mancare atunci cand intri in restaurant, desi tu le dai o masa gratis pe zi, dar tot nu le ajunge.
NOU
1 masa pe zi? Atat dai tu la minim 12 ore de munca? Iti meriti soarta…
NOU
Brezoianu, tu ai o masa pe zi la 8 ore de munca lucrate? Plătită de angajator? La ce firma? Da, știu, sunt și excepții care fac asta, sau te poți referi la tichete de masa…dar oricum excepțiile îs puține. Așadar, nu înțeleg comentariul…
NOU
Eu o întrebare: dacă un client sparge din greșeală 2 farfurii și 2 pahare (să zicem copilul lui, nu chiar clientul) paguba o suportă tot ospătarii din ciubuc? Sau ei suportă doar ce au spart ei din vina lor? Eventual clientul să suporte singur paguba produsă?
NOU
Nicaieri in lumea asta nu se pune problema sa plateasca clientul chestile sparte. Doar la noi am patit sa-mi ceara asta si i-am rugat in cazul asta sa-mi treaca pe bon spunandu-le ca ma voi duce cu el sa verific daca au in domeniul de activitate comercializarea de pahare. Problem solved.
NOU
Eu doar întrebam cum procedează. Nu am auzit până acuma nici practica plății de către ospătari a chestiilor sparte, dar aia nu înseamnă că ea nu există.
NOU
si mie mi se pare neobisnuita
NOU
Doar mi-ai adus aminte de faza. Si mie mi se pare ciudat putin ce zice in articol. Cate farfurii pot sparge si aia intr-un weekend? Ori ii dai afara daca depasesc nivelul admis de incompetenta ori suporti accidentele inevitabile ca doar nu ti-ai planificat sa ai setul ala de pahare pe viata…parerea mea.
PS: in cazul de care ziceam sunt convins ca incerca si chelnarul sa scoata un ciubuc in plus, daca nu era agresiv lasam eu de bunavoie in plus
NOU
PPS: am patit si la greci (nu ca oriunde la ei s-ar intampla asa, sa nu crezi ca-i compar prin asta ca natie cu romanii): Paharul era plin si imediat a adus alta bautura fara sa intrebe ceva pe care n-au trecut-o in plus la nota
NOU
Luke,
Nu trebuie sa aiba in domeniul de activitate vanzare de pahare. Daca-i spargeai geamul nu trebuia sa aiba domeniul de vanzare geamuri sa-ti ceara bani. Se constata prejudiciul dupa valoarea de inventar si iti da un bon ceva (nu mai stiu exact) pentru bani. Nu se face prin casa de marcat si cred ca nici TVA nu se adauga.
Ar trebui sa fie cretini sa se complice pentru o farfurie de 5 lei, mai ales de fata cu alti clienti. Ar pierde insutit in timp.
NOU
@Luke
Esti de la ANAF?
NOU
Refuz sa cred ca absolut toti sunt de rahat, aprovizionare, proprietari, personal si patronul e un sfant! Articolul este mai degraba o viziune a lui si nu realitatea. Da stiu romanii dunt fe rahat, din cauza asta sunt pline pasagerele de 5 stele de personal romanesc!
NOU
nu prea cred. Am avut si io ceva experienta, si am intalnit si io caracterele astea.
NOU
Pai vezi ma Doru Vlad ca ti-ai raspuns singur la dilema morala. Daca toate “pasagerele de 5 stele” sunt pline de personal romanesc cine a mai ramas acasa sa te serveasca pe tine?
Valabil in orice domeniu din pacate, cu foarte putin exceptii.
NOU
+ personalul de la chestiile de stat insarcinate cu controlul care se pun la masa si anunta ca de unde sunt, si cam asta e toata plata.
Tre sa recunosc ca erau totusi simtiti, si nu comandau vita argentiniana sau ceva + ca veneau prin rotatie.
NOU
Problema e cu romanii care lucreaza in Romania, nu cu cei de pe navele de croaziera sau din alte parti ale lumii. Ca pe nava, daca nu faci treaba pentru care esti platit, zbori printre rechini 🙂
La noi pleaca imediat in alta parte si o ia de la capat cu smechereala
NOU
Cel putin la partea cu angajatii pot confirma, am un prieten care are sa ceva. Sunt oameni care vin stau o zi sau catva ore si dispar pur si simplu, nu mia raspund la telefon etc…
Dai interviu pt ospatari si vin numai aiuriti, si salariul nue 15 mil cu bonuri de masa, dar o idee ar fi ca lumea nu prea vrea sa munceasca.
NOU
niiiice… 🙂
NOU
Nu inteleg faza asta cu picolii.
Nu poti sa scrii in contract ca daca lipseste de la munca fara motiv sa ii poti actiona in judecata sa le iei si chilotii de pe ei pt ca a trebuit sa cheltui multi bani ca sa ii inlocuiesti?
NOU
Adica sclavie? Poti sa scrii in contract, ma gândesc, dar atunci cine iti mai vine? Iar daca se inteleg toti sa scrie sau ajunge sa fie in codul muncii, e, cum ziceam, sclavie. Si atunci ai treaba, ca tara, cu UE, ONU etc.
NOU
Scrie “lipsa fara motiv”. Aia nu e sclavie.
Vrei sa pleci, s-au inventat niste chestii numite “demisie” si “acordul partilor”, nu te tine nimeni in lanturi.
NOU
Ai incercat tu sa scrii si a fost totul ok, ai castigat in instanta si ai si recuperat ceva sume? Sau esti doar un baiat care scrie chestii pe net, ca e gratis?
NOU
Da, si s-a inventat si o chestie ca dupa 3 zile de absenta nemotivata poti fi dat afara. Se pot întâmpla tot felul de lucruri si n-ai timp sa vii sa scrii demisia.
NOU
cat le dai tu salariu bai vrajitorule? asta e dintr-un film SF ca exista un restaurant in romania care da mai mult de 15 mil salariu (suma care si-asa e exagerata). Am intalnit ca tine patroni ahtiati de foame peste tot unde am muncit. Intotdeauna se implica in spaga angajatului, lucru nehotarat la angajare. Spaga se face rar datorita mancarii, pentru ca daca e asa buna, inseamna ca are si un pret imens si nu are rost sa mai dea si spaga ( in mintea clientului se dezvolta ideea ca un local cu clasa plateste asa bine personalul incat nu este nevoie). Spaga se face din serviciul ospatarului, felul in care trateaza clientul si cum il face sa se simta.
Si picolii nu vin sa-ti munceasca tie 12 ore/ 5 zile p saptamana pe 10 milioane maxim, ai incercat sa traiesti tu din 10 mil o luna?
NOU
Dap. In discutiile cu diversi patroni de carciumi/restaurante am tot auzit asta : “dom’le, io imi platesc decent angajatii, exclus minimul pe economie, exclus contracte pe 2h/4h pe zi, cum fac ALTII” si totusi cand tragi linie www.foodandbar.ro/angajatii-din-restauarnte-si-hoteluri-au-in-continuare-cele-mai-mici-salarii/
NOU
Dilaila – esti constient(a) ca exista locuri in lume unde nu au nici macar atat salariu traiesc doar din tips (sua, par example) …spaga parca se dadea pentru favoruri – probabil asta crezi tu ca faci cand aduci mancarea la masa.
nu iau partea celui cu restaurantul pentru ca probabil nu e usa de biserica dar ca fost mini patron in horeca iti pot confirma ca personalul nu stia cum sa fure mai bine (la bani, la timp, la plus de bar, la orice) – ca si prima preocupare. sunt multe diferente intre restaurante dar variatia cea mai mica e in general pe lispa totala de incredere si de o parte si de alta, lipsa de predictibilitate si calitatea de rahat a mancarii mai peste tot la acelasi pret ca afara. nu va ajunge salariul de rahat si “spaga” ca ati carat o farfurie pana la masa ? se fac angajari la deloitte la divizia de risk management
NOU
FL- in SUA or trai din tips dar trebuie sa te gandesti ca tipsul ala e impozitat acolo pentru ca se lasa la nota de plata. Deci aia platesc impozit la tips, da? In Ro inca se da cash!
Nu, nu am auzit niciunde sa se plateasca oalele sparte de chelneri sau personalul din bucatarie decat foarte rar si stipulate pe undeva prin contracte. Da-n fine poate nu stiu eu! In general restaurantele fac contracte cu depozite de redistributie a farfuriilor, bolurilor si obiectelor casante sau prosoape, obiecte de unica folosinta care se strica usor si se fac contracte avantajoase de inlocuire…..dar sa platesti din tips? E ban neimpozitat intrat in buzunarul sefului….nu? Obiectele casante se strica si din proasta fabricate nu din cauza ca le scapa X pe jos. Traita de mine – am ramas cu toarta in mana de la o cana de ceai. Se uita ospatarul la mine de parca eram paranormala cu cana de ceai in poala si toarta in mana. Si ce fac? Ii scad din bacsis?
Cu privire la personal – poate e bine sa ti-l antrenezi singur cu conditia sa nu plece din locatie 1 an de zile dupa ce faci cursul cu el. Altfel taiat din salariu, beneficii…etc Sau angajari direct de pe bancile liceelor cu profil alimentar ( mai exista?)
NOU
+ 10 Nea Dilaila
As mai zice si de relatia lui cu statul… oare-si plateste taxele ?! in integralitatea lor ?
@Fl
Trage aer in piept, fa 10 flotari !
Esti constient ca aia-ti fura de FOAME (carne, maruntis, o bucata de cascaval – de ce nu le-a facut plangere penala) ?!? nu sa-si ia ferrari… sau cine stie ce super telefon…
Acum, te-ntreb: de ce fura de foame ? fiindca le ajugne spaga, innit ?!
NOU
mihaela, nu am inteles argumentul cu impozitul. am spus doar ca referinta pentru cei ce se plang ca e mic salariu ca sunt tari (mai multe) unde in horeca nu se dau salarii. si nu peste tot e inclus in bon. aproape acelasi pret la mancare, tips de 10-20%, zero salariu, chirie in ny. in altele e salariu de 1500+ eur (belgia), in altele zero. Cui nu-i place se apuca de altceva sau suporta. Partea cu platitul chestiilor sparte din tips e o porcarie meschina tipica pentru ro (mai sunt multe altele la fel in orice domeniu). spune multe mai ales ca in general paharele & stuff se primesc gratis de la distribuitori.
fane am facut 10 flotari tot nu e ok sa furi.punct. se poate discuta pe detalii la nesfarsit ca la viol. avea fusta scurta, cerea atentie, bla bla. fix si cu felia de cascaval …era infometat, avea bunicul bolnav, e tara naspa, etc.. pana una alta mai bine sa credem ca nu e bine sa furi decat invers. e tot mai greu de crezut intradevar mai ales cand vezi ce mizerie generala e in toata tara din cauza politicienilor, “afaceristilor”, etc.. s-a uzat rau pana si conceptul de ciordeala.. practic a cam devenit ok.
NOU
@Fl, citez dintr-un clasic.. “când o lege este încălcată de prea multă lume, înseamnă că legea trebuie schimbată, că nu o să schimbăm poporul”
si ca un corolar la aceasta perla, acelasi ilustru : “Dacă toți suntem corupți, înseamnă că nimeni nu e corupt.”.
vezi, problema nu e la ei ca fura, ci la tine ca NU furi.
NOU
thebblack
“citez dintr-un clasic.. “când o lege este încălcată de prea multă lume, înseamnă că legea trebuie schimbată, că nu o să schimbăm poporul”
si ca un corolar la aceasta perla, acelasi ilustru : “Dacă toți suntem corupți, înseamnă că nimeni nu e corupt.”. vezi, problema nu e la ei ca fura, ci la tine ca NU furi.”
Fara sa atrag vreo suspiciune, cu prima parte, severin a grait un adevar (din categoria “secrete cunoscute/deschise”) din moment ce a aplicat-o pe persoana fizica, la fiecare: legile sunt facute proaste, ostentativ, in asa fel incat abia poti (daca poti) sa nu le incalci. Si e corect, pana la un punct: daca nu avem un contur, in asa fel incat sa putem sa respectam legile fara sa fim la ananghie in a le incalca, atunci nu trebuie sa ne miram ca se incalca automat ca si cum e normal, zilnic.
In viziunea lui imputita, el are dreptate pentru lumea noastra subreda: n-ai cum sa re-educi o mentalitate colectiva invatata sa traiasca si sa se multumeasca in mizerie & sa gandeasca opus realitatii. Poti sa condamni un ilegalist pentru ce-a facut dar n-ai cum sa-l condamni pe ilegalist pentru cum gandeste & actioneaza, daca s-a nascut printre alti ilegalisti & a invatat sa se comporte ca un ilegalist.
Sa mai iau un exemplu: codul rutier. Hai, ca mai am inca un pic si se supara lumea pe mine daca bag codul rutier ca exemplu pe ce spune severin.
E foarte ciudat sistemul nostru: totul se bazeaza pe manjeala. Absolut totul, din momentul in care te nasti, pana pe patul de moarte. Totul.
Nu exista om care sa nu fie manjit in tara asta fiindca tot sistemul e facut asa fel incat nu poti sa eviti manjeala. Si daca se intampla ceva, la o reforma fara pretexte scrise, toti ar sari cu curul in sus pe motiv ca “Dar ce, ma, de ce vrei sa fii tu mai cu mot? Lasa asa, daca noi am trecut printr-un cacat, inseamna ca si generatiile viitoare trebuie sa treaca prin acelasi cacat, ca si noi” si “Ha! Cine se gasi sa vorbeasca, tu, care si tu esti manjit. Ipocritule!”
E o dinamica foarte toxica. Daca incerci sa faci dreptate, ceilalti iti vor spune ca esti fraier si ca altii (acesti “altii” generalizat) nu fac asa. Daca nu incerci sa faci dreptate, totu-i un rahat. Daca incerci sa faci dreptate, exista frica cum ca un superior o sa-ti dea in cap pe motiv ca “esti mai cu mot”.
Asa ca… cine crede in schimbarea facuta de jos in sus, nu stie ce vorbeste deoarece noi, romanii (inclusiv eu, ma bag in ecuatie), nu vrem sa iesim afara ori de cate ori se face o manareala. Nu vrem, pur si simplu, suntem iobagii perfecti.
Asa ca, ramane ca schimbarea, aia reala pe fond, fara scrisuri, e facuta de sus in jos. Daca nu… nici copiii nostri nu vor avea o situatie materiala si sufleteasca mai buna decat cu ce ne chinuim noi acum, in prezent. Expresia “N-ai cu cine” e mult mai complexa.
Sper ca FL o sa-mi citeasca si mie comentariul. Poate vede ceva cu care e de acord.
NOU
@FL ca idee imi spui si mie, te rog o tara in care salariul este zero?! Vad ca tot spui de Statele Unite, ai omis un lucru este un salariu pe ora plus ciubuc (tips) sau cum vrei sa ii spui. De acord ca nu este in regula sa furi. @Mihaela se plateste si numerar in Statele Unite nu doar cu cardul si nu este impozitat. Dar, da ce este platit cu cardul se impoziteaza. (difera de la stat la stat impozitul).
NOU
imi amintesc anii 95 cand deschisesem si eu o alimentara de cartier si venea garda financiara in control.
Desi incercam sa fiu si eram in legalitate, la fiecare vizita inspectorii se serveau cu cateva sticle de bauturi scumpe. Pur si simplu le luau de pe raft.
Pana cand m-am prins eu ca trebuie sa am pregatita o plasuta cu atentii sub tejghea iar bauturile scumpe sa le pun undeva sus unde ei sa nu poata sa ajunga.
Cei care au astfel de afaceri stiu la ce se pretau angajatii statului si de ce bataie de joc era.
NOU
As vrea sa ii vand un mic pont autorului.
O prietena si-a deschis un local unde se mananca burgeri, coaste etc.
Exact aceleasi specimene de picoli si bucatari ca in povestea lui.
Metoda ei de a rezolva cu cei care nu se mai prezentau a 2 zi sau dupa 1 luna la munca a fost ca la
angajare sa ii puna sa semneze contractu cat si demisia. Preciza ca o sa o foloseasca in cazul in care
nu mai apar la munca si nu mai reuseste sa ii contacteze.
NOU
Nu-i cam ilegala chestia asta?
NOU
Nu e legal! Punct. Nu ai voie sa ceri demisia semnata in alb. Punct.
NOU
O sa fie tare cand o sa mearga unu din astia cu demisia aia la ITM sa reclame 🙂
NOU
domnu’ puşcă, dacă e cu coaste şi e în Bucureşti lăsaţi vă rog şi adresa, într-un mod mai voalat să nu se considere reclamă. de exemplu doar denumirea străzii pe care e localul şi un punct de reper 🙂 mersi.
NOU
daca ii face cineva reclamatie, asta e chestie penala, aduce ITMul politia peste ea
NOU
varianta 2.
“Articolul Paispe:
in caz de absenta nemotivata de la servici pt 3 zile consecutive fara sa ne contacteze, contractul se considera desfiintat de comun acord. La multi ani si hai noroc!”
NOU
@shoTgunu – si cine poate crede chestia aia? Cat de tampit trebuie sa fii sa-ti semnezi demisia si sa stai cu sabia lui Damocles deasupra capului ca daca-i vin patronului pandaliile pe orice poti sa zbori! Da bine, merge daca ea e patroana, tot ea e angajat si tot ea se da pe ea afara…..restul sunt SF-uri!
NOU
Asta e o practică întâlnită și în țările din vest, mult mai des decât se poate crede. Vrei, ești angajat, nu..pe aici este ușa
NOU
Am semnat si eu demisia la contract, nu ma mai mira nimic, bai da nimic.
NOU
boborul zice intelept:
“Bărbatul temător își învață nevasta curvă și stăpînul
scump sluga hoață.”
cred ca buba e si la “antreprenorii” din bransa
NOU
Strada Sperantei 7
nu stiu exact cum era formulat..si nu cred ca mai foloseste metoda.
NOU
no bine…mergi tu si baga minciuni la alta masa!
NOU
La parter?
NOU
Inconsistente si necongruente cat carul:
Ba nu are voie maitre sa il recunoasca, ba angajeaza el personal chelneri si picoli.
Ba are mai multe restaurante, ba cumpara el personal carnea de la un bulgar cu o duba. Ceva ceva mie imi suna aiurea.
La asta cu farfuriile pot sa zic una si buna: aci unde lucrez “spargem” marfa lunar cam cat rulajul lui anual, daca nu mai mult. Nimeni nu se gandeste sa ne impute. Nu ar mai lucra nimeni atunci. Accidente se intampla si pentru asta exista provizioanele de riscuri si cheltuieli. Ia mai da o geana prin cartea aia de conta ;).
Iar tipsul e pentru angajat nu pentru patron.
Si uite asa se plang toti ca nu gasesc muncitori calificati si sunt ei curati ca lacrima si buni ca painea calda.
NOU
Nu, nu stiam. Insa se explica de ce cereau muistii 50000 de lei (inainte de denominare, undeva pe la 2 euro p-atunci – 2001 sau 2002) pe un pahar care era primit la ceva promotie de coca cola.
NOU
Ma-sa, am trecut mailul gresit …
NOU
A modificat Arhi, a șters emailul cu admin@adriannastase.ro
NOU
Un articol cam ciudat. celebra litera I nu mai exista demult, plus alte inadverdente grosiere… Inteleg oful omului dar punerea pe hartie este gresita
NOU
Lucra ca lider sindical la APACA pe vremuri
NOU
“Au trecut pe la mine prin birou sute de oameni, mai buni, mai răi, mai proști sau mai deștepți, dar toți, sau aproape toți, cu o caracteristică. Sunt români.”
“Și despre relația cu statul, dar nu acum, că am un mic control și nu ai voie să divulgi cui și cât dai șpagă”
Tot birtas roman te chemi si tu. Ai curaj sa spui ca-s hoti aia care iti platesc farfuriile sparte (apropo:daca erai patron de firma de constructii ma puneai sa platesc metrul ala cub de beton comandat in plus la tunarea placii, ca sa fiu sigur ca-mi ajunge, sau zidarii sa suporte din salar sparturile de caramida, mortarul cazut pe jos la tencuit sau cimentul distrus de ploaie?), dar n-ai curaj sa dai numele celui caruia sustii ca-i dai spaga?
Verticalule!
NOU
Autorul articolului ramane dator cu o clarificare/explicatie pe tema farfuriilor/paharelor sparte.
NOU
Incerc sa inteleg ideea articolului. Sfat cum sa procedam? Ca romanii angajati sunt de cacat? Ca ai x restaurante? Ca toti se cred master chefi? Sa nu procrdam ca tine? Care e ideea articolului?
Arrticolul incepuse bine sincer. Doua lucruri mi-au folosit, aia cu chiria care nu e pe numele tau si aia cu mostra de carnati. Dupa aia a dat-o cu cine acopera spargerile.
N-am fost patron de restaurant si nici n-am lucrat in unul sa pot sa am o parere pertinenta, insa parerea mea, e ca tu ca patron tre sa-ti iei niste riscuri si sa acoperi mici pierderi nu sa pui angajatul care a scapat un pahar pe jos. Pentru ca ala muncea in interes de serviciu. Iti zic sigur ca daca la mine se intampla sa mi se futa mouse-ul sau chiar sa dau eu cu laptopul de pamant, in maxim 3 ore am un laptop identic acoperit de firma. In nici un caz nu se pune problema sa acopar eu accidentele, nu l-am vandut pe olx, s-a intamplat pentru ca in orele alea lucram pentru tine. Deci daca as fi angajat si mi-ai zice cum facem sa acoperim pierderile, mi-as baga pula in restaurantul tau. Exact, fara preaviz de 15 zile, in ziua de salariu, mi-as lua banii si as pleca. Nu e vorba de lasat portita deschisa in cazul asta. Acum poate raspunsul meu iti raspunde si tie la intrebarea de ce au plecat picolii dupa o luna de salariu.
NOU
sigur, doar ca tu nu spargi in fiecare zi cateva zeci de laptopuri, banuiesc. #numazic
NOU
Asa e, plus ca laptopul ala are un termen de garantie, sa zicem 3 ani. Probabil ca firma il poate schimba cu producatorul daca s-a futut, si oricum obligat mi-l inlocuieste in 3 ani.
Acum referitor la problema din articol. Nu poti sa bagi angajatului totul, mai ales ca era in interes de serviciu. Iti mai asumi si pierderi. Exemplu, firma isi asuma pierderea cu farfuriiile, angajatul zice “uite bag patronul asta e altfel, ce rost are sa plec la altii cand altii ma pun sa platesc paharele”, si fac overime neplatit pt el, in felul asta tintesti long term si exista o sansa sa iti pastrezi angajatii. Altfel, pe scurt timp, fiecare trage pentru el si nu lucram impreuna. Asa vad eu o relatie, poate gresesc dar fara flexibilitate nu se poate construi pe termen lung.
Plus ca nu stiu toate datele problemei, daca patronul avea doi ospatari la un restaurant cu 50 de mese tot timpul fulk si aia trebuiau sa acopere in viteza tot, apar greseli si iti asumi si pierderi. Zic si eu. Repet, nu sunt patron de restaurant dar as merge pe o flexibilitate pentru obiectiv pe termen lung si pastrarea angajatilor buni.
NOU
nu ma bag, dar eu am mai lucrat in restaurant. asta e o chestie normala si obisnuita dintotdeauna. in primul rand, clientii care sparg nu sunt incarcati la plata cu costul farfuriei, dar in majoritate lasa in plus la nota costul ei. in al doilea rand, daca tu, ca angajat, nu esti responsabilizat cu ceva, cum mai ai grija de chestiile alea? fizic, cum il pot face pe dorel, 10 clase, picol, sa fie atent si sa nu sparga lucrurile fragile cu care umbla toata ziua? sa ii dau o prima pentru asta? asta e PRIMA metoda prin care faci personalul atent. patronul isi asuma pierderi. mancaruri gresite, produse care expira, mancaruri trimise inapoi, amenzi primite in general din cauza angajatilor care nu respecta diverse legi. responsabilitatea angajatilor unde se opreste? la servit la masa, restul nu intereseaza pe nimeni. s-avem pardon, dar e o prostie.
NOU
Arhi sorry, dar daca chiar face chestia asta fie are toate restaurantele din buc si nu au aia unde sa fuga fie se pleaca cu un bacsis imens pe seara si nu e o problema. e naspa si ca a spus-o si ca o face. din cauza “responsabilizarii” de genul asta sunt toti terorizati daca te duci sa schimbi un produs care nu merge si dau 10 telefoane la sefu. nu ma mir ca nu prea mai se vad chelneri zambind prin buc..think about it : cara la masa o mancare cam prost facuta in general si scumpa ca dracu si daca au stranutat si le cade un pahar trebuie sa-l plateasca. mai exista variante..loializare, incurajare, .. eu de ex am avut un partener care avea ca principiu de viata de antreprenor de rahat ce era ca toti angajatii astia fara master in inteligenta artificiala trebuie tratati ca niste vite (de asta ne-am si despartit) si fix de la atitudinea aia guess what ? te aplecai sa iei un pix de jos si te futeau cum puteau. toti gresesc (si “antreprenorii” si astia de numesc bacsisul “spaga”) si asa s-au si inrait. ca in trafic 🙂
NOU
Arhi, dar de ce nu merge asta cu prima in cazul in care nu sparge ceva?
Simplu, avem pe luna mai putin de 20 de farfurii sparte, mai iei 100 RON .
Asa greu sa fie ? Asa il mai responsabilizezi si pe el.
NOU
Imi e greu sa cred ca un restaurant nu primeste vesela gratis de la furnizorii cu care lucreaza. Si chiar daca nu ai primi cate se pot sparge si cat de scumpe sa fie?
Am avut un barulet mai mic si stiu ce vorbesc. Desi aveam rulaj de marfa destul de mic, am primit la pahare de am dat seturi intregi la toti prietenii si tot mi-au mai ramas.
NOU
cand te fute vreun ospatar sa iti aduci aminte d-asta, monsieur!
NOU
Si io am fo’ veselar o perioada in armata (deh, pedepse…) si desi nu ma punea nimeni sa platesc cioburile, n-am spart decit toarta unei cani de ceai. Era ultima care mai avea asa ceva… Ceramica buna, groasa, de Alba Iulia, nu cacaturile astea chinezesti de acum.
NOU
Cetin, inteleg ce zici si nu te contrazic, vreau doar sa iti dau exemplu de tampenie problema a angajatului din cauza prostiei si problema din cauza a ceva normal la munca. Vorbesc doar de IT ca nu cunosc alt domeniu
– am inceput cu un job intr-o firma de vandut calculatoare, era o promotie a dat unul monitorul moaca la o uniitate centrala in prima zi in care se angajase, primul lui job, gaura de 900 lei sau 9 milioane vechi pe atunci. A gresit, promotia era la altceva si a dat la subpret totul. A fost discutia cum se acopera monitorul. A fost greseala lui in primul rand ca nu a invatat corect despre promotiile respective si da tre sa acopere. A acoperit nu stiu cum, in rate sau ceva, a platit. Cu asta sunt de acord
– in cazul in care mi-a alunecat paharul din mana ca eu alergam sa-l servesc pe altul, aici eu personal n-as mai considera ca neaparat greseala a angajatului. Repet, fara sa fi muncit in domeniu poate de asta nici nu vad paguba totala.
Alte exemple de tampenii, gazul lui peste prajit de la ING, poate la EMAG televizoare cu 1 leu (desi cred ca aici Emag acopera tot). Aici da, angajatul e total responsabil pentru greseala, in cazul ING firma cu care a facut serviciul asta. Dar cu scapatul unui pahar sau zece, consider mai mult ca mini accident de munca.
Ce as face eu, baieti se sparg cam multe farfurii, fiti si voi mai atenti data viitoare tura asta acopar eu dar costul a fost prea mare. Hai sa vedem cum facem ca in felul asta nu mai raman bani de prime de craciun, nu ca nu vreau sa va dau dar chiar nu mai raman.
Eu ca angajat, am futut chestii la viata mea, ca na, 15 ani de munca nu esti robot, daca nu s-a pus problema sa platesc fizic si pagubele mi le-au acopetit sefii sau firma, m-am simtit obligat moral sa fixez altfel problemele (disponibilitate program prelungit, weekenduri, overtime, facut treaba mai bine, fiind mai atent data viitoare, odata am futut un server munca de instalare de o luna de zile a unor colegi, futusem niste link-uri dar nu stiam care dintre ele nu mai stara nimic si trebuia livrat azi la client, in 2 ore l-am pus la loc ca in noaptea aia trebuia livrat).
Dar intr-adevar si angajatul trebuie sa fie mai responsabil dar daca o fac cu paharul din prima fara a discuta cu ei, fara a-i ruga sa fie mai atenti, fata a le zice ce se intampla (exemplu prima de Craciun nu mai avem de unde) siincer plecatul in cauza de fata nu mi se pare iesit din comun, e previzibil sa se intample.
NOU
Rahat, am scris comentariu nou in loc sa dau reply la al tau
NOU
Uite inca un exemplu cu farfuriile. Vorbesc tot imaginar. La nota de plata as include un mic survey. As ruga frumos clientii sa completeze la plecare, 7-8 intrebari, ce le-a placut, ce nu le-a placut, servirea note de la 1 la 5, daca vor sa mai revina, calitatea mancarii, aranjamentul, comportamentul angajatilor si amabilitatea, armosfera, ce recomandare are clientul pentru imbunatatire. Scurt, doar checklist, clientului sa nu ii ia mai mult de 2 minute sa completeze. Daca problema cea mai mare e doar farfuriile sparte dar localul e in rest full si toti sunt super happy si revin constant si mie business-ul imi merge, daca la survey toti sunt super multumiti si chiar revin tot timpul, de ce sa imi dau eu foc la valiza cu farfuriile? Zic si eu, repet, fara sa am treaba cu domeniul sau sa fi muncit/avut restaurant.
NOU
copolovici?
NOU
În mod cert 🙂
NOU
Vi se pare abuzant ca angajatul sa plateasca ceea ce strica.
Dar care e solutia voastra pentru a elimina sau cel putin a limita aceste pierderi?
Pentru ca se stie cum e romanul constiincios sa-si faca treaba cu grija si profesionalism.
Pot sa fac pariu ca in cazul firmelor care isi acopera singure paguba numarul farfuriilor sparte e de minim 3-4 ori mai mare.
Alta idiotenie, ca si client spargi o farfurie intr-un restaurant si sa consideri abuziv faptul ca trebuie sa o platesti paguba. Asta e in stilul clasic romanesc “arde-l pe prost”. Daca ai copii imbecili care nu pot sta la masa si manca normal, lasa-i acasa.
Nu zic, poate anumite localuri nu-ti cer banii pentru ceea ce ai stricat. Insa bunul simt ar trebui sa iti dea de gandit ca ai gresit si ca trebuie sa platesti. Dar nu, romanul e roman. Daca poate sa te pacaleasca, e o zi perfecta pentru el. Eventual sa bage in geanta si o furculita sau o solnita.
Dupa ce te angajezi sa spui ca ai plecat ca prostul (fara sa anunti pe nimeni) pentru ca ai avut salariu mic e o alta idiotenie.
La angajare stiai foarte bine care e salariul cat si ceea ce ai de facut.
Cel care pleaca fara sa dea buna ziua e doar un prostovan si nimic mai mult.
Daca intradevar problema ta e salariul, poti foarte bine sa te angajezi doar pe acele posturi care iti indeplinesc cerintele salariale. Nu sa iti bati joc de munca celor care te-au angajat sau de cei care aveau nevoie de acel post.
PS. nu lucrez in domeniul horeca tocmai pentru ca ai parte de astfel de specimene, urasc sa interactionez cu astfel de oameni.
NOU
N-am mai mancat in oras o tocana de vita buna de ceva vreme, i-a apucat pe toti hipstereala culinara si fandoseala, n-ai motive sa dai pe gat un cabernet!
Utila analiza profilului angajatilor, te pune pe ganduri daca esti/vrei sa devii patron, nu neaparat de taverna….
NOU
Observ aruncat leitmotivul asta cu “sunt romani” de parca asta ar fi explicatia pentru orice. Ceea ce-mi spune multe si despre nivelul intelectual si capacitatea de argumentatia a autorului.
Stimabile, selectia la angajare nu vad sa fie facuta pe considerente etnice, nici obligata prin lege. Poti angaja part-time studenti straini. Multi au si experienta.
Prin urmare ea e facuta de oferta si atitudinea din timpul desfasurarii contractului de munca. Daca oamenii care accepta sa lucreze cu tine sunt slabi, inseamna ca cei buni au un motiv pentru care nu vin sau nu stau. Iti fac un desen?
Tot ce am inteles eu din articolul asta e ca e patronul e probabil pakistanez, si ca farfuriile sparte intr-un lant “mare” de restaurante provoaca daune intr-atat de mari incat creeaza nopti nedormite detinatorului.
Amin.
NOU
au contraire, nu ai citit in nota care trebuie : toti sunt romani = si patronul e roman…. asta e explicatia pentru meschinarie. de angajati nu mai comentez ca desi sunt bine descrisi in articol, i-a facut brusc pe toti sfinti dintr-o fraza in care am aflat ca fura din banii lor. nici o problema si ei o sa fure din cocktailul meu si eu o sa iau un pix de la birou si ne vedem cu totii de miorita in timp ce ne plangem ca e mic salariul pentru un job (care nu e de academicieni) pe care altii il fac doar pentru tips… ca doar in filme cei ce nu lucreaza la google isi iau cate doua joburi sa supravietuiasca, la noi esti un prost..
NOU
Citesc comentariile. E bestial.
E clar ca omul are niste probleme cu angajatii. I se dau niste posibile cauze si solutii alternative.
Si aici se vede romanul. In loc sa se bage la cap si sa se incerce ceva nou, vin toti si re-explica cat de bine e ceea ce face omul ala. (Ca responsabilizeaza ca bla bla). Si e clar ca ceva nu merge, ca de aia se plange.
Si va mirati de ce am plecat noi astia cu chef de lucru? Io-te, de aia.
NOU
Vrei solutie de responsabilizare. Uite de ex. un sistem de bonusare, saptamanal. Se ia un nr de spargeri considerat normal si care se asuma. Daca o saptamana pierddrile sunt sub acea limita se da x bonus. (Atentie tre sa fie posibil de atins altfel nu are efect.). Si sa vezi ca lumea e mai atenta. A, ca probabil vor veni cu farfuria in geanta ca sa ia bonusul asta e alta poveste. Dar ideea era sa aiba patronul vesela intacta, nu? Sau vroia doar un pretext sa mai ciupeasc ceva neimpozitabil?
NOU
oricum e luata povestea, initiativa de a publica seria asta e imho un mare success. la articolul asta s-au inflamat cativa ospatari ca minte cu salariu si mai toti ceilalti pe un principiu ca le pune cioburile in spate la niste amarati (care nu sunt usa de biserica, sa fie clar)…
inteleg ca partea a doua este despre frustrarile legate de clienti … well pe aici TOTI suntem clienti si blogul are multi cititori … acolo o sa vedem cum se face o friptura in sange.. o astept ca pe sezonul 3 din narcos.
NOU
Mare adevar…am regasit multe din experientele personale!
Da…si va povestesc din pozitia de angajator! Insa, angajator la care cel mai mic salariu este de 1 500 lei.
Da…este normal sa le opresti “sparturile” din tips! In momentul in care la a treia abatere picolul iti sparge din nou o tava intreaga de pahare de apa sau vin -care nu sunt date de furnizori, deoarece nu au bugete – care pahar ce sa vezi…costa 20 lei /bucata, daca vrei sa te diferentiezi si sa iti respecti oaspetele!
Da…nu gasim personal calificat, deoarece nu se mai face scoala de odata…si iti asumi…angajezi fara experienta…faci scoala cu ei (daca ai cu cine) si cand i-ai pregatit bine…ca sa vezi…pleaca pe vas!!!
Da…organele de control! Minunate…cerintele Anpc-ului sunt diferite de ale Dsv-ului, care mai departe sunt diferite de cele ale Dsp–ului! Si ce sa vezi?! Cand vin in control…controleaza toti acelasi lucru…iar tu patron trebuie sa faci frumos…insa pentru fiecare diferit!!! Am si exemple in acest sens…
Nu soun ca noi oamenii de restaurant suntem minunati si fara greseala…insa este o meserie extrem de grea…duci o “lupta” continua cu fz, cu angajatii, cu statul…si uneori chiar si cu oaspetii!
Dupa 12 ani de experienta nu am reusit pana acum sa inteleg cum un oaspete isi da seama ca “mancarea nu a fost pe gustul lui”, abia dupa ce a terminat aproape tot din farfurie?!?! Nu iti dai seama la primele 2-3 inghitituri?!
Si chiar si asa…ii scoti produsul de pe nota…ii dai 10% discount…si o treci la pierderi…
Dar ce te faci cand iti surprinzi oaspetii facand sex intr-un separeu?! Le treci alte servicii pe nota?!
Sau iti intra in restaurant cu punga de la Mc…si o pun pe masa…iar ospatarul se duce si ii explica politicos ca nu poate manca produse din afara RESTAURANTULUI nostru…
Sau ai o masa organizata…invitatii stau pana dimineata, desi programul se incheia la ora 01.00…distractie, mancare; bautura…si nota aprox 5 000 lei. Tips 50 lei…te duci la oaspete, il intrebi daca a fost totul ok, cum s-a simtit…daaa, totul minunata, extraordinar…iar tu ramai cu o fata tampa…
Exemplele pot continua…
NOU
este complicat si de o parte si de alta. eu m-am activat in comentarii pentru ca am fost in situatia de angajator si acum culmea, ma mananca in fund sa ma intorc in tara si sa mai incerc o tura… tocmai pentru ca nu prea sunt locuri decente unde sa mananci in buc, pe bani normali, o mancare ok adusa de un ospatar politicos si care stie si cum sa se poarte si cum sa zambeasca si ce este in farfurie. ei cara farfuria si cred ca daca au zis buna seara si au ranjit un pic, gata, s-a terminat si merita o “spaga” (ma inebuneste faptul ca nu folosesc bacsis, tradeaza o viziune subconstienta a rolului lor in univers un pic gresita) piata a stat atat de mult pe mancare proasta ca nici nu mai recunosc clientii o manacare ok daca o pui in fata lor.. cam cum mi s-a parut mie pe vremuri socant sa vad un pahar de tarie din care nu s-a furat sau sa beau un cocktail facut cum trebuie. angajatorii au atatea probleme din toate partile ca s-au inrait, efectiv. sunt ca niste caini turbati ca te saturi de neseriozitate, personal varza, furnizori praf, agenti de vanzari nesimtiti, etc. plus ca inca e chestia asta pe care o simt inca peste tot in ro..nu reusesc sa faca switch-ul mental de a-i considera pe angajati un fel de parteneri (poate chiar sa-i faca parteneri). intri intr-un butic, te intampina o fata nefericita si acrita, platita cu salariul minim pe economie si care nu are cum sa zambeasca ca e 3 luni in urma cu intretinerea. plus ca daca a rupt un pix vine un taranete de patron si urla la ea. cam asa e si prin restaurante, pur si simplu nu simti ca ospatarii fac chestia aia de placere. tine si de caracterul lor si de patron si de viata din ro in general… la noi mai fiind si flavour-ul local balcanic daca e un ospatar sau barman mai rasarit si cu experienta, primul gand care imi vine ca si angajator e sa calculez daca ies pe plus sau minus in ecuatia : face cocktailuri bune si vand multe vs. ma va fura mai mult si mai istet..
ca si client ocazional prin buc, jur insa ca mancarea e de rahat in 90% din cazuri si scumpa rau (stiu cat adaos trebuie, bla bla.. dar se exagereaza sincer). astept sa comand si astept sa platesc pana lesin. nici un chelner nu e instruit sa recomande un vin, meniurile au 897 de feluri de mancare pe ele prost gatite, etc.. eu am si renuntat sa mai spun ca e proasta mancarea.. o platesc si zic merci daca nu m-am otravit si ca am reusit sa platesc nota in 45 de min de cand am cerut-o. oare cati “patroni” stau efectiv in bucatarie, gusta mancarea, verifica cocktailurile, etc ? din pacate – fix ca in mai toate celelalte domenii toti (si patroni si ospatari) invata din mers si in acest proces caracterul lor face diferenta. la fel si clientii. mai trebuie sa treaca un pic de timp, reflexele bune apar greu ..
NOU
Buna Ioana, as putea sa raspund la unele dintre intrebarile pe care ti le pui, repet ca la alte comentarii NU din perspectiva unui patron de restaurant si nici macar angajat, ci din perspectiva unui client care a luat masa in Romania sau afara si niste idei pe care le-as avea si poate unele merg implementate sau altele nu, totusi fara incercari nu se poate afla.
Totul pleaca la obiectivele pe termen lung/scurt si de puterea financiara/bugetul disponibil. Depinde de tinta ta: daca obiectivul e pe termen scurt, sigur merge ce zici, daca obiectivul e pe termen lung (pastrarea clientilor si facutul lor sa revina, pastrarea angajatilor buni), procesul pe care-l vad e mai complex si necesita putina flexibiliate si poate un profit mai mic la inceput pentru o cursa mai lunga.
Am sa dau cateva raspunsuri la ce am vazut pe afara (va rog sa nu-mi sariti in cap, nu e vorba de fite, e vorba de idei care ar putea merge/sau nu si la noi)
– Referitor la tips, nota de plata 5000 de lei si tips de 50. In fiecare tara e un procent de tips recomandat, e o regula nescrisa dar multa lume o stie. Foarte multi nu o cunosc, mai ales turistii. De exemplu in America se cam pleaca de la 15% in plus la nota daca nu e inclus deja la masa de peste 10 persoane. Am vazut ca se practica urmatorul lucru: la nota de plata se include “Recomended tips” aplicatia calculand automat cat % vine din suma, 15% = sa zicem x, 18%=y, 20%=z. Sigur, e cu dus intors, clientul nu e obligat sa iti dea bacsis 15% si poate sa se supere ca ii sugerezi cat, eu am zis cum am vazut. In Romania se poate include incepand cu 10% sa zicem. O alta diferenta e ca e cam impozabil in America, mai ales ca se plateste cu cardul
– Personalul vine, te serveste, trebuie sa vina constant la masa ta (nu doar cand il chemi) sa verifice daca esti ok, daca te mai poate ajuta cu ceva, daca-ti place mancarea, daca e ceva ce poate sa-ti aduca in plus. Am vazut caz recent unul zicea ca nu-i multumit de cum i se facuse un sandwich, nici o problema, ospatarul a insistat ca sa ii aduca altceva cu obiectivul sa se ridice de la masa multumit, sa revina si altadata. Alta situatie, un coleg nu a fost multumit cum i s-a facut pestele, dar nu a zis ca vrea altul, a insistat ospatarul de doua ori, a venit bucatarul sa discute cu colegul meu sa vada ce recomandari ar putea oferi
– Faptul ca vine cineva cu punga de la Mc sa manance la tine in restaurant nu e neaparat motiv sa-l dai afara. Pentru ca ala poate doar n-are unde s-o puna sau chiar vrea sa termine de mancat apoi sa comande. In fine, asa vad eu. La fel cum vine cineva si te roaga sa foloseasca WC-ul si ii zici “e doar pentru clienti”. Omul poate vrea sa se spele pe maini apoi sa se aseze la masa. SIgur, ai impresia ca pe termen scurt ai castigat, dar ai alungat clientul pentru totdeauna si ala nici nu-ti zice motivul si tu crezi ca ce ai facut a fost ok.
– La nota de plata se include inca o foita, un survey cu checkbox-uri (inacceptabil, slab, mediu, bun, excelent). Pui cateva intrebari despre calitatea mancarii, calitatea servirii, ambianta, amabilitatea si comunicarea angajatilor, preturile daca sunt acceptabile, o recomandare cu ce s-ar putea imbunatati si ce le-a placut cel mai mult si daca vor reveni. Ai un feedback de la client in felul asta. Scopul survey-ului e sa fie completat pana ii aduci restul de bani de la nota clientului. Deci trebuie sa fie rapid, cateva intrebari, simplu. Ii lasi un pix acolo cat dureaza pana ii aduci restul.
– Pentru angajati as face un sistem de bonusare trimestrial, sa zicem profit share, un procent de x% din profit sa se duca la angajati, impartit, In felul asta toti vor trage tare sa iasa profit bun. Alegi tu marja dar scopul lor e sa isi ia bonusul. Facandu-l pe 3 luni, nici nu prea vor sa plece, ca acus se fac 3 luni si vine iar bonus.
– Daca vrei sa tii angajatul, exista niste metode, putin riscante (poate unii nu vor semna) dar ar putea functiona in favoarea ta: Faci contract cu clauza sa te notifice cu 15 zile inainte, sa zicem bucatarii cu 30 zile. Daca ai investit cursuri in ei bagi o clauza ca daca pleaca mai devreme de 1 an sa-ti plateasca contravaloarea cusrsului, etc, sunt variante
Asa vad eu acum, unele pot merge, altele nu, cineva trebuie sa le incerce sa vada.
NOU
Ioana, am vazut ca detii un restaurant si de asta am comentat in cazul in care poate unele idei ajuta. Pe scurt comentariul meu, depinde de bugetul/puterea ta financiara sa sustii restaurantul pe termen scurt sau lung, de asemenea de obiectivele pe termen scurt sau lung.
Daca vrei sa faci tot posibilul ca un client care a intrat prima data in restaurant sa revina, trebuie sa ii canti in struna, sa-l agati ca sa zic asa, sa se simta bine, vezi recomandarile din comentariul precedent. Pentru asta e posibil sa ai o mica paguba in prima zi, cu tinta pe termen lung (“lasa ca revine asta si recuperez”). Daca vrei paguba cat mai mica, ii interzici sa manance de la Mc la tine, sa foloseasca WC-ul, etc, dar foarte probabil ala sa nu mai calce la tine in restaurant.
La fel si cu angajatii, daca vrei ca cei mai buni sa nu plece, trebuie sa gandesti pe cursa lunga, (salariu mai bun, beneficii mai bune, poate bonusuri prin profit sharing). Din ce stiu, bucatarul e unul dintre persoanele cele mai importante in succesul unui restaurant, daca bucatarul a plecat, clientii vad asta la urmatoarea comanda, si pleaca si incearca alte restaurante daca nu le place mancarea facuta de noul bucatar.
NOU
Ioana, pe mine m-ai pierdut la statul peste program pentru clienti. Lor le-ai spus ca se inchide? Le-ai spus ca ai vrea sa plateasca suplimentar (cu bon/factura, bineinteles) daca le faci favoarea sa tii restaurantul deschis?
Adica de ce nu ai inchis restaurantul conform programului la ora 1:00 in loc sa astepti tips (neimpozabile) de la clienti?
NOU
Ioana
“Da…nu gasim personal calificat, deoarece nu se mai face scoala de odata…si iti asumi…angajezi fara experienta…faci scoala cu ei (daca ai cu cine) si cand i-ai pregatit bine…ca sa vezi…pleaca pe vas!!!”
Da, Ioana, la ce scoala se facea pe vremuri, se vede cat de mult a avansat tara cu eminentele cenusii batrane, care au absolvit din scolile lui Ceausescu. Se vede, se vede… dar vina e tot al celor care s-au nascut putin mai tarziu decat cei din 1950, 1960 sau 1970, asa e? Nu mai zic de postdecembristi. Ce buna a fost scoala lui Ceausescu, iar acum, tara bubuie economic…. îgh, voi, nostalgicii si “scoala de alta data”.
Scoala nu te invata nimic.
NOU
Stimabilul matron nu a avut restaurant in grecia…atunci sa se fi plans de farfurii sparte…
NOU
“Hangiu” :))))
NOU
Bre nea Cataline, eu am mancat ani de zile in carciumile matale din motive simple: mancarea era buna (uneori foarte buna), portiile erau mari (eu mananc mult), preturile erau decente iar servirea nu ma interesa prea tare.
Nu mai mananc demult in carciumile matale din fix aceleasi motive: mancarea rar mai este buna (de regula e doar acceptabila iar uneori e proasta rau, daca vrei iti dau exemple punctuale cu tzepe epice pe care mi le-am luat), portiile sunt mici (da, stiu, te fura personalul) iar servirea e la fel ca intotdeauna, nu ma deranjeaza.
Pentru ca sunt un mancau incurabil eu de cate ori vin in Romania (de vreo 2-3 ori pe an) imi intreb prietenii dinainte “bah, la aia cum se mai mananca? Da’ la aialalti? Pe la Mama se mai poate manca?” Daca mancarea se reapropie cat de cat de aia pe care o stiam eu (de servire ma doare in pix) o sa ai cel putin un client zilnic timp de cateva saptamani pe an. Zic “cel putin”, ca atunci cand vin in Romania mai scot si cate un sarac, doi, la masa, ca nu-mi place sa mananc singur.
NOU
Ai un plus de la mine.
“atunci cand vin in Romania mai scot si cate un sarac, doi, la masa, ca nu-mi place sa mananc singur.”
Bre, vezi de ce nu pleaca chiar toti din tara? Ca-s multi din astia ca tine care vin o perioada acasa si dau de mincat si de baut. Exact ca politicienii in campanie.
NOU
bre, Mircea, ai si tu dreptatea ta.
Eu stiu un meserias in Bucuresti care are agenda la zi cu toate concediile tuturor amicilor plecati de ani de zile prin lume, care cand vine in Bucuresti. Mai sta pe chat, se informeaza, face un pic de research pe facebook, e profi.
Daca vreau sa stiu cu cine pot sa mai ma intalnesc din vechea gasca il intreb pe meserias “ba, cine vine prin Bucuresti in luna iunie sau septembrie?”.
Ala chiar isi merita ciorbele. 😀
NOU
Măi omule, ai atâta dreptate în tot!! Ai sintetizat foarte bine, ele sunt multe de spus, de făcut, nu am ce să adaug!! Îmi place!! 😉
NOU
Aveam eu un dubiu daca trebuie sa imi dau cu parerea sau nu. Mi-a fost spulberat, insa, de dl. Corcoran, da-i-ar Dumnezeu sanatate si viatza lunga. Bine, partial fusese chiar din primul paragraf spulberat, cand s-a mentionat ca “probabil ca ai mancat si tu acolo”. Si cum dl Ronald nu stie romaneste, am presupus ca e vorba de La Mama. Poate ma insel, daca nu e vorba de ei asta e. E doar o opinie a mea despre ei, pe care o sustin.
Cred ca prin 2004, poate 2005, mancam relativ frecvent in restaurantul din Stefan cel Mare. Ma rog, Barbu Vacarescu. Intr-o buna zi, comand tochitura moldoveneasca. Vine mancarea, aproape ca la Dristor: cu de toate. Adica, carne, cabanos, sos, alea, mamaliguta, sos, branza rasa, sos, etc. N-avea ou. D’aia zic, aproape cu de toate. Il intreb pe chelner:
– domne, dar oul?
– a, raspunde el doct (anticipa probabil cum va arata situatia peste 10 ani, cu “Chef”-ii): la noi tochitura se face fara ou!
– bine, eu, dar e “moldoveneasca”, tre’ sa aiba ou!
– ma scuzati – omul chiar era politicos si la locul sau – la noi e moldoveneasca, dar fara ou!
– OK, va rog sa imi puneti un ou ochi deasupra, zisei eu, indaratnic.
– imposibil, nu avem cum sa il batem pe casa!!
Deci, din acel moment am jurat ca nu mai pun piciorul in aceasta bomba. Si m-am tinut de cuvant, pana cand, fortat de imprejurari a trebuit sa revin, la Mama de la Atheneu. Vorba aia: Vacarescu/Atheneu e-acelasi mizer WC-u.
Repet, aceasta este parerea mea despre lantul “La Mama”. Sincer, sa am o mama care sa gateasca in asa hal, as manca numai 7 days.
Dar, daca cumva autorul acestui “pamflet” este dl CM, atunci, domnule, esti o loaza ipocrita care are o singura calitate: se pricepe la afaceri. Insa, domnule: retine legea conservarii (din ce domeniu vrei tu) si aplic-o pe biznisul tau. What goes in must come out. Daca abordarea voastra de antreprenori e in halul descris de mine mai sus, apai atunci, na-i tu decat sa-ti iei cartoiul ala scris de Sanda Marin si sa ti-l bagi in cur, sa-l scoti pe gurita si sa-l mananci, sperand ca va iesi intreg, asa cum intrase prima data. Poate asa o sa iti dai un raspuns mai bun la pseudointrebarile pe care l-ai lansat in aceasta diatriba.
Am editat numele pus de tine in comentariu ptr ca nu corespunde cu realitatea
NOU
@arhi: much obliged ;)!
NOU
M, csf…nscf.
editat de arhi: gresit
NOU
Bun, am priceput, daca sparg ceva las bacsis mai mare. Sa zicem ca inteleg si partea cu responsabilizatul angajatilor. Dar cum se procedeaza efectiv?
Se aduna toate farfuriile sparte si se scad din bacsisul total si restul se imparte tutoror dupa un anumit algoritm, sau se imparte bacsisul dupa algoritm si apoi isi plateste fiecare farfuriile sparte?
Pentru ca pentru mine, angajatul care isi face treaba cat de bine poate si cat in duce capul criticile si sanctiunile comune sunt foarte stresante si frustrante.
Si nu, nu ma intereseaza nici recompensele comune daca munca a fost a unuia singur.
NOU
dar tu stii ca din bacsisul comun iau si bucatarii, si picolii si spalatorii si cam toata lumea care nu ia contact direct cu banii si sala, nu?
NOU
Aveam o vaga idee. De asta am intrebat daca mai intai se imparte bacsisul dupa algoritm si apoi fiecare isi plateste oalele sparte sau cum.
Ca daca e unul atent, umbla cu grija, etc si sparge accidental 3 farfurii intr-o luna nu mi se pare corect sa plateasca la fel ca ala cu maini de carpa sau care are ciuda pe patron si sparge intentionat o farfurie si un pahar pe zi.
NOU
Nu voiam sa zic ca bacsisul s-ar cuveni doar ospatarului ca el a adus mancarea la masa, sau el l-a primit. Toti au muncit ca eu sa primesc o mancare, bautura bune, in vase curate, etc.
Voiam sa stopez eventuale comentarii de tipul “nu-ti place sa primesti critici pt greselile altora, dar prime acordate tuturor pt munca unuia sigur ti-ar placea”.
NOU
FI, hai sa-ti explic ceva, tu esti fost patron horeca dar eu stiu mai multe decat tine despre domeniul pentru ca am lucrat in mai multe locuri de genul, repet, am lucrat.
Tu ca patron, ai trecut sa colectezi bani si sa-ti certi angajatii ca n-au spalat pe sub mobila, eu ca angajat, am intrat in bucatarie unde am vazut tot ce se invarte si in sala unde interactionam cu clientii in mod direct. Stiu tot ce misca in locul ala, nu doar cand trec p-acolo sau ma uit pe camere.
Fisa postului pe unde am lucrat eu, nu exista, asa ca ce-mi spui tu mie de dus farfuria la masa sau favoruri, nu are legatura.
Spaga mi-o luam pentru conversatia pe care o faceam cu clientul, pentru recomandarea de mancare sau combinatia de vin cu ce consuma, etc. (pot sa dau exemple pana maine)
La toate locurile de munca eu ca si ospatar, faceam curat TOT barul/restaurantul, inclusiv bai, lucru total absurd conform examenului pe care l-am dat cu privire la munca in alimentatie.
Patronul ma obliga sa fac curat cu aceleasi maini cu care-ti aduceam mancarea la masa, dar stai linistit ca ma spal des pe maini.
Eu plateam facturile, eu faceam inchiderea zilei, eu faceam necesarul(automat si inventarul).
Una peste alta, eu faceam cam tot ce se intampla in locatia respectiva, dar eu eram doar un ospatar, multumesc pentru spaga ca am dus o farfurie, sper sa nu o sparga.