A cunoscut-o la balul bobocilor. Era cea mai frumoasă Miss Boboc pe care o văzuse vreodată. Normal, primul gând a fost că ar trebui ca cineva să transforme în femeie bobcul ăla de fată. Și la fel de normal, el fiind un proaspăt bărbat în clasa a 11 a, a considerat că e datoria lui să își ofere serviciile în această direcție.

Așa că imediat cum a avut ocazia, a invitat-o în oraș și, spre uimirea lui, ea a acceptat. S-au plimbat o zi întreagă împreună. Timpul aproape că trecea neobservat. El descoperea cu fiecare cuvânt schimbat că lângă el era o fată care, pe lângă frumusețe, era și inteligentă, sclipitoare în conversație, îl făcea să râdă.

Ușor ușor, dorința de a o transforma în femeie s-a transformat în dorința de a o proteja, de a o ajuta. Pentru că se îndrăgostise. De ea, de puritatea de ei, de momentele petrecute împreună.
A trecut un an școlar. Deja formau un cuplu frumos. Ea a plecat în vacanță la părinți, undeva la Dunăre. El a plecat la bunici. Hotărâseră să își scrie în fiecare zi câte o scrisoare. Nu ar fi fost mult, cuvintele dintre ei nu e terminau niciodată.

Toată vacanța de vară nu a primit nici o scrisoare. Simțea că se sufocă de dor, dar se simțea și trădat. Prima femeie, prima fată pe care o iubise, îl uita doar la câteva ore de la despărțire. I-a scris zeci de scrisori. Întâi îndrăgostite, după aceea dezamăgite. Ultimele erau pline de ură și dispreț pentru fata care îi călcase sentimentele în picioare.

A venit prima zi de școală. A ajuns acolo la prima oră, hotărât să îi ceară socoteală pentru tortura celor 3 luni de iad. În clasă nu era decât cea mai bună prietenă a ei.

– Îmi pare rău pentru voi….
– Să îți pară rău de ea. Când apare o să aibă cel mai mare scandal din viața ei. Nu a dat nici un semn de viață 3 luni.
– Săracul de tine, nu știi nimic?
– Ce să știu? Că e cu altul? Nu mă interesează, oricum am terminat totul!
– Ea a murit, dragule. A murit în prima zi când a ajuns acasă. A făcut baie în Dunăre și a prins-o un vârtej. Au găsit-o în mare, după o săptămână.

Dintr-o dată, nu mai era un adolescent. Îmbătrânise brusc, acolo în sala de clasă.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.