Contul meu
Știu că pare un subiect ciudat, mai ales atunci când pui la îndoială o întreagă castă profesională. În toți anii mei de viață, nu am întâlnit un singur om care să fie mulțumit, dar nu, e o formulare greșită, care să fi avut vreun beneficiu din mersul la psiholog. Și știu destule persoane, dacă nu chiar o grămadă. Știu, în schimb, oameni care au plecat de acolo înjurând, o amică vagă tocmai se apucase să îi zică psiholoagei că și-a găsit un prieten și că îl iubește și ăla a cerut-o de nevastă, iar terapeuta i-a zis ceva gen De abia avusesem și noi niște progrese și acum arunci totul pentru o relație? Nu e momentul. E căsătorită de 11 ani, btw.
Anyway, nu e locul de dat exemple personale, pe care să le extindem asupra unei întregi profesii. Dar, așa cum spune și thumbnailul articolului, consider că, POSIBIL, terapia să funcționeze doar în cazul în care terapeutul îți este superior, ca inteligență. Și, de la mine venind asta, ca experiență de viață. Altfel, decât să îmi descarc sufletul în fața unui străin, pe 100 de euro ședința, ca să am beneficiul de a primi sfaturi din cărți (nu pot să nu mă gândesc la doamna Diana Pîrje, când vine vorba de subiect. Ce sfaturi de viață, ce remedii îmi poate oferi cineva de genul?), prefer să fac cum făcea fosta mea și să mă duc să sparg borcane și sticle pe malul mării. Sau, ca oamenii normali, mergem la psihiatru, care, spre deosebire de psiholog, poate elibera rețete, ne luăm pastiluțele, ne reechilibrăm balanța chimică a creierului și mergem mai departe.
Sper că se înțelege că asta e doar o opinie personală, nu e o declarație generalistă, nu consider că dețin adevărul absolut.
Mulțumesc că ai citit postarea.
Poți să îmi susții eforturile cu o cafea pe Patreon ->
NOU
Mi se pare nedrept felul in care generalizezi la toata profesia. Pare asa ca esti in turnul tau de fildes din care imparti adevaruri universal valabile
NOU
Dacă elefantul a fost mâncat, atât a mai rămas.
NOU
Numa’ un elefant?
NOU
Da, că restul s-au înghesuit într-un Trabant, sau se leagănă pe o pânză de păianjen. Și am auzit, dar poate fi doar un zvon, că recent unul a fost decăzut din drepturile de pachiderm, că nu mai trece proba cântarului.
NOU
Cred că e relevant cât de pilaf ești în momentul în care mergi. Dacă viața ta e dezastru, orice psiholog te poate ajuta, cel puțin în măsura egală cu prestația unui prieten. Nu toți au un prieten. Uneori ajută și să te facă să say it out loud, să auzi și tu ce chestii stupide te supără.
Dacă ești binișor și vrei să reglezi chestii, să descoperi mici temeri, origini and stuff, probabil că nu oricine te poate duce acolo.
NOU
E mult mai ieftin sa mergi la un duhovnic bun.
NOU
Sau sa porti un tricou alb in fiecare miercuri.
NOU
Ion, nu stiu daca o spui la misto sau nu dar pentru unii chiar e singura solutie. Stiu o persoana in varsta care nu s-a impacat cu terapia dar ii merge bine cu biserica. Si nu e genul ala de credincios care de f#te la melodie cu cat de pacatos esti si alte mizerii.
NOU
Ține de personalitatea fiecăruia. Eu nu cred nici în spovedania religioasă, nici în cea laică, și am zero disponibilitate să-mi pun sufletul pe tava unei terțe persoane, indiferent ce justificări ar avea pentru a cere asta. Iar terapia sau spovedania fără cooperarea celui ce-și vomită amintirile și angoasele este o pierdere de timp și de bani. Mi-au confirmat asta și psihologi sau preoți cu care am mai stat la băute.
NOU
Un psihoterapeut te poate ajuta sa scota la iveala, impreuna cu tine, cu mare grija si tact, anumite probleme.
De rezolvat nu.
In niciun caz nu trebuie sa iti spuna un psihoterapeut sa nu te mariti.
Orice psihoterapeut care iti da indicatii clare in privinta deciziilor tale de viata cred ca trebuie evitat, el trebuie doar sa iti puna niste intrebari, sa iti explice niste mecanisme, sa iti creeze contextul in care tu sa iti dai seama de niste lucruri de care, singur, fara niste minime cunostinte in privinta psihicului uman si,mai ales, fara o oglinda umana, nu ai cum sa le vezi.
Zici ca un asemenea om trebuie sa fie mai inteligent ca tine. Nu as zice, cred ca te duci pe panta in care crezi ca acel om trebuie sa fie intelept si, din intelepciunea lui, sa te sfatuiasca. Nu sunt de acord, trebuie un specialist cu studii bine facute, cu experienta, rabdare si tact. Acel om nu e un sfatuitor, e un specialist care cunoaste unele mecanisme interne ale tale mai bine ca tine.
Daca ma duc la un dentist, nu trebuie sa fie mai destept ca mine, trebuie sa isi cunoasca meseria. Stiu, comparatie e fortata, dar sustine ideea.
NOU
Un jurnal e chiar eficient. Când scrii tâmpeniile care-ți trec prin cap faci un efort, minim, de a le pune în propoziții. Și deja ajută la conștientizare și clarificare. Când le recitești, oferă perspectivă și uneori soluții vechi la probleme noi. Scripta manent.
NOU
Am numărat acum rapid – deci la prima căutare prin amintiri am găsit deja 6 prieteni/cunoștințe care au fost sau încă se duc. Toți au zis că i-a ajutat. Unul s-a lăsat de băutură, altul avea probleme cu stresul și s-a liniștit, altul era deprimat și avea probleme de comunicare cu părinții (părinți bătrâni, căpoși, care par imposibil de scos din lumea lor învechită), altul a mers cu nevasta și par bine, altul a mers că era nevorbit, altul a mers după ce i s-a întâmplat o nasoala în familie… în fine, fiecare cu ale lui. Dar n-am auzit pe careva să se plângă că a dat banii aiurea sau a pierdut vremea.
Nu cred că are legătură cu iq-ul. Bine, nici bătut în cap să nu fie psihologul :)) dar în rest, alte calități contează.
Și mie mi-ar prinde bine, dar mi-a fost lene până acum. După ce rezolv cu alți doctori de care tot fug, sper să ajung și la psihiatru.
NOU
Când eram prin liceu, fetele care s-au dus/voiau la psihologie erau alea care nu le aveau nici cu științele reale, nici cu literatura și nici cu științele naturii. Există și echivalentul masculin pentru această tipologie. Băieții care nu le aveau cu astea se duceau la teologie.
NOU
Sa se faca duhovnici, normal…
NOU
100 de euro pe sedinta ? Pai e mai ieftin la curve.
NOU
Recomanzi ceva pe Brașov?
NOU
mai functioneaza motelul ala a lui Codreanu din Florilor? :))))
NOU
eu m-am dus la psihologie ca sa nu ma ia in armata.
daca e 100 sedinta, ar trebui sa imi iau drept de libera practica
NOU
M-am dus doar ptr un aviz psihologic pt scoala de soferi. Aveam 38 de ani, aratam tipla si prima intrebare pe care a crezut distinsa ca trebuie sa mi-o puna: la varsta asta mai vreti sa faceti scoala de soferi?
Am prins o scarba groaznica pt toata breasla (nu-i ok, stiu, dar nu mi-o pot scoate din cap pe neroada aia).
NOU
nu ca sunt avocatul diavolului, dar sunt. pe mine terapia m-a ajutat pe doua planuri, profesional si personal.
personal sa scap de niste accese de furie pe care nu le anticipam si nu stiam sa le gestionez, si acum reusesc cu succes 9/10 cazuri sa nu mai fac ca maimuta cand ma apuca dracii si lucrul asta m-a ajutat si la increderea si stima de sine.
profesional m-a ajutat sa invat sa prioritizez, sa evaluez si sa actionez mai bine, mai eficient si mai abil.
din fericire, nu e obligatoriu sa mergi la terapie, nu e obligatoriu sa vrei sa schimbi lucruri la tine, la fel cum nu e obligatoriu sa ai nevoie de ajutor.
dar da, e important sa lucrezi cu cineva care stie ce face, nu cu psihologie facuta la tabara biz.
hai cu dislike-urile, comunitate.
NOU
Cred că încă mai ai niște pitici pe creier dacă chiar crezi că sînt toți (sau foarte mulți) împotriva ta.
(vezi ultima propoziție)
NOU
Pe mine psihoterapia m-a ajutat si ma ajuta in continuare! Adevarat, prima experienta n-a fost cea mai fericita, dar cand am dat de terapeuta potrivita…. alta viata. Daca cea de dinainte dadea sfaturi si chiar se erija intr-o mica profeta, asta noua(exact cum a mentionat cineva mai sus) m-a luat treptat, pas cu pas, nu mi-a zis niciodata cum sa fac ci cel mult a dat exemple din viata altor pacienti (evident anonimi) dandu-si seama ca uneori ma prind mai greu. Ma scos 70-80% la suprafata, iar cand tot ce am putut sa facem am facut, mi-a recomandat urmatorul pas pana la 100%, o scurta sedinta cu psihiatrul si cea mai ultra-light varianta de boabe. Daca ma duceam cum am fost prima data, probabil ma trecea direct pe xanax (din spusele lui).
Ei, astia doi impreuna au reusit sa ma faca sa ma simt mai bine decat oricand in ultimii 10-15 ani, ba chiar sa imi depasesc niste blocaje profesionale pe care le aveam. Azi sunt mult mai calm, nu sedat, ci pur si simplu primul impuls nu mai e sa sar in modul fight or flight, stau sa judec mai des, vorbesc mai frumos cu cei din jurul meu si sunt mai empatic. Mai am de lucru, sigur ca da, dar terapeuta nu e genul care forteaza sedintele ci ma lasa 100% pe mine sa le programez – uneori e una la 3-4 sapt, alteori e una la 3-4 luni. Si nu, nu e 100 euro.
NOU
Da, clar. Per total am avut o experienta pozitiva cu terapia, chiar daca am dat si eu de dubiosi si a trebuit sa tot schimb terapeutii pentru ca nu toti erau potriviti pe toate problemele mele.
Am facut prima oara un an jumate de psihanaliza. Mi-a prins bine sa vorbesc cu cineva cat de cat impartial, care nu-ti da sfaturi sau iti zice las ca stiu eu mai bine ce trebuie sa faci. Nu pot sa zic ca am facut mari progrese, dar faptul ca puteam sa vorbesc liber m-a ajutat. Am descoperit multe rahaturi din copilarie si tinerete pe care le ignorasem sau ingropasem in minte.
Dupa am luat o pauza de cativa ani, dar in urma unei intamplari traumatice am cautat alt terapeut ca imi era greu sa trec peste singur. Am dat peste o doamna ok la inceput, care m-a incurajat sa ma testez de ADHD. Si surpriza, am ADHD. Am trecut pe medicatie, totul merge bine. Am continuat cam jumatate de an cu doamna asta pana cand a inceput sa si-o arda aiurea, sa ma judece si sa imi povesteasca tot felul de aberatii (gen sa rada de o alta clienta care era internata in spital si isi facea griji ca i-a ramas catelul singur in apartament).
Am cautat alt terapeut pana am dat de o doamna cu care mi-am rezolvat cam toate problemele si dilemele avute din copilarie. Doi ani jumate. Cea mai buna investitie din viata mea. Am renuntat ca surprinzator si asta incepuse sa si-o arda aiurea si relatia dintre noi devenea mai mult personala decat profesionala. Fac conversatie cateva minute cu tine, dar la 300 de lei dati pe ora nu ma intereseaza unde munceste barbate-tu si ce a mai patit fi-tu la scoala. Pana aici femeia s-a comportat foarte bine.
Deci cum am zis la inceput, per total sunt multumit. Exista si parti negative, dar alea au fost mai putine. Ideea e ca e absurd sa te astepti sa gasesti pe unu care sa-ti rezolve toate problemele si ala sa fie primul terapeut la care incerci. Pana la urma si cand te insori, n-o faci cu prima persoana de care te indragostesti. Incerci cu mai multe pana vezi cu care te potrivesti. Si chiar daca la inceput te-ai potrivit, asta nu inseamna ca o sa te mai potrivesti si peste cativa ani.
NOU
Eu cred intr-un psihoterapeut(a) doar daca a trecut prin ce problema sau probleme ai avut tu. Daca nu a trait problema ta nu are cum sa te ajute decat sa iti recite din carti, ceea ce poti face si tu, sa cauti, sa citesti … sate tratezi.
Ca un mic exemplu, un psihoterapeut(a) care nu trait nici o data un atac de panica…nu are cum sa inteleaga ce simti si tot ce poate sa faca este sa iti recite ce zice manualu’.
Si ca final…cred ca uneori e nevoie de un psihoterapeut(a) sau prieten care sa te puna pe o directie cand simti ca o iei razna sau ai nevoie de un sfat…la fel cum a spus serifu’ blogului intr-un post ca uneori e nevoie de pastile sa iti bagi mintile in cap…asha o saptamana doua…dupa totu’ e la tine si tine doar de tine.
NOU
Mi se pare aberant…
daca a trecut prin ce problema sau probleme ai avut tu. – dacă are 25 de pacienți, fiecare cu o problemă diferită, terapeutul trebuie să fi trecut prin toate cele 25 de probleme în viața lui? Nu așa funcționează terapia…
NOU
@Lucian
Eu am spus parerea mea despre psihoterapie, nu am zis ca asha functioneaza terapia. Am punctat doar ca un psihoterapeut(a) te poate ajuta (repet…punctul meu de vedere) daca a trecut prin ce ai trecut si tu, altfel ce iti recita din teorie ca sfaturi … poti face si singur in zilele noastre unde ai toata informatia posibila si imposibila la 3 clicuri. ok, depinde acum si de inteligenta fiecaruia de a cerne informatia si daca rezoneaza cu ea.
NOU
Psihologia este o pseudostiinta. Psihologii, in cel mai bun caz, se autopacalesc pe ei insisi si pacalesc oameni naivi.
Psihiatria e stiinta reala.
NOU
Bre, sunt la fel de stiinte sau pseudostiinte amandoua. Crezi ca un psihiatru, in practica de zi cu zi, nu ajunge in zone in care nu mai vede marcajul? Se fac studii clinice si statistice in ambele discipline si se folosesc metode stiintifice. Sunt cercetari care arata modificari in functionarea creierului in urma psihoterapiei.
NOU
Man inteleg ce zici, dar psihiatrii mai trateaza chestii, gen tin boli grave ca shizofrenia sub control.
Psihologia e mai rea ca homeopatia, macar homeopatia nu face nimic.
NOU
Si eu am incercat dar nu pot sa zic ca a fost 100% o reusita. Ma cam enerva abordarea aia de tip ecran alb a terapeutului. Adica omul practica o terapie de tip freudian si se straduia sa fie cat mai neutru, opac, anonim cu putinta in ideea ca eu o sa proiectez toate aiurelile din capul meu pe ecranul oferit de el, sa obtina ceea ce se numeste transfer. Asa ca am aflat foarte putine lucruri despre el si cred ca jumatate au fost scapari.
Daca ma uit in jur vad foarte multi oameni care ar avea nevoie de o forma de terapie care nu e deloc la fel ca o discutie cu un prieten. Ma refer la chestii care ne tin in loc, la preconceptii, care ne impiedica sa ne valorificam calitatile pe care le avem atat cate sunt ele.
Nu cred in teza seniorului ca terapeutul ar trebui sa fie mai inteligent, e suficient sa fie inteligent cat sa-si poata face meseria. Mai degraba este o clauza exceptionalista, un mecanism de aparare. Sunt insa total de acord ca intre terapeut si pacient trebuie sa fie respect si incredere. Nu stiu daca singura inteligenta este suficienta pentru asta.
Arhi, eu zic sa incerci.
NOU
am zero intentie, nici macar nu mi a trecut prin cap
NOU
e, hai să vin și eu cu o generalizare legată de asta. Din toți oamenii pe care îi cunosc, nu există vreunul care să fi fost la psihoterapeut și ori să fi ajuns să urască psihologii, ori să fie dependent de ei de fiecare dată când li se pare că afară soarele nu strălucește atât de idilic cum se așteptau
NOU
Din experienta cuiva care a fost, cativa ani buni, a ajutat. Cel putin in momentele alea de maxim stres/anxietate sau perioada de inceput. Cand perioada aia a trecut, usor, usor, am ajuns in situatia in care parea ca dau banii degeaba. Acum as zice ca pretul pe o ora de terapie, costa cat un masaj mai scump prin Bucuresti, care iti ofera tot relaxare, tot deconectare pentru o ora, de la probleme. Din nou, in primva faza, cel putin cateva dati, as da o sansa. Totusi, fiti foarte atenti la ce psihoterapeut mergeti. Spun asta pentru ca daca nu nimeriti unul ok, riscati sa fiti facuti de bani si fara sa primiti vreun ajutor real. Rolul lui ar fi sa va ajute sa va regasiti, sa va cunoasteti, sa intelegeti poate de unde vin anumite lucruri si de ce va triggaruiesc altele. Daca, atunci cand obiectiv gresiti ei, in loc sa va indrume la mai bine, va incurajeaza sa faceti gresit, nu e un psihoterapeut bun.
NOU
Bani sa fie.
Restu se rezolva cu aplicarea corecta de tutun, cafea, alcool, droguri si sport.
NOU
Și sex. De preferință fără obligații.
NOU
Chiar cu psihoterapeutul/psihoterapeuta, pe model Sopranos 😀 sau daca duamna e una dintre fostele iubite din adolescenta/liceu…
NOU
Da, categoric ajuta.
Dar nu oricum si cu oricine. Dupa ani de psihotherapie care m au transformat la propriu pot sa spun ca nu orice are un har, talent, gift pentru asta. Plus ca trebuie sa existe incredere si compatibilite. Evident exista si riscuri. Cred ca pot sa scriu o carte pe tema asta.
NOU
100 de euro? Atat de putin costa doar daca scrie pe usa cabinetului ca are un IQ mai mic decat al tau.
NOU
Ca in orice alt domeniu de activitate, te ajuta atata timp cat nu esti capabil de unul singur sa iti intelegi problemele.
Daca stii deja ce se intampla, de ce se intampla si ce ai de facut ca sa rezolvi, e pierdere de timp si de bani.
Si cum 90% dintre noi nu sunt capabili sa inteleaga acel “ce”, acel “de ce” si mai ales acel “ce e de facut”, e o profesie foarte utila si recomandabila.
NOU
Cine acceptă să dea 100 € pe o ședință de psihoterapie, chiar are IQ de turudoiânapoi.
Un psiholog bun în București percepe 150-200 RON pe ședință, asta dacă nu te ia de pr*st.
În multe țări se decontează psihoterapia dacă ai recomandare de la medicul de familie (vorbesc de asigurare de stat, nu privată).
NOU
eu am abonament la Telios atasat cardului de masa. Si am gratis Psiholog acolo si cate si mai cate. sa dai 100 de euro pe sedinta mi se pare foarte mult.
La regina Maria, tot asa cu abonament de la angajator am Psihiatru in clinica virtuala. 0 lei sedinta
NOU
Psihoterapia nu se face ptr orice cacat de tantrum si burning de 2 lei…
NOU
Daca esti barbat te reglezi singur si ai grija si de aia din jurul tau. Da e greu uneori, da iti mai vine sa iti bagi pula si sa pleci unde vezi cu ochii. Dar daca de tine depinde o familie financiar si moral, suck it up! Generatii intregi de barbati au facut asta. #numaifitipanselute