Scris de Anel NPC

Am decis să scriu astea pentru că m-am săturat să mă gândesc la ele noaptea, deși au trecut zeci de ani de când s-au întâmplat și nu mai vreau să mă cert cu oameni imaginari sau care au murit, doar pentru că mintea mea a decis că nu poate abandona când a pierdut. Aș vrea ca, în sfârșit, să pot pune și eu capul pe pernă, seara și să adorm, nu să mă gândesc la lucrurile jenante din tinerețe, din copilărie, să pot accepta că oamenii aceia m-au uitat, au murit, au mers mai departe și nu se gândesc din când în când la mine, cât de prost eram.

Clasa a 6 a, poate a 7 a. Mă certam cu o colegă din clasă și mi-a dat o palmă. De nervi, i-am dat un cap în gură. Toată clasa a fugit după mine să mă prindă și m-au adus în brațe, ținut de mâini și de picioare, în clasă. Ană, sper că m-ai iertat demult, măcar în ultimii 40 de ani.

Prima prietenă. Era îndrăgostită de mine leșinată și avea vise că ne facem mari, ne căsătorim, avem copii. Mie nu prea îmi plăcea pentru că avea fața rotundă ca o lună. Când mi-a zis că vrea să facem dragoste amândoi, am decis că nu mai vreau să o văd. Așa că, atunci când a venit acasă să mă ia la plimbare, m-am ascuns sub pat, să nu mă vadă.

Prima dragoste pentru mine. În liceu, la inceput. Eram timid și neatins. Ea era cu 1 an mai mare și complet atinsă. Ne-am închis singuri în dormitor la ea acasă și a început să mă sărute. La un moment dat m-a întrebat de ce nu mă mișc și eu, de ce nu o ating, măcar. I-am zis că e prima femeie din viața mea. Mi-a răspuns că îi pare rău pentru mine dacă până la vârsta asta am rămas așa. A ieșit din cameră și din viața mea.

Următoarea dragoste. Tot în liceu. Îmi făceam drum pe unde venea ea la școală și o așteptam să mergem împreună. Până când mi-a zis că e jenant să o tot aștept pe drum și, dacă e nevoie, o să își schimbe traseul.

O altă dragoste. Tot în liceu. Am fost la un party împreună, de unde am plecat tot împreună, dar ea de mână cu altcineva. După care am tot obosit-o cu telefoane până când a pus o prietenă să mă anunțe că a murit.

Eram undeva într-o excursie, 20+ ani deja. Seara, lună plină, peisaj, eram cu o tipă, o țineam de sâni pe la spate dar efectiv, nu știu de ce, mi-era rușine să o întorc cu fața la mine să o sărut. A plecat în cameră, sătulă, probabil.

Am fost la un interviu, la un moment dat. Tânăr, sărac, aveam nevoie de bani ca de aer. Când ne-am despărțit, m-am întors către femeia de la HR și am implorat-o, Doamnă, dar o să mă sunați, da? Vă rog eu mult, să mă sunați, ca să știu. Nu m-a sunat niciodată.

finstore

Propria nuntă. Organizată de familie, că eram tot sărac și soția voia nuntă tradițională, cu rochie and shit. Sala de mese a unui liceu de provincie. Orchestră de aia cu repertoriu popular, dansuri tradiționale. Și, la un moment dat, aflu că, de fapt, nunta mea e cu dar. Cu dar care se strigă la microfon. Soacră-mea: Noi dăm un porc și un frigider, așa să știți! Nu au dat niciun porc sau frigider. Câteodată îmi aduc aminte și mă iau transpirațiile reci.

Fiica mea, având vreo 2 ani și ceva. Eu, vorbind la un telefon cu un partener de afaceri de care EU aveam nevoie. Îl conving că e ok să lucrăm împreună, rămâne că mă sună el să stabilim condițiile. Pun telefonul jos și îmi văd de treabă. La un moment dat, o văd pe fiică că se joacă cu telefonul și că telefonul are un apel. Iau, Alo alo, era partenerul. Anel, nu trebuia să mă suni așa repede, că nu am stabilit nimic încă. Stai și explică-i că a sunat copilul. Nu m-a mai sunat, de fapt nu am mai auzit niciodată de el.

Eu, înselându-mi nevasta, cu amanta în mașină. Sună soția, alo da, ce faci, bine, uite întârzii, mă duc până la cutare firmă, avem acolo un meeting, ne vedem diseară târziu, dont wait up. Și pun telefonul în bord, uitând să închid. S-a auzit tot, eram și la început cu amanta, viitoarea ex soție numărul 2, jumătate din timp schimbam vitezele și cealaltă jumătate eram cu mâna în chiloții ei.

Eu, in mașină cu un partener de business, partener, intamplator, de culoare. Un om incredibil de bun si de cu bun simț. Tot eu, dupa ce dau semnal stânga, cant: To the left, to the left, because niggers have no rights. Sunt nopti in care mi-e greu sa adorm, gândindu-mă la asta.

Mai sunt tonă de prostii de astea, ar insemna sa iti scriu un volum intreg cu tampeniile lui Anel. Mi-ar placea sa stiu ca nu sunt singurul si ca mai sunt oameni ca mine.

Please? Anyone?

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur