Contul meu
Există o întreagă discuție legată de medicația pentru ADHD, discuție pornită de cei apropiați oamenilor din spectru. Pentru că, vezi doamne, nu există îmbunătățiri masive la exterior, e doar un mare balon. Sigur, nu prea contează părerea oamenilor care chiar au și trec prin asta, e important să fim la nivelul ministrului sănătății din state.
Oameni buni, people, oamenii cu ADHD au, ca model de viață, incapacitatea de a simți lucruri așa cum le simțiți voi. De asta, în copilărie, sunt stingheri, nu își găsesc niciodată locul sau grupul. Și acești oameni, lovindu-se de voi, zi de zi și de prejudecățile voastre, învață cum să mimeze comportamentul așa zis normal în societate. Învață care sunt cue-urile la care râzi, plângi, ce trebuie să spui, acceptabil social, la diverse evenimente, tot ceea ce vouă vi se pare normal, pentru ei e un drum lung, de învățare, zi de zi.
Și da, majoritatea, la maturitate, ajung să stăpânească jocul acesta al mimetismului social la perfecție. Dar acolo, dedesubt, în mintea lor, este același freamăt continuu, pe care voi nu îl știți. Aceeași muzică, agitație, discuții în contradictoriu, 4 șiruri logice simultane și tot ce face iad viața unui om din spectru. Dar voi nu vedeți, pentru că, dacă ați vedea, ați judeca și ați începe să dați sfaturi concrete și coerente, despre cum, dacă vrei, treci peste, e mind over matter, totul e voință și restul de căcaturi care aveți voi impresia că sunt general valabile.
De aia nu vedeți mare lucru la exterior. Dar fiți siguri că, acolo unde contează, în interior, este, în sfârșit, liniște și calm. Este tăcerea care e în capul vostru în mod normal și nu o prețuiți.
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
NOU
Off
Am stiut intotdeauna ca sunt altfel, am suferit ca sunt altfel, am crezut ca sunt in sens rau altfel, m-am straduit sa nu fiu altfel si am inteles, prea tarziu, ca nu sunt inferior altfel…
Si nu mai vreau sa nu fiu altfel…
NOU
Altfel spus, esti altfel cand esti altfel.
NOU
Din curiozitate ce se intampla in mintea ta atunci cand citesti? In cazul meu, om fara suferinte psihice daca citesc o carte cu actiune/dialog, etc. e ca si cum m-as aseza pe un scaun intr-un colt al incaperii si “privesc” personajele/scena. Cum ai descrie in cazul tau?
NOU
Am raspuns da nu se vede si nu mai am rabdare sa scriu!!
NOU
UNII Adulti cu ADHD au gasit si Coping Skills, astea doua de exemplu:
1) I do a lot of things for my future self. If I really don’t want to do something I think about my future self, future self would really appreciate it if I did whatever task. Then I take the time to thank my past self. It’s rewarding all around and it helps motivate me.
2) My smart watch alarm goes off every 2 hours all day. 8am, 10am, 12pm, 2pm, 4pm and 6pm.
Then when I plan my day, I sort my tasks into 5 chunks and I tell myself when I get my tasks done, the rest of that 2 hour chunk is mine to do with as I please, guilt free. I can do them quickly and have quality time to myself, or I can waste my time doing meaningless stuff and not have any “real” breaks.
It works a lot of the time. Guilt can be a pretty big motivator for me.
NOU
14 din 14, record personal.
NOU
Le bifez pe toate. Se poate iesi la pensie mai repede ?
NOU
Pe scurt.. NU!!!
www.cnpp.ro/pensia-anticipata
NOU
ADHD e destul de comun, sa zicem asa. Bine unii au forme mai grave, alții mai ușoare. Mai exista și mitul ca cei cu ADHD sunt foarte deștepți, care cică e doar un mit. Cel mai mișto sunt perioadele de hyperfocus. Am senzația ca sunt cel mai deștept om din lume, înțeleg tot, merge totul ca uns, termin ce am de făcut repede, am inspiratie, apoi vin momentele alea când trebuie sa fac ceva și nu am chef, ma apuc de mutat pixuri pe birou, ma uit pe geam ca retardul intr-un punct fix și ma gândesc la tot felul de cacaturi, deschid Facebook, închid după 5 sec, deschid pagini de stiri și le închid după 5 sec și tot asa.
NOU
Cred ca avem un cuvant in limba romana pentru realitatea ADHD, dinainte sa existe definitia in engleza.
Sau cel putin asa mi se pare mie, ca asta e continutul lui “zapacit”. Care nu e chiar insulta, dar nici de bine nu e.
NOU
Pentru mine definitia era “branza buna-n burduf de caine”.
NOU
Eu m-am dus singur la psihiatru cu suspiciunea de ADHD dupa ce am citit un articol aici pe blog, acum vreun an, care descria simptomele. M-am regasit 95%. Bineinteles, din cauza tendintei de a amana la nesfarsit lucrurile, mi-a luat un an pana sa ajung la doctor. Acum sunt pe tratament si nu-mi vine sa cred cat de mult mi-a schimbat viata in bine. Mersi, arhi!
NOU
Wow
NOU
M-am programat la mijlocul lunii viitoare pentru evaluare. Intre timp trebuie sa-mi reinnoiesc permisul si tocmai ce m-au sunat de la clinica sa confirm programarea, cu mentiunea ca trebuie sa aduc de la MF adeverinta ca nu figurez cu boli neuro-psihice. Ok, momentan nu figurez. Dar daca as fi fost deja diagnosticata? Ce insemna asta in reinnoirea permisului? In alta ordine de idei, sunt curioasa cum functioneaza tratamentul pentru femeile diagnosticate dupa 40-50 de ani, cand deja s-a instalat dansul hormonal al perimenopauzei/menopauzei. Am fost o persoana optimista toata viata mea (sau poate inconstienta/naiva/ignoranta) dar de 2 saptamani de cand am realizat ca acest diagnostic mi se potriveste 100% am inceput sa experimentez anxietatea pentru prima oara. Tot ce credeam ca e normal si acum inteleg ca era un coping mechanism pt. a fi “normala”, faptul ca de la un timp ma intrebam de ce unii oameni nu fac chestiile pe care le fac eu (de ex. sa poata sta linistiti pe scaun in timpul unei sedinte, meanwhile i can’t stay still for 30 second and need to move my position all the time, sau bataitul pe loc in timp ce astept autobuzul, sau dialogul permanent din capul meu, sau unfocusing my eyes, sau faptul ca desi muncesc toata ziua in casa, e mereu dezordine..sau..sau..etc) e ca o revelatie pentru mine. Acum inteleg multe, automedicamentatia si imposibilitatea de a mentine o simpla rutina din a lua suplimentele pentru focus/productivitate/atentie. Sau orice alta rutina. Ma simt ca in Matrix si desi sper sa-mi revina si optimismul, in acest moment nu cred ca o se se mai intample. Neaparat o sa adaug terapie ca-s tare bulversata. Rau, rau! Mi-e teama si de unmasking, pe cat de diplomata sunt acum, sa nu ajung sa mi se rupa de toti si toate si sa le zic tot ce cred. Si am niste dialoguri foarte rautacioase in mintea mea pentru cei care merita. Arhi, iti multumesc pentru ca ai deschis acest subiect! Desi nu cred ca va ajuta cu acceptarea si intelegerea din partea persoanelor care nu se confrunta cu astfel de probleme, macar ii va ajuta pe cei care simt ca le e greu si nu stiu de ce (+ vina, rusine ca altii pot si ei nu..).
NOU
Statul la coadă mă face să hiperventilez. Bine, am învățat să o ascund, dar tovarășa de viață azi dimineață când eram la un ghișeu sa rezolvăm ceva pentru ea, ma ținea de mână să mă încurajeze ea pe mine.
De anul nou am plecat din club înainte de 12 fiindcă nu am putut face față puhoiului de oameni necunoscuți, care ocazional simțeau nevoia să intre în vorbă cu mine (și cu ea) urlând câte un Mulți Ani Băi! Și mirându-se ca nu răspund la fel.
Nu e ca și cum am ales să mă simt astfel.