În primul rând, există niște sporturi olimpice care nu sunt sporturi, cel puțin eu nu le consider sporturi și nu cred că au ce să caute acolo, nu mă pot uita la ele ca și cum chiar ar fi o competiție.
Volei pe plajă. Really? Sport? Aducem nisip și punem pe jos și dăm drumul la 2 doamne în chiloți să se arunce pe el? Atunci hai să facem și dansul la bară sport olimpic, cam aceeași valoare o are, dpdv sportiv.

Surfing? Pe bune? SURFING este sport? În primul rând, un sport trebuie să fie caracterizat de oportunitatea ca toți sportivii să beneficieze de condiții identice de participare. Nu există două valuri la fel. Second? Fiți serioși, am ajuns de la Patrick Swayze și Keanu Reeves, în Point Break, la Olimpiadă.

Skateboard? La Olimpiadă? M-am uitat, a fost în primele zile, ceva cu femei. Nu am mai râs atât de multă vreme, la o competiție sportivă. Cădeau “atletele” de pe skateuri de zici că erau popice. Bine, în principiu, orice sport care conține feminin și masculin face ca ediția feminină să fie puțin caraghioasă, prin comparație. Nu știu de ce, nu sunt misogin, nu am vreo prejudecată, dar uitați-vă la un meci de fotbal sau baschet feminin, efectiv zici că sunt împiedicate.

Anyway, m-am uitat la sărituri în apă, mi se pare foarte mișto, urmăresc proba încă de pe vremea lui Greg Louganis și pot zice că mă pricep puțin. Mă enervează că se tot schimbă sistemul de punctaj, dar în fine.
Mă uit la handbal feminin, pentru că fii-mea. Încă nu știu exact cu cine țin, cu brazilia sau cu franța, din motive că unele din jucătoare sunt în românia.
M-am uitat la judo, foarte mișto, a fost ieri și finala la -90kg, a pierdut japonezul complet neașteptat, printr-un ippon acordat la proba video. Pe de altă parte, cred că japonezului i-au anulat un wazari.
Am văzut tir cu arcul, pentru că îmi place rău de tot să trag cu arcul, doar că nu am ocazia aproape deloc, ultima oară am făcut-o acum 9 ani. Am văzut și proba de tir, cu hitmanul turc, absolut genial.
Nu m-am uitat la gimnastică, nu prea mă pasionează. Nu mă uit la înot, că mă plictisește, am văzut doar cursele lui Popovici.
Abia aștept să înceapă atletismul, acolo consider eu că este, cu adevărat, spectacolul care mă ține lipit de televizor. Bine, fără cursele alea de 3000, 5000, 10000 sau maraton. Cursele antemenționate sunt, în general, curse unde aleargă iepuri, ca să îi tragă pe Kipketeii și Kipkeciugii etiopieni, gen pentru recorduri. Nu mă interesează faptul că un amărât rupt de foame, care s-a antrenat la 6000 de metri altitudine, vine să spargă un record mondial sau olimpic. Mi se pare o trișare.

În rest, da, mi-aș dori și eu ca, la absolut fiecare probă olimpică să fie, înainte, un om normal, fără antrenament, care să execute proba. Nu de alta, dar ar pune la locul lor pe mulți dintre noi, specialiștii de canapea cu Hai, mă David, trebuia să forțezi puțin pe ultimii 10.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.