Una din cele mai obositoare chestii, pentru mine, ca persoană cu handicap moderat, ADHD, este să ies din casă și, la lift, să dau de un vecin. Toate minutele alea în care zâmbești chinuit, saluți chinuit, eventual, dacă dai peste vreun extrovert nesuferit, trebuie să răspunzi la varii întrebări de întreținut o discuție născută moartă, eventual o despărțire la fel de chinuită, la ieșirea din scară, după care realizezi că mergeți în aceeași direcție și încerci să mărești pasul, să îl lași în urmă, dar și el mărește pasul și mergeți amândoi, ca un cuplu vechi de 20 de ani, către un apus ce nu se mai termină.

Practic, pentru mine, primul lucru care îl fac când ies din casă, e să mă uit pe Ring dacă e cineva pe hol. Dacă e, mai aștept.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.