Era un revelion, acum mulți ani, eu eram mai tânăr și mai zglobiu, și mai singur, și mai fără copii, așa că, împreună cu un prieten, am decis să ne facem muci în noaptea aia. Eu veneam după o despărțire dureroasă, el și-ar fi dorit măcar o despărțire, dar nu era de unde, solul era fertil, sămânța aștepta să fie plantată.

Problema e că nu am avut alt alcool în afară de 2 baxuri de Golden Brau, deci câte 20 sau 24 de cutii de fiecare, nu mai țin minte exact câte erau într-un bax. Și era Golden de ăla bunu’, de dinainte să îi schimbe apa cu mocirla asta de bucurești.

Și dă-i dă-i dă-i, ușor ușor, în câteva ore, le-am terminat. No biggie, nu simțeam mare lucru, doar ușor obosiți. Așa că ne-am culcat, la TV erau Nae Lăzărescu și Vasile Murariu, ce să și faci altceva, că gay nu eram.

Vă zic, somnul ăla a avut ceva. Pentru că, atunci când m-am trezit, absolut toată casa voia să plece învârtindu-se. Patul se învârtea singur, mă țineam cu mâinile de cearceaf, să nu cad cumva. Stare de vomă de și acum, dacă mă gândesc, îmi vine să vomit, doar că nu puteam, nu ieșea nimic. Ălălalt era pe canapea, gemea că moare, să chem salvarea. Cum plm să chem salvarea pentru că ne-am îmbătat, ne facem de râs mai rău decât suntem acum, de râsul curcilor. M-am târât până la frigider, să îi duc niște gheață, să își pună pe frunte, i-am dus niște felii de ceafă de porc, de unde să îi dau eu gheață?

Cumva, prin năuceală, mi-am adus aminte că, dacă mănânci, pui ficatul în funcțiune și îți revii. Doar că noi aveam în casă sărățele și covrigei, cine a stat să cumpere sau să facă mâncare. Și uite așa, până pe 3 ianuarie seara, am zăcut în pat, ronțăind sărățele, vomitând după, bând apă, iarăși sărățele și tot așa.

A fost prima și ultima dată când m-am îmbătat cu bere și, de atunci, nu mai sufăr Golden Brau nici de-o culoare, nu pot să văd nici cutia, darămite să o beau.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.