La mulți ani, doamnelor, și de acest mărțișor. Eram în dubii dacă să vă urez dă bine, dar m-am gândit că dacă, cumva, nu mai apuc următorul mărțișor? Nu aș rămâne trist pentru eternitate?

Așa că, doamnelor, vă mulțumim că existați. Ne purtați copiii și îi nașteți în chin, ne suportați zilnic, aveți grijă de noi, deși nu merităm, ne împingeți înainte și ne ridicați de jos când am căzut, ne sunteți toiag și aripi. Vă iubim, cât de mult poate fi verbalizat asta și ne cerem scuze că încă trăim vremuri în care trebuie să ne luptăm ca oamenii de lângă noi să aibă drepturi egale.
Va veni ea și vremea aia.

Mulțumesc că ai citit postarea.
Poți să îmi susții eforturile cu o cafea pe Patreon ->

Alte articole din arhiva de aur