Reply la Cat de mult m-a ajutat școala in viață

Scris de Nicky D.

Din articolul ăsta mi-a sărit în ochi o idee utopică.
„Bazele școlii românești ar trebui regândite de la zero.”
O să vă povestesc câteva idei legate de experiența mea cu școala din Italia. Mai precis am fost la școala generală în România, liceu în Italia, facultate și master înapoi în Ro.
Mutat în Italia cu 2 săptămâni înainte de începerea anului școlar, am fost înscris/acceptat la un liceu unde cunoașterea limbii italiene nu reprezenta un criteriu eliminatoriu. Specializare ELECTRONICĂ ȘI TELECOMUNICAȚII. Fără să știu decât să împreunez degetele și să zic vaffffaanculo, limba italiană era total străină. Am terminat însă primul an cu a2-a medie pe clasă. Prima medie pe clasă mai târziu, la bac, respectiv top 10 din liceu. Și nu, nu din cauza seriozității sau a inteligenței (ghăă, 4real), ci datorita pasiunii pentru domeniul electronicii și mai ales… datorită felului în care era structurată școala acolo.
Exemple:
– Mai o matematică, mai o „italiana-istorie”… dar multe materii tehnice.
– Laboratoare foarte dotate
– Mentalitatea axată spre partea tehnice. „Ăsta e un integral. Așa se calculează. În electronică e folosit pentru următoarele chestii… Dar nu vă bateți capul. Avem simulatoare. Hai în laborator la PC.”.
– Proiecte în care te încurajau să te implici. Cel mai complex proiect la care am participat a fost un sistem de monitorizare a unui câmp de panouri fotovoltaice. Sistem construit de noi, elevii, cu modul GSM cu tot, cu citire de date pe platforma online.
Ideea era ca după terminarea liceului să poți să obții un job, să știi să folosești instrumente moderne și rapide, să nu te chinui cu pixul pe foaie. Să fii rapid, să fii precis.
Am venit în Ro, să fac facultate. Evident că am ales ELECTRONICĂ ȘI TELECOMUNICAȚII, la Iași.
Idei din primul an la electronică și telecomunicații:
– Faptul că eu știam electronică nu a constituit niciun fel de avantaj. Și vorbim de programat microcontroloare, de pilotat motorașe, de folosit senzori, de citit datasheeturi de integrate, de folosit porți logice, am menționat acel proiect mai sus… Eram mult peste conceptul de aprins un LED folosind o baterie și o rezistență, nivel la care se aflau UNII din colegi. Restul erau zero.
– Se presupunea că ai mâncat pe pâine matematică M1, de aia nasoală, în liceu. Deci trebuia deja să fi vomitat de câteva ori de la atâtea exerciții cu matrici, integrale, derivate, șiruri și alte chinezisme de astea.
– La fel cu fizica. Materiile Fizică1 și Fizică2 (semestrul 1, respectiv semestrul 2 din anul I) au constat în conspectarea manualelor de fizică pentru clasele 9-12. Nu s-a predat NIMIC. Noi conspectam, predam foile, primeam notă.
– În afară de o profesoară de algebră și geometrie, care mi-a spus că știe că în Italia școala e puțin altfel și că e datoria ei ca profesoară să găsească o abordare mai oportună pentru a mă aduce la nivelul colegilor, restul cadrelor erau niște comuniști jegoși… mai puțin proful de fizică, care vrăjea cu fetele (le punea default 10 pe conspectele din manual, fără să citească) și avea curea cu pistolașe metalice decorative.
– Am făcut, pentru prima dată ever, pregătire. La matematică. Câteva luni. Ca apoi să iau 0,5 la examen. Da, 0,5 din 10. Nu s-a lipit chineza aia deloc. Ghăă, am zis.
– Puținele materii tehnice abordau tehnologii din anii 70-80. Despre cum se prelucrează siliciul. Despre cum a fost descoperit tranzistorul. Despre cum s-a inventat roata.
– Aveam cursuri în zona Copou până la fără 10 și de la fix aveam laborator în Tudor. Adică noi trebuia să traversăm orașul în alea 10 minute. Trebuia, la intrarea în laborator, să justificăm că nu noi am făcut orarul ca să nu luăm absent la laborator. Da, atât de stupid.
– Până la sfârșitul primului an nu ne oferise nimeni o explicație, o frază măcar, despre ce anume este sau cum circulă curentul electric.
Am abandonat facultatea din cauza restanțelor, ghăă, la mate-fizică și am continuat în domeniul economic-marketing. Am întâlnit foști colegi de la electronică, ani mai târziu, de la care am înțeles ca până la sfârșitul celor 4 ani au văzut și ei, într-un final, un microcontrolor, „dar superficial”, o tehnologie PWM „dar nu au făcut niciun proiect pe asta” șamd. Adică oricum sub nivelul la care am ieșit eu din liceu.
Mă întreb… cum e de așa renume universitatea aia din Iaşi (cadrele nu mai pot de figuri acolo)… care e sub nivelul unui liceu de periferie din Italia?!
Sau… de ce oare nu avem olimpici în domenii cu aplicabilitate în viața reală?! Nu se știe.
Revenind la ideea articolului despre școală, da, școala trebuie regândită.
Și adaug o idee: e oportun să realizați că există o discrepanță între școală și lumea muncii. Așa că pe lângă școală, care trebuie făcută, invățați chestii. Internetul e plin de informații și tutoriale de tip idiots guide. Scurt: daca e ceva ce-ți place, rupe YouTube-ul pe tema respectivă! Nu te baza doar pe școală.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.