Contul meu
Știți lucrurile aleea stupide pe care le căpătați, în viață și vă treziți că le faceți, dar nu știți exact de ce, dar cumva, în mintea voastră e foarte clar că vă e imposibil să…nu știu, treceți strada fără să vă faceți întâi cruce cu limba în gură. Știu, de exemplu, pe cineva, care, când vede un preot, pune mâna pe prohab. De ce? Nu cred că știe nici persoana.
Eu am majoritar chestii de siguranță. Pe lângă nictofobie, (fun fact, un psiholog mi-a explicat, odată, că nu e vorba de teamă de întuneric, ci e teamă de ce se poate afla în întuneric. El, săracu, credea că îmi luminează viața și mă ajută să descopăr the root of all evil) mai sunt și altele.
Dacă intru într-o incintă, întotdeauna caut să știu din prima unde sunt ieșirile. Dacă e vorba de un restaurant/club/etc la subsol, trebuie să văd minim 2 ieșiri, de oricare ar fi ele. Dacă nu le văd, m-am ridicat și am plecat instant. Fiind un fan declarat al IDM-ului, pentru biliard, când ajung acolo cer, dacă e aglomerat, masa 1 de la intrare.
Nu suport ideea de a sta într-o mulțime de oameni înghesuită. De aia nu frecventez concerte, demonstrații, târguri și chestii de astea unde se adună mulțimi foarte mari de oameni. Și credeam că e o teamă stupidă, dar după ce s-a întâmplat în Coreea, mersi frumos, i am out.
Nu suport să stau cu spatele spre ușa de acces în cameră și să nu aud nimic. Adică, cu greu, pot suporta să stau așa, dacă nu ascult muzică, film sau ceva. Dar dacă am căști, merge muzica tare sau trebuie să văd un film, este imposibil să mă prinzi să stau cu spatele la ușă. Din aceeași categorie, nu pot dormi cu capul la ușă. Nu știam asta până când nu m-am cazat la un hotel prin Franța, nu de mult și avea patul pus cu capul spre intrare, o asezare ciudata in camera. Pur și simplu mi-a fost imposibil să închid un ochi, orice aș fi făcut, pentru că, oricum m-aș fi mutat, patul îmi obtura vederea spre intrare.
Nu suport muzica tare decât dacă e în căști, pe afară, mergând pe jos. În orice altă configurație (în afară de locuri unde se pune muzică tare și merg de bunăvoie) îmi dă o stare de anxietate profundă, nu mă pot relaxa deloc, mă iau niște transpirații reci și, într-un final, dau încet. Nici măcar la cinema nu suport muzica puternică multă vreme. De aceea nici nu dețin chestii gălăgioase în casă, cele mai gălăgioase sunt televizoarele. Bine, au sistem de sunet propriu și se aud de afară, dacă le dau la maxim.
Altfel, sunt un tip super mișto, plin de mușchi, inteligent, blond vând tractor.
NOU
„Știu, de exemplu, pe cineva, care, când vede un preot, pune mâna pe prohab. De ce? Nu cred că știe nici persoana.”
Am citit recent pe un blog vecin o explicație posibilă…
NOU
Eu am intrebat un preot. A zis ca pe ce pui mana de aia ai parte. Asa ca e bine sa pui mana pe bani.
NOU
Nu pot sa conduc cu muzica pe fundal, pur si simplu nu pot, trebuie musai sa aud traficul.
Evit pe cat posibil intalnirile “accidentale” cu diversi cunoscuti (nu prieteni).Gen daca te stiu dar nu prea am avut tangente si n-am vorbit de un car de ani si te vad pe strada sau whatever, scot telefonul si ma fac ca vorbesc :)), sau trec strada, ma intorc din drum naibii, doar sa nu trec printr-un small talk din ala penibil. Tot asa cand sunt sunat, gizas, ce chin, prefer sa nu raspund si ulterior sa scriu mesaj “salut, dormeam/eram iesit/insert_scuza, ce s-a intamplat?..”..Dar asa cum exista analfabeti functionali, eu ma consider un introvertit functional, la job de exemplu ai zice chiar ca-s opusul!
Nu pot manca in cantitati rezonabile, farfuria trebuie tot timpul sa ramana goala, nu stiu de ce, probabil din copilarie cand mi se spunea sa manac tot.
Or mai fi si altele, momentan cam asta e.
NOU
Si mie-mi spunea bunica sa mananc tot ca e pacat si se supara Dumnezeu daca aruncam mancare. Aceeasi problema o am si acum, nu pot lasa o farfurie pana nu luceste. Evident ca nu sunt usurel.
Sunt stangaci, ceea ce pe vreme lui Ceausescu era aproape o crima, asa ca fortat la scoala (batut cu un bat peste maini) am ajuns sa scriu cu dreapta. Cred ca sunt singurul stangaci din lume care scrie cu dreapta.
NOU
Asta cu farfuria goala la mine e mai complexa, include si farfuriile sotiei si copiilor, care sunt pofticiosi dar de cum simt primul semn de satietate gata, nu mai mananca. Asa ajung de multe ori sa mananc 2-3 portii, stiu ca o sa ma simt ca un porc, dar nu ma pot abtine…
NOU
@Lucian: nope, nu esti singurul, majoritatea stangacilor care au facut scoala inainte de 89 is in aceeasi situatie.
NOU
Si grija sa nu iti sune telefonul la ureche in timp ce “vorbesti”, ca am mai vazut d-astea
NOU
@paul,am bebelus diversificat recent, mereu mănânc ce rămâne de la ea, nu imi vine sa arunc, animale nu avem sa le dau lor
NOU
Hmm…cea mai veche si inexplicabila este o frica instinctiva de cutite, daca e cineva cu un cutit in mana in jurul meu ma aricesc toata si il urmaresc cu privirea pana il pune jos. Daca imi da cineva un cutit, neaparat cu manerul spre mine altfel nu ma prinde intr-o raza mai mica de 1 metru.
Nu pot dormi cu usa de la camera deschisa si nici dezvelita. Pot sa fie si 45 de grade in camera macar un coltz de cearceaf pe un picior.
Nu se incadreaza la sechele ca e mai spre positive vibes, fenomenul meteorologic preferat este ceatza. Nu in masina, of cors. Imi place la nebunie sa merg pe strada infofolita in ceatza, sa nu vad decat in jurul meu si sa stiu ca nu ma vede nimeni mai departe de 3 metri. Imi da o stare ciudata de pace si liniste si bine.
NOU
1. intr-o incapere, musai sa am usa in sight, niciodata cu spatele la ea.
2. fobia usilor inchise. nu suport incaperea in care stau sa aiba usa deschisa, oricare ar fi ea.
3. nu ma leg niciodata la cap fara sa ma doara. sarit cu parasuta, dat cu parapanta, plimbari de nebun prin padure, condus cu +120km/h chiar daca e cu asfalt drept si am toti cei 250hp available.
NOU
Si eu preferam usile inchise. Apoi mi-am luat pisica. As putea foarte bine sa le scot de tot si sa inchei povestea.
NOU
De curiozitate,pisica deschide si usi?
Daca nu,esti norocoasa,a lu sormea face asta.
On topic
Nici eu nu pot sa stau cu usa deschisa si ma feresc instinctiv sa calc pe capace de canal,bine acum imi vine mai greu dar tot incerc sa nu calc pe ele.
NOU
Am tot timpul conserve de orice fel in casa. Am impulsul de a cumpara tot ce este redus. Acum 8 ani mi-am cumparat ceva kit instant de reparat pana la bicicleta, eu… neavand bicicleta. Il am si acum in casa. Am tot felul de scule si truse de scule cumparate si nedesfacute. Imi vine aproape imposibil sa arunc hainele vechi, chiar stricate. La fel si incaltamintea, o port pana se dezintegreaza.
La fel urasc sa arunc mancarea, la restaurant, cand imi pune, ca decor pentru friptura, o felie de rosie cu frunza de patrunjel, eu le mananc.
NOU
Nictofobia nu se trage din copilarie, cand (poate) erai lasat pe intuneric, fara nicio explicatie?
Eu am acrofobie (teama de inaltimi), cu radacini din copilarie, cand lui taica-meu i se partea foarte amuzant sa ma puna pe pervazul geamului de la etajul 8, in timp ce eu eram paralizata de frica.
Detest spatiile claustrofobe si multimile de oameni, le evit, pe cat posibil. Detest muzica data la volum maxim, si asta tot din copilarie mi se trage, cand taica-meu punea boxele la maximum, de se zguduiau peretii, in timp ce eu incercam sa citesc sau sa-mi fac temele.
NOU
eram inchis in baie, pe intuneric, drept pedeapsa. stiu de la ce e, dar stiu degeaba
NOU
Sa spunem doar ca daca as vedea-o pe educatoarea curului care ne inchidea, copii de gradinita fiind, in baie, cu lumina stinsa, cand, din varii motive, plangeam, nu as fi deloc foarte gentil. Si pe vremea aia a fost ciufulita putin de parintii mei dar multe lucruri naspa mi se trag de acolo.
NOU
Giiiz…aia cu pervazu e creepy rau.
NOU
Ce culoare-i tractorul, cum îl cheamă, îl vinzi cu tot cu motor?
Și eu sunt blond(ă).
NOU
tractor verde, rasa ucraineana, prinde TAB-uri rusesti pe camp aproape singur
NOU
De intuneric mi e frica si mie, si mai ales acum de cand am copii, e mult mai greu sa nu ma apuce anxietatea, încât am fff multe nopti aproape albe. Am multe sechele, nici nu stiu sa le numesc, dar imi sare inima si tresar la orice zgomot, mai mic sau mai mare, dar pe care nu l am prevăzut. Cand eram copil imi placeau balciurile, zilele orasului, dar de vreo 10-15 ani, mi e greu sa iau contact cu oamenii, mi e greu sa merg cu mijloacele de transport in comun. Iar la reuniunile de familie, ori mai intime ori extinse, nu mai suport sa ne pupăm, nu mi place sa fiu atinsă de alți oameni, in afară de soț si copii.
NOU
Frica de apa la care ating fundul dar nu il vad. Nu am nicio problema daca apa e suficient de adanca sa pot inota sau e mica dar limpede. N-o sa ma vezi intrand pe picioarele mele intr-un lac sau noaptea in mare.
Nu ma dau cu ski-jet-ul. M-am dat o singura data si am simtit ca mor in diverse scenarii in care imi faceam capul tandari cazand de pe el. Merg pe motocicleta fara nicio problema.
NOU
A, si am uitat, nu suport manelele. Nici macar alea “vechi”. Am o ura viscerala inexplicabila. Plec de la nunti si alte petreceri daca si cand apare momentul. Am stricat prietenii pe tema asta. Avand in vedere ca orice adunare presupune in ultimul timp si un astfel de moment, am incercat sa tolerez, dar pur si simplu, nu suport. Si cel mai tare ma enerveaza aia care imi zic ca “toti asculta manele” si ca “ce vrei ma, Mozart?” de parca s-a terminat muzica. Istoric, cred ca mi se trage de la o nunta unde am fost invitat al nasilor si toata noaptea a trebuit sa suport vioara electrica, hahaiturile si urletele unora.
NOU
Fix la fel cu manelele.
NOU
Tie frica ca esti singur in intuneric sau ca nu esti singur in intuneric ? Chestia asta am mai auzit-o si clar nu cred ca ajuta. 😀 Cand eram copil prin 91 au fost o serie de cutremure cu epicentru in Banloc. Unul a fost ceva dintr-un film de groaza, pur si simplu s-a auzit un huruit oribil greu de reprodus(a urlat pamantul) urmat de o zgaltaiala destul de dura ce m-a prins la etajul 9 unde locuiam. Noroc ca a fost ceva scurt de cateva secunde. Vreau sa va spun ca la etaj superior un cutremur se “simte” mai bine, abia stai in picioare de la “tangaj”. Eram la birou pe un scaun si abia am ajuns in tocul usii unde ma gandeam doar ca … well asta a fost. Am visat si retrait destul de des faza aia si chiar si acum e prima chestie ce imi vine in minte cand sunt intr-o cladire inalta.
NOU
Dupa cutremurul din 91 am ramas cu sechele. Daca tremura strada sau casa din orice motiv, fac atac de panica: respir greu, ametesc, sare inima din piept. Nu am vrut sa mai dorm acasa (et.8) zile intregi dupa cutremurul din 91.
NOU
Fix asa,in Bucuresti si eu stau la 9 si stiu ce zici,bine ca acum merg mai rar pe acolo ca altfel cutremuru asta de pe2-3 noaptea sigur il simteam mai rau.
NOU
Imi este frica de intuneric – si stiu si de unde vine asta.
Gradinita comunista, intr-o cladire veche, aveam clasa in pod – cand nu eram cuminti doamnele educatoare ne pedepseau bagandu-ne intr-o camaruta de 1 pe 1, in intuneric total, camaruta in care erau tinute produsele de curatenie.
Tin minte si acum groaza si frica ce te cuprindeau cand erai bagat acolo, cum tipau copiii care erau pedepsiti si cum bagau manutele in usa incercand sa impiedice inchiderea ei si erau loviti peste degete. Probabil ca toti soimii patriei au trecut prin asa ceva.
Mai mult ca sigur ca in zilele noastre doamnele educatoare erau cel putin cercetate penal.
Fratele meu mai mic a mers la aceeasi gradinita iar la serbarea de final am fost si eu – ghiciti ce sentiment m-a incercat cand am intrat acolo dupa 11-12 ani.
NOU
nu mai tin minte in ce an, un primar megaloman din Bucuresti a inaugurat cel mai mare brad (din europa?) in parcul de la unirii. eu eram cu prietena (actual sotia) la o narghilea pe langa universitate. a fost o chestie de moment “hai sa mergem sa vedem bradul”. asa ca am luat-o usor spre unirii. incepuse sa se aglomereze destul de mult, mai aveam efectiv 3 metri ca sa dam coltul ultimului bloc si sa vedem parcul. n-am apucat, masa de oameni ne impingea atat de tare incat lumea a inceput sa se panicheze si sa tipe sa nu mai impinga. nevasta-mea era alba ca varu la fata si cred ca deja se panicase. am tras-o in spatele meu, m-am lipit de peretele cladirii si am inceput sa imi fac loc inapoi. nu vreti sa stiti cate coate am dat ca sa imi fac loc. cand am iesit din multime m-am uitat in spate si totul era blocat, inclusiv intrarea in pasaj.
in rest cu fobii, primul lucru pe care il fac este sa ma uit dupa o toaleta. am fitilul scurt si cand trebuie sa merg, trebuie sa merg musai. cand ies cu prietenii la bere, rad astia de mine ca la fiecare bere pis 5.
NOU
oprescu era (parca), am ramas blocati in trafic mai bine de o ora atunci, eram pe la piata cosbuc, nu se mai putea merge nici inainte, nici inapoi.
NOU
Va zic sigur 2007.
Trebuia sa merg la un concert si am ajuns fff greu.
NOU
Oh, da. Eu am anxietate. Efectiv, până și cele mai nevinovate interacțiuni îmi trezesc neliniștea și frenezia de a pregăti cu migală ce trebuie să fac. În ultima perioadă, identificând problema asta, am început să lucrez la ea. Asta, pentru că starea aia de neliniște și îngrijorare mă fac să nu mai gândesc rațional, iar și gândurile pe care le am le apreciez ca anxioase, produse în paradigma de anxietate.
Cel mai nașpa lucru de care încerc să scap este încordarea și semi-paralizia din timpul activităților sociale. Pur și simplu, nu îmi vin idei, nu mă exprim cum trebuie și îmi orientez din reflex atenția spre interior, în loc să fiu ancorat în momentul prezentului. A devenit o problemă, fiindcă nu mă pot bucura deloc de experiențe, de discuții și, în general, de viață.
NOU
Deci nenea ala cu bagheta luminoasa le facea semn alora care erau compactati ca PET-urile in statia de sortare, sa se dea mai in spate?
NOU
dupa care 150 dintre ei au ales sa moara
NOU
Eu sunt absolut fascinată de busculade, am citit destul de mult pe temă și cred că o să-mi iau și o carte de specialitate (imediat ce-mi aduc aminte cum se cheamă).
Frica mea e mai generală: mi-e frică de situații total aleatorii în care îți pierzi viața pentru că pur și simplu te aflai la locul și în momentul nepotrivit.
Încă de dinainte să se întâmple crima aia în București, când o nebună a împins o femeie gravidă direct în fața metroului, mi-a fost foarte frică de marginea peronului și în metrou și în tren. Mi s-a părut prea ușor să mori acolo și întotdeauna m-am întrebat de ce nu ceva minime măsuri de siguranță, un gărduleț ceva.
În Cluj e plin de baruri făcute în foste pivnițe, am fost de câteva ori cu prietenii, am ieșit repede cu orice scuză posibilă. Nu se întâmplase încă colectiv, dar aveam mereu în gând că în caz de cutremur, mor sub o grămadă de pietre. Nu că n-ai putea muri oriunde la cutremur.
Anul trecut a trebuit să fac de două ori CT. Prima oară m-am dus liniștită, eram ruptă de somn și am zis că numai bine moțăi un pic. A doua oară vreo 5 persoane m-au întrebat în mod repetat dacă am frică de spații închise, au insistat să-mi arate fiecare unde e butonul de panică, mi-au explicat că pot trece și sedată prin experiență… N-am mai putut dormi liniștită de grija lor și am început să mă gândesc că poate am totuși o oarecare frică de spații închise. Mama lor de precaute și îngrijorate.
NOU
Nu suport aglomeratiile – asta cred ca se trage si de la mersul cu autobuzul/metroul inspre facultate si inapoi claie peste gramada, fara pic de aer sa respiri; analizez toata incaperea cand intru undeva; ma uit dupa iesiri, iau in calcul potentialele probleme; devin foarte atent daca sunt oameni foarte galagiosi in jurul meu.
NOU
Daca e asa grav iti doresc sa nu ai nevoie vreodata de un rmn.
NOU
Am rau de masina dintotdeauna. Singura metoda descoperita ca sa-mi treaca e sa conduc eu. Sau sa iau trenul/avionul:)
Bine, mi s-a explicat ca e o chestie fizica, nu functioneaza ceva “senzori” din urechea interna si se produce un conflict din faptul ca ochii vad ca te deplasezi, dar creierul nu percepe treaba asta.
In rest nu ma tem de nimic – intunericul imi place, la fel si inaltimile, iar alte chestii de care oamenii se tem in mod obisnuit (spatii inguste, lifturi etc) mi-s indiferente.
NOU
poti incerca sa iei antialergice generice cand mergi cu masina. probabil o sa iti treaca
NOU
@Arhi – am luat si antialergic, raul e tot acolo.
Inteleg explicatia stiintifica, dar nu mi-e clar de ce se manifesta doar in masina (sau autobuz). N-am probleme nici cu mirosul de benzina/motorina, ba chiar imi place.
In tren sau in avion n-am nicio treaba si ma gandesc ca fiind “rau de miscare” totusi, ar trebui sa se manifeste si acolo.
Well, cum spuneam, am rezolvat. Conduc eu. Ma rog, masina, cu autobuzul e mai greu:)
NOU
Same here. Eu am crezut mereu ca e din cauza ca in cea mai mare parte a timpului conduc eu, iar cand sunt doar pasager simt ca nu mai sunt in control.
NOU
Hmmm, n-as zice ca e vorba de control. Adica, nici cu avionul sau cu trenul n-am control, si totusi nu mi-e rau…
NOU
same here, eu stiu ca se cheama rau de miscare si sunt pastile pentru asta. la mine e mai grav pe barci si orice alte chestii plutitoare. inclusiv daca stau prea mult in apa ma ia cu ameteala.
exista pastile pentru asta care merg, nu antialergice. unele sunt mai naturiste, bazate pe ghimbir, altele mai cu chimicale. la mine functioneaza amandoua. tin cam 4-6 ore, se iau inainte cu juma de ora si se gaseste la orice farmacie respectabila, la noi si peste hotare.
NOU
Ohhh, am uitat cu totul de raul de mare. Da, si p-ala il bifez.
Am luat pastile de toate felurile, si antialergice, si speciale pentru rau de miscare. Am ajuns la concluzia ca sunt de 2 categorii: cele care nu functioneaza deloc, sau cele care functioneaza, in sensul ca nu-mi mai vine greata, dar ametesc mult mai tare si mi se face somn, simptome care dureaza apoi toata ziua.
Am zis ca decat groggy mai bine suport greata pe durata deplasarii si atat:)
NOU
La mine merge cu prevomit kids pt raul de masina.
NOU
Din categoria freak control: Intotdeauna cand ma asez la masa, ma orientez cu vederea catre incapere, nu suport sa stau cu spatele. Cand intru in orice incapere, primul lucru ma uit pe unde e iesirea si cat de usor pot sa ies de acolo. Nu sunt fan multimi, de orice fel, nu-mi place aglomeratia dar daca totusi sunt nevoit sa fiu intr-una, caut sa fiu cat mai la marginea ei. Trebuie sa fiu imbracat in haine comode care sa-mi permita miscare totala, tot timpul. Stau tot timpul pe langa copii cand mananca mancare solida, nu au voie cu guma sau chestii cleioase (caramele de exemplu) daca sunt doar eu in masina cu ei.
Sursa: Cand eram copil, eram genul mic si bolnavicios, numai bun sa fiu intotdeauna luat drept “ciuca bataii” de aia mai smecheri asa ca intotdeauna eram alert la posibile “surse” de bataie. Era sa mor inecat cu mancare asa ca acum mi-e frica sa nu pateasca si copii mei la fel.
Financiar: stiu intotdeauna ce bani am, unde ii am (in ce buzunare) si in ce conturi. In orice moment, am o proiectie pe urmatoarele 6 luni cheltuieli/venituri cu diverse variati posibile (o vacanta neasteptata, o factura in plus mai mare, etc).
Sursa: am trait intr-o familie cu posibilitati limitate, am crescut fara educatie financiara si cand am “dat in bani” i-am cheltuit iresponsabil pe motiv ca nu am avut si imi satisfac poftele. Acum la 40 de ani, am frica ca nu pot oferi familiei un trai decent si in concluzie, incep sa fiu mai chibzuit (zic eu).
Personal: multa vreme nu am fost in stare sa duc ceva pana la capat (proiect, facultate, relatii, etc). Sursa: Am aflat dupa ce am mers la psiholog ca are legatura cu ai mei care mai tot timpul ma comparau cu alti copii si aveam o fobie de validare (daca nu terminam, nu aveau ce sa compare).
NOU
Financiar si Personal: I’m in this picture and I don’t like it :))
NOU
Ultimul punct il am si eu. Am fost comparat cu alti copii si mereu ce faceam nu era suficient de bine. Constant eram criticat de taica miu in orice faceam. Din cauza acestei critici am ajuns sa caut mereu validare din partea celorlalti lucru care mi-a fost adancit din cauza colegilor in generala si liceu.
NOU
fobie de validare – cred ca e prezenta si aici. Din ciclu “decat sa fiu refuzat, mai bine nu incerc”.
Am patit-o des la faza cu doamnele si domnisoarele intrate intamplator prin preajma mea.
Si o patesc cu limbile straine. Franceza si suedeza, cu greu reusesc sa pornesc sa le vorbesc.
Culmea. Daca nu apuc sa ma gandesc…I am retarded, gen
NOU
Eu nu suport să fiu dator cuiva. Indiferent de sumă, întorc imediat chiar dacă înseamnă să fac un efort nejustificat. Sunt ăla care plătește facturile în ziua emiterii chiar dacă am 15-30-45 zile până la scadență. Am tras tare încât să îmi închid ipotecarul pe 30 ani în mai puțin de 6.
Vine din copilărie: stresul constant al părinților că mereu rămâne prea multă lună după ce s-au terminat deja banii m-a afectat tare, chiar dacă eram mic și prost pe-atunci.
NOU
Sufăr de anatidaefobie.. Internetul se poate închide pe ziua de azi
NOU
serios?
NOU
Here a quack, there a quack, everywhere a quack quack.
NOU
Încă una. Mă enervează când comentează careva complet paralel drept răspuns la postarea mea.
NOU
Deci tu mi-ai dat manuta rosie… mac-mac! Asta e sechela mea, sa comentez la orice…Si nu e complet paralel, daca stii cum face rața in engleza…
NOU
Da, nici eu nu suport multimile si am fobie de a fi strivita (sincer, cred ca mi se trage de la cat de aglomerate erau nenorocitele de autobuze cand eram copil, ca se impingea lumea sa se urce in ele fara sa mai tina cont ca se urca efectiv pe tine). also, sufar de claustofobie, prin urmare evit lifturile like the plague.
NOU
La mine frica de întuneric e legată de teama de orbire. În copilărie când mai pica curentul și deschideam ochii noaptea, fără să văd diferență între ochii închiși și deschiși…panică maximă.
Nu suport aglomerațiile de fel, ca introvert și le evit cu orice preț.
Iar ca tine, nu suport vorbitul la telefon. Când sun undeva, mă simt și în ziua de azi ca un adolescent sunând la o fată acasă și rugându-mă să nu răspundă taică-său.
Mă bucur nespus că azi pot comanda taxi, mâncare și altele prin aplicații fără să fie nevoie să sun undeva.
NOU
eu nu cred niciodata ceea ce imi spune o persoana, indiferent daca acea persoana e membru al familiei, prieten, coleg etc.! pun la indoiala orice chestie pe care o aud. Cu toate astea, nu pot spune ca lucrul asta m-a ferit in viata de surprize neplacute din partea unora, insa lucrurile n-au degenerat tocmmai datorita suspiciunii mele ‘bolnave’. Nu vorbesc cu nimeni despre familia mea, lucru care mi se trage din educatie pentru ca ‘strainii nu te ajuta, te judeca si rade de tine!’. Si mai am, dar nu vreau sa sperii lumea de pe-aici. Multumesc pentru explicatiile cu intrarile intr-o locatie, nu e fobie, e un sfat excelent!!
NOU
mi-e frica de gaini
NOU
Am știrea perfectă pentru tine:
www.bbc.com/news/world-europe-47551786
(Chickens ‘gang up’ to kill intruder fox)
NOU
aia cu popii e superstitie (ca la pisica neagra) trebuie sa te mangai usor pe oo, sau sa te uiti dupa un militian.
singurul lucru pe care nu-l suport este curentul electric, orice am de facut la instalatie dau jos toate sigurantele, inclusiv cea de afara…..daca s-ar putea as opri si hidroelectrica, cat umblu la prize.
nu-mi plac multimile, dar suport, ma deranjeaza prostii care la coada sau ceva si iti iau “din spatiul vital”…..ma intorc la el si-l intreb: vrei sa te iau in carca?
nu-mi place muzica tare, dar suport, nu mult si nu des. probabil aud prea bine
la restaurant nu-mi place cu spatele la usa, dar daca sunt cu lumina ochilor mei, o las pe ea …sa vada formatia, sala, plm, ce e de vazut
noaptea daca ma scol pt un pish prostatic nu aprind lumina, sa nu ma trezesc prea tare
ca parinte am toate fricile din lume, dar incerc sa ma stapanesc si sa n-o contolez prea tare si sa nu-i dezvolt fobii. nu inteleg de unde a capatat frica de muste/albine/mici zburatoare. cand era mica ne jucam cu “galgalitele” si nu avea nimic
NOU
Claustrofobia si teama de apa. Radacina primeia se trage din prima casnicie cand fostul sot s-a așezat pe pieptul meu si a inceput sa ma loveasca peste față in timp ce cu o mână imi astupase gura.
A doua e de cand copil fiind m-au aruncat ai mei in apa lacului IOR incercand sa ma faca sa inot. Misto fundul lacului, nu am mai intrat de atunci in lacuri sau mări decat daca sunt foarte limpezi. Anul ăsta la 43 de ani am invatat sa inot singură. Teama de intuneric nu am.
NOU
Ann…WTF? in IOR? hai poate nu te inecai dar o hepatita tot te pastea…jesus…
NOU
pe vremuri IOR era curatat periodic si e alimentat din raul colentina. Multi am invatat sa inotam in IOR
NOU
Eu m am blocat la claustrofobie…sper ca acum esti bine
NOU
In urma cu vreo 15 ani, trebuia sa iau metroul de la Eroii Revolutiei pana la Aviatorilor. In fiecare dimineata si seara, timp de un an, la orele cele mai aglomerate. Stateam si cate 20 de minute pe peron sperand ca urmatorul metrou ar putea fi mai gol. Urmatorul nu era niciodata mai gol. Ajunsesem atat de exasperata de aglomeratia aia incat erau seri in care preferam sa merg pe jos pana acasa. Daca nu tot drumul, macar cateva statii. Nici in ziua de azi nu suport inghesuiala si uneori chiar aleg sa ratez evenimente frumoase din acest motiv.
Trebuie sa o spun, totusi. “It’s not so much the crowd, as the individuals within the crowd.” Am mai mers in orase aglomerate, dar parca nu era asa de nasol. Anul trecut am mers in Madrid de 2 ori intr-o luna, de drag. Fie oamenii aia se inghesuie mai politicos, fie eram eu in starea placuta de turista si nu am observat nesimtirea si coatele in rinichi atat de comune pe M2.
NOU
* Cand e vorba sa-mi cumpar ceva pentru mine caut mai multe variante dupa care renunt si nu-mi mai cumpar. Sau daca mi se pare ca pretul este prea mare la fel renunt
* Cand ma asez la masa/birou simt nevoia sa-mi aliniez lucrurile (telefon, portofel, chei etc) pe care le pun pe masa/birou cu o latura
* Cand ma intalnesc cu oameni ii analizez din cap pana in picioare
* Am o constanta graba si incerc sa mi-o tin in frau. Nu suport sa fiu in intarziere desi stiu ca nu e nici o problema daca ajung mai tarziu cu 5-10 minute.
* Tind sa fiu perfectionist si daca nu pot sa fac un lucru asa cum vreau eu, renunt sau nu il fac deloc (asta este trauma din copilarie pt ca oricat de ok eram cu scoala, cu modul in care ma comportam, aranjam, relatii etc tot nu era ok pt tatal meu si eram constant criticat)
* Tind sa observ imprefectiunile primele cand ma uit la un om/obiect orice
* Cand ma deranjeaza un lucru sau sunt suparat ma inchid in mine si nu le zic oamenilor ce se intampla cu mine. Prefer sa invoc motive de genul sunt obosit, am avut o zi grea sau nu ma simt bine.
* Imi place sa am grija excesiv de lucruri si incerc sa le tin cat mai mult aproape de conditia de nou (in special masina). Fac asta din faptul ca nu imi doresc sa platesc bani pentru a le repara, vopsi etc. Asta e o trauma din copilaria datorita faptului ca mereu era un efort sa obtin niste lucruri si mi se zicea sa am grija de ele ca altele nu mai primesc. Sau cand primeam lucruri erau chestii gen carpeli sau sh-uri.
* Frica sa fac greseli financiare care mi-ar face probleme. Am imprumutat pe cineva cu o suma mare si am primit teapa de aici si teama.
NOU
Treci prin spatele meu, sunt cu coada ochiului pe tine fratioare, pana te-ai indepartat la min 5 m de mine!
NOU
Nici eu nu suport sa stau cu spatele la usa, din cauza asta nu concep un birou la care trebuie sa stau cu fata spre perete.
NOU
Frica de scările rulante. Mă trec toate transpirațiile când trebuie să le folosesc şi se adună lume în spatele meu. Ştiu de unde mi se trage, aveam 9 ani când am auzit că o colegă de facultate a soră-mii a fost ştrangulată pe scările rulante, se purtau fulare foarte lungi şi i s-a prins fularul acolo.
Băile de mulțime nu sunt pentru mine, niciodată concerte şi aglomerații de gen.
Teama de întuneric. Eram în clasele primare când am văzut un film în care nişte copii teribilişti se plimbau noaptea prin pădure, a apărut ceva arătare care i-a smuls unuia o mână. Din acelaşi motiv nu dorm dezvelită, cu mâinile pe-afară.
Nu stau cu spatele la uşă în nicio împrejurare, mă simt expusă.
Nici în lift nu mă simt comfortabil, pe vremea când se lua curentul, soră-mea, însărcinată, a rămas blocată în lift între etaje, pe întuneric. Au scos-o, nici nu mă pot gândi ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi venit curentul.
Verific să am întotdeauna chei cu mine(casă şi maşină)
acte, telefon şi bani. Chei – eram mică, nu ştiu de ce nu aveam cheie de acasă, aşteptam în fața uşii să vină careva dintre ai mei să intru. Eram în clasele primare, obosită de la şcoală, îmi era ruşine de vecini că stau în fața uşii. Cheile de la maşină – iau şi cheia a doua de la maşina soțului chiar dacă eu circul cu a mea, n-am idee de ce. Vara asta ne-a prins bine, a reuşit să piardă cheia în concediu.
Telefon – să pot fi contactată şi să pot contacta în caz că trebuie. Noaptea opresc netul şi îl pun pe silent, sunt ani de când am primit o veste proastă noaptea la telefon, şocul avut atunci m-a schimbat definitiv.
Cu vârsta am devenit prea empatică, ipohondră, toate laolaltă, nu-mi face bine să aud că cineva este bolnav, de altele mai rele nici n-are rost să zic.
Mulțumesc, Cetin. Nu ştiu cum reuşesc să scot periodic balaurii din mine aici, la tine.
NOU
am fost acum multi ani la o petrecere de hell all win undeva in centrul vechi la cluburile alea misto cu scara metalica tip melc si atat. adica singura intrare/iesire.
colcaia lumea inauntru, se fuma (atat de antica povestea) si era ceata densa. unei tipe i s-a facut putin rau de la fum+aglomeratie+caldura.
cand am realizat ca suntem intr-o cutie cu o singura scara ultra mica ca salvare am plecat toata gasca de acolo. a fost ultima experienta de genul asta, de atunci am evitat complet orice subsol sau orice care nu avea iesiri mari si usor de folosit. dupa povestea de la colectiv ma gandeam cam cat de inevitabila a fost nenorocirea avand in vedere cat de putin a fost respectata securitatea in asa zisele cluburi de-a lungul timpului.
NOU
Teama de a fi penibil uneori imi bate fobiile. Daca sunt intr-o situatie de care am fobie, dar sunt prea multi oameni in juru meu…o fac.
Cred ca cel mai des a fost la sarit in apa. Mi-e nitica teama. Dar, daca am sarit o data..apai toata ziua sunt “BAZINGAAAAA”. A doua zi…teama.
mi-e teama uneori de niste cacaturi, dar la alte prostii sunt pe stilu “retard”. Mi-e teama sa sar cu bicicleta peste un hop micut, dar sa cobor cu 70 la ora pe transfagarasanu ud, depasind toate masinile de pe drum..nu
NOU
asta patesc eu la sarit in apa. eram la brasov, pe trambulina aia de 7 metri sau cat e. kkt pe mine tot, am sarit. uaaaa, ce misto, am sarit toata ziua. a doua zi, cand am venit din nou, am inghetat. nu am mai avut curaj sa sar
NOU
1. Daca trebuie să cumpăr un produs vestimentar, chestii pt mașină sau alte lucruri pentru care trebuie să decid eu, stau ore întregi și caut cele mai bune preturi, compar variante. Uneori sfârșesc prin a nu lua nimic, in special la vestimentație. E obositor uneori.
Nu știu exact de unde se trage. Ca majoritatea, în copilărie nu aveam de toate, nici acum nu sunt bogat, dar am un venit decent care nu ar trebui să mă pună neapărat în situații de genul.
2. Când cumpăr ceva online, orice, am tendința să cred că vânzătorul vrea să îmi dea țeapă, sau că produsul are defecte, sau alte variațiuni pe temă asta.
3. Când eram mai tânăr, mă prefăceam deseori că vorbesc la telefon atunci când dădeam peste cineva cunoscut.
4. Tind să pun la îndoiala ce spun necunoscuții, in general.
5. Nu suport oamenii care stau lipiți de mine atunci când sunt la o coadă sau un rând.
6. Cred că am/aveam o ușoară forma de OCD, dar de când am copii și totul e împrăștiat mereu, s-a mai diminuat.
In rest, cred că te citesc de mai bine de 10 ani, parca aveai doar fata. dar am comentat foarte rar și cred că de pe alta adresa de mail.
NOU
am 3:)))
NOU
La punctul 1 m-ai descris 100%, deci nu sunt singurul.
La punctul 3 eu ma prefac ca citesc mesaje in telefon ca sa nu interactionez cu persoana cunoscuta. Inca fac asta spre rusinea mea…..de ce fac asta habar nu am …
NOU
Sufar, sau mai bine zis imi este frica de prea multe situatii in care instinctul imi spune ca este pericol de accident sau de moarte. Vad pericolul in atat de multe situatii la care cei din jurul nici nu s-ar fi gandit incat imi pun intrebarea: sunt defecta sau sunt ei iresponsabili?!
Cand psihologul m-a intrebat de unde frica/fricile (a incercat el sa mearga pe fir de fiecare data, nu ii reprosez) concluzia mea a fost ca frica este una cu mine, sincer nu stiu de unde.
Daca ati fost si voi la terapie probabil vi s-a spus ca fricile se propaga din generatie in generatie, ca se pot dobandi inca din viata intrauterina (cand mamele au incercat poate sa renunte la sarcina) sau ca traumele din copilarie au fost atat de puternice incat s-au impregnat in noi.
Nu sunt convinsa de primele doua explicatii, dar nu le resping. Am descoperit o serie de carti in acest sens si incerc sa imi formez o parere.
Cea de-a treia explicatie este evidenta… doar ca mecanismele noastre de aparare au facut sa nu mai tinem minte toate detaliile.
Ma bucura ca aici pe blog gasesc si astfel de subiecte
NOU
Frica de intuneric, ha, ha! Absolut toate infirmierele faceau apel la subsemnatu’ sa le acompanieze cand era nevoie de dus mortii la morga prin curtea spitalului noaptea.
In rest, am vreo 5-6 fobii “selective”: ma tetanizeaza cainii “de rasa” (mai maricei), dar fugaresc haitele de maidanezi, lesin la decolare si aterizare, dar fac misto grav de ceilalti fricosi din avion cand sunt la altitudinea de croaziera.
Nu conduc si nu urc langa sofer, ci numai in spate, cu centura si cu mainile blocate pe poignet chiar si la 35 la ora pe DN sau DJ. De retinut ca daca e autostrada sau separator, n-am problema ca soferul merge in Allemania pe ploaie cu 180 la 3 noaptea, nedormit fiind de doua zile. Si tot d’astea
NOU
Trec printr-o situație similară.
De aproximativ 1 lună de zile am momente izolate, în metrou și uneori ma trezesc din somn noaptea târziu, când dezvolt atacuri de panică.
Efectiv mă panichez maxim știind ca dacă se întâmplă ceva nu pot sa ies într-un spațiu deschis! Fără sa fiu constrâns de uși blocate, ferestre etc.
Este o situație total tâmpită întrucât pana la vârsta de 35 de ani nu am resimțit asemenea trăiri.
NOU
Dupa ce la Revolutie am vazut gloantele cum muscau din asfalt in fata mea la Arhitectura si un om impuscat pe la Mosilor (ascultand in familie Europa Libera stiam cat de cat despre ce e vb chiar daca aveam 14 ani neimpliniti), fiind in Piata Universitatii multe zile pana la mineriada, la multe marsuri cu familia in anii 90, lipind afise cu Ratiu, vazand sediul Pntcd distrus la cald si multe altele, nu mai sunt asa impresionat de multe lucruri!
Ascult metal, merg la multe concerte, urasc manelele din tot sufletul si eu!
NOU
Daca ar fi sa am un cosmar, ar fi cu conducte. Blocat intr-o conducta, noaptea. Nu e claustrofobie, ca pot sta linistit intr-un lift inghesuit, fie si de o persoana. Nici ziua nu e o problema, am trecut prin ele la Edenland.
Cred ca mi se trage din copilarie, cand ma jucam pe santiere, dar mintea a blocat orice hint despre asta.
NOU
Peste praguri sau vreo crăpătura in asfalt trec cu piciorul drept
Mănânc tot, nu arunc nimic la gunoi. Asa am făcut si toxiinfecții cam nasoale. E sentimentul de vinovăție fata de oamenii care au muncit sa producă acele alimente
Pâinea o pun cu vatra in jos. Asta e de la bunica-mea.
NOU
Când mătur, întotdeauna îmi vine în minte palma după cap dată de mama . Aveam vreo 8-9ani și mă pune mama să mătur holul. Și cum dădeam eu mătura, așa mai în dorul lelii, odată ce mă trezesc cu mătura smulsă din mână, o palmă după cap, urlete și demonstrație cum că ” uite așa se mătură!”. De atunci de fiecare dată când iau în mână o mătură, simt lovitura.
NOU
vezi ce bine ai iesit?
NOU
Dap , știu să dau cu mătura de parcă am baterii în curcubeu, ca iepurașul de la Durracel.
NOU
Frica de valurile din ocean. Nu stiu de unde am capatat-o ca n-am fost pana acum la ocean, dar o am. N-am nicio problema sa inot, n-am nicio problema sa stau unde se sparg valurile mici in Marea Neagra sau Mediterana, dar ma ia cu transpiratii cand ma gandesc la ocean. Acum daca stau bine sa ma gandesc poate o fi o scuza ca sunt saraca si n-am bani sa merg in Pacific.
NOU
eu am teroare de valurile alea uriase tip end of the world, gen niveleaza tot. cand vad asa ceva, mi se blocheaza respiratia
NOU
@Arhi, se uita zilele al meu zilele trecute la o filmare din Nazare cu valurile alea uriase. Wtf?! Razvane, inchide televizorul si ascunde telecomanda sau dormi la maica-ta.
NOU
Mi-am dat seama citind aici ca multe ce le-am avut cand eram mai mica s-au disipat de-a lungul timpului insa au sosit alte frici. Multi au comentat si cu “caut cea mai apropiata iesire dintr-un local”. Marturisesc ca niciodata nu mi-am pus problema in asa fel, probabil sunt eu inconstienta.
Cand eram mica aveam nitel OCD si nu ma puteam culca daca ma uitam la perdea si era indoita/deranjata si nu statea drept. Valabil si la alte lucruri. Acum nu mai sunt asa de fixista. Observ ca si fiul meu mai mare e asa in anumite aspecte. Mult prea minutios.
Cand eram mica mi-era frica de paianjeni. Frica indusa de “minunata” mea sora care m-a inchis cateva ore cu becul stins in camara. Fobia asta mi-a paralizat intr-un moment viata mea asa ca am decis sa merg la psiholog. Doar datorita psihologului si a terapiei impuse am reusit sa fiu chill cand vad acum un paianjen.
Nici mie nu imi placea sa stau cu spatele spre usa. Acum nu mai sunt asa de stresata in privinta asta. Dar de exemplu patul nu mi-l pun cu picioarele spre usa – principiu feng-shui – pozitia mortului.
Ce frica am acum? Frica de a nu muri inaintea copiiilor mei. Inainte sa am copii ma gandeam ca nu o sa traiesc multi ani (nu stiu de ce, adica pardon stiu dar nu-s 100% sigura ca de acolo mi se trage) dar acum as face orice sa ajung pana la 100 de ani sa imi vad si nepotii si stranepotii – de va fi sa am. Mama mea a murit la 13 ani ai mei. Putini ani, daca scazi primii ani din care iti aduci aminte franturi. Numai cand ai copii iti dai seama ca ai face orice sa ii tii si sa ii ai aproape mult timp. Frica asta mi-a adus o frica secundara: mi-e frica cu copiii mei cand circul pe autostrazi. Daca inainte eram vitezomana si mergeam cu viteza luminii acum nu depasesc 130-135 spre disperarea sotului nici sa ma impusti. In oras iarasi m-am linistit si nu ma mai risc prost si inutil.
NOU
Oh my God.. Imi place sa fie lumina naturala in camera in care sunt ..Cand cobor scarile ma lipesc de perete sa nu ma uit in jos..Ma cac pe mine de frica in lifturi iar in lifturile vechi prefer sa nu urc..Mie frica de multimi, de serpi, de taiat cu hartie. Din copilarie am o frica de umezeala in pantofi si de atunci am alinat rana cautand doar tenisi cu GORE – TEX ..Pe o ploaie de toamna am iesit si din cauza frigului am urinat pe mine..De atunci asociez urina chiar si mirosul cu trauma mea si pur si simplu ma blochez si nu mai pot conversa indiferent cat de agreabil esti ca om..Nu mananc peste cu oase ca sa nu ma inec..Vinul rosu mie frica sa nu MI provoace AVC , dar o bere buna nu pot refuza. Urasc muzica data la maxim si nu – mi plac mezelurile – SALAM – si nici bolile – GUTA. Ma imbrac prea gros multumita si dezechilibrelor meteo si ajung transpirat acasa in ultimul hal..Uneori ma surprind alergand si nu stiu de ce..Nascut in comunism cred ca am patimit multe si in destule cazuri am incasat – o prea sever sau pe mine s – au descarcat politele destinate altora..Viata a fost prea buna si traiesc cu teama zilei de maine..
NOU
am o fobie groaznica de a ramane blocata in toaleta, mai ales in toaletele alea corporatiste, inchise aproape ermetic, usa din tavan pana in podea. mi s-a intamplat de vreo doua ori, si am batut cu pumnii in usa si am urlat pana am transpirat. prefer sa fac pipi tinand usa cu piciorul sau larg deschisa, f*ck it.
fobie de inaltimi. am avut-o dintotdeauna, si se adauga fobia de zbor, dezvoltata acum vreo 10-12 ani. desi zbor anual, efectiv la fiecare zbor ma panichez, transpir, trebuie sa zambesc, pentru ca sunt copiii langa mine, strang cureaua sau scaunul, ma crispez, e groaznic. si in loc sa se reduca fobia cu fiecare zbor, ea creste.
frica de a sta aproape de marginea peronului la metrou. statia romana e horror pentru mine. iar cand fii-mea vroia sa stea pe dunga, cu mine de mana, a fost pentru mine un moment absolut groaznic, o strangeam tare de mana, incercam sa fiu calma, ea ma tot intreba cand vine metroul.
iar acum mai multi ani, a fost un fel de busculada la metroul din londra, king’s cross parca era statia, sau una de dinainte. doamne dumnezeule, ma lipisem de perete, incercam sa caut iesirea si aveam mereu senzatia ca cineva o sa ma impinga de pe peron.
de fapt, mi-e teama de teama, asta e cea mai corecta definitie. am anxietati de tot felul, si cel mai tare ma inspaimanta sentimentul constant de frica.