Dimineață, când aveam somnul mai dulce, simt o mângâiere pe obraz și un sărut dulce dulce. Era minunata mea soție, angelul meu radios.
– Hai, iubitu, că ai programare la medic, trebuie să te trezești.

Mie, ca oricărui bărbat care se respectă, îmi face soția rezervările pe banca suspinelor medicale. Astăzi era o programare pentru durerea din umăr, de la căzătura de la enduro de acum 2 ani, care durere s-a cam acutizat, așa că am făcut o imagistică și să vedem verdictul.

Mno și dacă tot mergem la medic, hai să ducem și ploduțul la școală. Luna pleacă să ducă copilul, că avem școala aproape, eu mă duc și scot mașina din garaj și o aștept. Și o văd venind cu o falcă în cer și alta în pământ, cu copilul fâlfâind în spate. Intră în mașină, pufnind:
– E închisă grădinița, că e nuștiuce eveniment. Am uitat de asta.

Eu râd, ahahaha lasă, nu e nimic, asta e, nu e problemă, hai să mergem la medic.
Mergem, parcăm frumos, ne dăm jos din mașină și dau să o iau spre cabinet. La care o văd pe nevastă-mea că se face albastră la față și începe să râdă și cred că și să plângă, simultan, nu se înțelegea prea bine. Și nu se mișca din loc. Mă duc la ea, îngrijorat și ea îmi întinde un bilet. Biletul cu programarea.
Pe 13.10, la ora 9.18…
Azi e 12.

Și dacă vă spun ce bine dormeam, era răcorică și plăcut, păturica moale, visam ceva cu o vedetă internațională…

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.