Scris de Radu

Ieri am plecat din Timisoara in jurul orei 17, dupa ce am primit telefon de la reprezentatul Primariei Sighet. Am impachetat laptopul de lucru, laptopul personal, cateva haine (care sunt tot in bagaj, ca nici dus nu mi-am facut de ieri dimineata) si da-i bataie fratica. Conform GMaps, 6 ore si 10 minute aprox de condus, 409 km.

Dupa o scurta oprire la Oradea pentru nevoi, iata-ma ajuns la Sighet.

N-am crezut niciodata ca o sa traiesc pe viu asta, sa vad oameni trecand granita nu pentru plimbare sau cumparaturi ci pentru liniste.
Corturi cu oameni, voluntari, traducatori, cort de presa, bazar cu alimente si lucruri si multa multa implicare din partea comunitatii civile.

Am reusit sa parchez si m-am pus pe treaba. Tras cablu, instalat routerul in interior, si apoi mufat cabluri la 0 grade, pentru ca inauntru era lume multa. Si pentru cine stie sa mufeze un RJ45 standard TIA 568B la un FTP, ar fi relativ usor sa indrepti litele ca sa bagi mufa si sa o crimpezi… daca nu ar fi 0 grade. Conectat injectorul PoE, scos antena afara langa cort, facut teste de distanta, functioneaza… netul merge.

Si apoi am inceput sa dau niste ture prin acest mic campus. Atunci mi-a venit idea sa ii transmit lui Cetin tot ce vad, pentru ca si el a fost si este bun cu noi si ne tine up to date cu situatia.

Am invatat sa zambesc, am invatat sa incerc sa nu plang de fata cu toti oamenii aici, pentru ca eu/noi suntem primul lor contact si trebuie sa ne vada puternici la fel ca ei.

E o comunitate unita aici, fiecare isi da tot ce are mai. bun, si printre pachete cu mancare, lucruri, totusi oamenii isi sterg lacrimile cu un servetel si se duc mai departe la alti refugiati si tot asa sa ii intrebe ce au nevoie.

Ma mai bag in masina sa atipesc cateva minute la caldura, am plinul facut. Fiind radioamator autorizat am statii VHF, UHF si CB montate pe masina, monitorizez de la trafic aerian pana la UHF, ma asigur ca totul e ok. Ma intorc apoi la corturi, mai beau un ceai sa ma incalzesc, ma duc sa intreb oamenii daca pot ajuta cu ceva in afara de internet.

Azi a trebuit sa si lucrez in paralel, pentru ca sunt corporatist. Dupa lucru direct in masina si m-am dus sa caut trollere. Maine o iau de la capat. E ora 00:24 si e activitate la fel ca pe timpul zilei. Ne asteptam sa scada numarul oamenilor spre ora 4, ca mai apoi sa inceapa iar de la ora 8-9.

Acum stau cu un suc langa mine aici, suntem mai multi in cafeneaua asta, fiecare isi trage sufletul dupa o alta zi de razboi. Ma gandesc la voi, nu v-am vazut decat prin comentarii. Dar deja va stiu, imi e dor de articolele lui nea ilie de la scularie, Madamme, articolele pline de haz ale lui Cetin la adresa masinilor pe Bulgaria. Uneori mai dau search pentru a ma destinde.

Iar pentru tine tovarase Putin, nu era de ajuns o pandemie care a adus si ea moarte, ai vrut sa bagi batul prin gard, pentru ca de ce nu? Mi-ar placea tovarase sa te uiti la pozele astea… si sa te intrebi daca chiar merita? Dupa ce mori tovarase, iti dau o veste proasta, o sa te manance viermii si nu o sa mai stii nimic. Probabil te-or bantui vocile si sufletele oamenilor morti in rafalele gloantelor trase de oamenii tai care inca nu au avut si nu si-au gasit curajul sa iti zica ca te urasc si nu te mai vor.

Ne auzim mai tarziu, daca se mai intampla ceva notabil.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.