E WEEKEND, Olimpicii mei!

Pe scurt:
Sistemul educational in UK este … funcțional deci implicit mai bun decât el din România.
Dacă te te gândești sa pleci in UK doar pentru asta, ceva e in neregula.

Mai puțin de scurt:
Emigrezi pentru tine, nu pentru copiii tai. Nu fac procese de intenție; in final fiecare știe cel mai bine ce sa facă pentru el si pentru familia sa.
Dacă te hotărăști sa pleci e mult mai ușor sa iei copiii cu tine de la început. Deși plecarea e traumatizanta pentru ei si o sa protesteze si o sa plângă, ei se vor adapta mai ușor decât tine. Si dacă stii ca pleci “la mai bine”, copiii o sa-ti multumeasca intr-o zi pentru asta.
Dacă te hotărăști sa pleci, orice zi in care ai amânat plecarea e o zi pierduta. E o zi pierduta pentru tine o zi care face adapatarea copiilor tai mai grea.
Dacă te hotărăști totuși sa nu pleci e foarte bine. Romania e o tara in care se poate trai. Pe alocuri chiar foarte bine. Tu esti singura persoana care stie ce te face fericit(a). Nu regreta alegerea făcută.

Desi sunt emigrant in Uk, nu-mi este clar cat de usor e sa vii acum cu familia ca emigrant in Uk. Știu doar nu (mai) e ca in restul EU (cred ca e nevoie de vize si suprataxe la NHS dar nu știu cați bani înseamnă asta) si nu vreau sa dau informații eronate.

Asa cum am spus sistemul de învățământ este … funcțional. E mult diferit ca structura de cel din Ro (si cred si din restul Eu).
Despre structura pe scurt: (restul găsești pe Wikipedia)

Învățământul obligatoriu este: primar – years 1-6 începând cu vârsta de 4 ani si secundar – years 7-11; la sfârșit copii dau niște examene naționale numite “CGSE” ceva gen capacitate / bacalaureat si cam asta e. Unii copii decid sa părăsească cuibul la 16 ani si sa se apuce de lucru.

Daca emigrezi când copilul se aproprie de examenul de GGSE, copilul va avea foarte mult de recuperat. pentru ca in final trebuie sa învețe tot ce nu a învățat in Ro., pe lângă învățatul limbii

Exista învățământ “vocațional”, dupa CGSE, ceva asemănător cu școlile profesionale care au fost desființate acum vreo 20 de ani in Ro.

Pentru cei care continua educația exista “A level” year 12-13 numit si “6th form” unde înveți doar 3 (sau 4) materii)la un nivel mult mai ridicat decât in RO, pentru a te pregăti de universitate: gen nu alegi matematica dacă vrei sa dai ma facultatea de limbi straine.
Exista o institutie (ucas) unde poti vedea in detaliu procesul dar pentru admiterea la universitate studenții fac un “personal statement” si primesc ( sau nu) “conditional offers” de la 5 universitati la care au aplicat, oferte bazate pe rezultatele de la examenele “A level”.

Universitatea se plateste ~9k GPB/an tuition pentru “home” student. Esti “home” student daca ai fost rezident in Uk in ultimii 3 ani. Sudentii straini platesc de 3 ori mai mult. (double check this and don’t quote me). Majoritatea studentilor se imprumuta de la stat (student load company) cu dobanda subvetionata si platesc pe durata a multi ani creditul (ceea ce inseamna ca nu mai pleaca din UK).
Chiria si subzistenta e platita aproape tot timpul de “bank of mam and dad”: gen 20k GBP/an.
Universitatile din Uk au un foarte bun renume (nu-i asa?) dar sunt sute care se mulțumesc doar sa-ti ia banii si … atat.

Destul de diferit de restul Europei. Daca iei calea emigrarii nu trebuie sa-ti fac mari probleme ca sistemul pare (si este) diferit.
Pentru învățământul obligatoriu este treaba “sistemului” se se adapteze la situatia “atipica” unui copil care a invatat in alta parte altfel/altceva. Dacă ai un copil sănătos fizic si mintal nu e nevoie de altceva. Ba mai mult, dacă ai un copil cu SEN (“special education needs”), declari asta si din nou sistemul se ocupa de nevoile speciale ale copilului tau.

In Uk lipsa copilului de la școală este e chestie serioasa. Nu poți pleca cu copilul in concediu ca ai găsit tu bilete ieftine in timpul scolii, înainte de vacanta. Pentru situații excepționale trebuie sa învoiesti copilul de a scoală.

In principiu iti poți alege școala când sunt locuri disponibile; altfel exista un “catchment area”(zona arondata) pentru fiecare scoală. Exista scoli mai bune sau mai puțin bune si e o întreagă teorie cum găsești loc / chirie intr-un “catchemnt” cu o școală mai buna. Cumva ca in Romania. Totuși diferentele nu sunt chiar asa mari. In plus, ca emigrant este posibil ca copilul sa se simta mai bine la școala aia mai nașpa cu emigranți pakistanezi si romani decât la cealaltă cu tocilari englezi elitiști. Adică exista alegeri bune sau proaste dar nu e asa simplu cum pare. Si nu e ca in Romania unde stii ca o scoala in Bucuresti e intotdeauna mai buna decat una la tara in Vaslui. Ar fi ideal sa ai niște informații de la fata locului.
Tocmai din cauza ca sistemul funcționează in general e foarte greu sa realizezi ce face copilul tau la scoală. La unele scoli profesorii se mulțumesc sa “tick the box”. Faptul ca sistemul de invatamant e bun nu înseamnă in mod automat ca nu e loc pentru esec: Adolescenții au tot felul de tentații sa abuzeze de alcool/droguri/propriul corp in toate felurile. Educația la scoală nu poate suplini legătura cu copilul tau. Tocmai din cauza ca multe dintre lucruri sunt considerate “for granted” (valabile întotdeauna) e mult mai usor sa pierzi legatura cu copilul.
In UK exista o cultura a independentei si copilul o învață si la școală si in societate. Nu-i treaba ta sa stii ce face… Probabil stii deja asta: e greu sa fii parinte…
Dacă ti se pare ca scoală nu se ocupa cum trebuie de copil, exista optiunea unor scoli private. Intre ele unele costa “o mana si un picior” (de exemplu: www.canford.com/prospective-parents/admissions/fees). Restul sunt doar scumpe.
Pentru banii potriviti (si obtinuti legal!), poți sa-ti trimiți copilul sa studii la una din scolile private in UK la “boarding” fără ca tu să emigrezi.
Sper c-am fost de folos ca am scris cam cat pentru un alt articol din seria de emigrare.