Unul din lucrurile care mi-au obsedat copilăria a fost recamierul. Probabil multora dintre voi nu le spune nimic numele acesta, așa cum nu le spune nimic copiilor mei, de exemplu. Dar cei care au trăit acele vremuri știu, cu siguranță.

Recamierul era acea canapea extensibilă cu arcuri, făcută doar din 2 bucăți, cu o cutie uriasă de lemn în care puneai, pe timpul zilei, perne și plăpumi, ca să faci loc în casă, iar seara o desfăceai și dormeai pe ea/el. Dormeai chinuit, pentru că era făcută din 2 valuri mari, pline cu arcuri și invariabil ajungeai să te rostogolești dinspre vârf spre margine. Doamne, cât am urât genul ăla de canapea, fie doar și pentru câte căpățâni am dat în ea când mă jucam prin casă, era lemnul ăla indestructibil.

Desigur, anii au trecut, oamenii au uitat, acum există cu totul alte canapele față de ce aveam noi în minunatul comerț socialist științific. Forme diferite, dimensiuni diferite, cam tot ce îți trece prin cap. Cred că de asta am și schimbat canapelele din casă de vreo 4 ori în 6 ani, pentru că oferta e mare, iar eu sunt doar unul singur.

Când m-am mutat în Germania, am descoperit canapeaua pe care o consider perfectă și pe care nu prea o văzusem pe nicăieri pe unde am mers. Acel gen de insulă de interior, mult mai lată decât o canapea normală. La ea mi-a rămas gândul când am plecat de acolo și a fost lucrul pe care l-am cumpărat prima oară când am avut ocazia. Bine, acum am același gen de canapea la toate casele Ametcea, se pare că m-a afectat mai mult decât recunosc.

Dar îmi iubesc canapeaua. Probabil de aia ne zice Luna mie și lui fiu-miu couch potatoes.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt

Loading RSS Feed

19 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1
    LuciAnus

    Ah, canapeaua din bucătărie. Era extensibila. Seara, se lungea, dimineața, se aduna. Dar trebuia pus un mic scaunel sub ea, ca era mai ruptă.
    Doamne, totul era cam praf, in socialismul multilateral dezvoltat. Sub chiuveta mai curgea niște apa, robinetii erau vai mortii lor, balconul închis, imediat după revoluție, cu cornier si sticlă, linoleum din 2 bucăți, spait in bucătărie, debara unde nu prea aveai loc…
    Vreo 30 de ani mai târziu, ma respect numai cu mobexpert. Asta înseamnă să fii mafiot. Trăiască capitalismul feroce 🙂

  2. #2
    Sevraj

    Sau in limbajul popular: recameul.

  3. #3
    Lia

    Da si tu un link la canapeaua aia faina a ta pls!

  4. #5
    Exvpa

    Și invariabila vizita a tapițerului odată la 2-3 ani când se repara salteaua recamierului cu Zegras și inlocuiau arcurile rupte. La noi in bloc era eveniment social, toți își reparau recamierul în același timp. Cred că făcea o gălăgie de bani tapițerul ăla.

  5. #6
    filipa

    :)))) ah, eu mai am in casa veche un pat din asta :)))) futu’i pe ma’sa! :)))))

  6. #7
    Rumbu

    Si cand te gandesti ce origine nobila are numele, datorat unei influencerițe a secolului 18.

  7. #8
    Becaly

    Avea si avantaje:stiau vecinii /stiai cand se face sex la vecini,plus ca erau unele cu arcuri elastice…schimbau biomecanica sexului.

    • #9
      Alin(a)

      “…schimbau biomecanica sexului”

      Adică intra mai mult în el decât în ea?

  8. #10
    Dragoș

    Cu arcuri tati, dar daca erau arcuri Relaxa, alta viata.

  9. #11
    Zedicus

    Eu am un fotoliu Strandmon de la IKEA. Ador de mor fotoliul ala. E tronul meu

  10. #12
    lp

    “ Acel gen de insulă de interior, mult mai lată decât o canapea normală.”

    Poți, te rog, sa îmi lași un link? De o săptămâna sunt in căutarea unei canapele și mi-ar prinde bine o idee.

  11. #14
    deea

    Dap, recamierul….. si noi aveam, dar sa stii ca nu era rau deloc la dormit, cred ca avea arcuri sau ceva, era chiar comod al nostru. Distractia favorita a fratilor mei mai mari era sa ma bage in lada aia si sa stea pe ea, ca sa nu pot iesi…. si se mai mira lumea ca in ziua de astazi is claustrofoba de nici in lift nu prea imi vine sa ma urc.

  12. #15
    Lucifer

    in 2004 am inchiriat primul apartament in Bucuresti. 3 camere la Stefan cel mare, 3 golani. Am primit pe post de pat intr-o camera o astfel de bijuterie, doar ca nu era extensibil. Am demontat lemnaria si al masat doar salteaua aia pe cardul de jos. La plecare, poxipol si era mai bun ca nou 🙂

  13. #16
    Damian

    Eu dorm mai bine pe o canapea decât intr un pat francez, nu stiu de ce.

  14. #17
    Stefablue

    ce-am mai urit arcurile alea, care se rupeau lasind denivelari incomode … Pina sa vina tapiterul le mai “reparam ” cu niste sustineri pentru panoul de dedesubt… Cind i-a venit ceasul l-am rupt in bucati cu maxima satisfactie.

  15. #18
    Vlad

    Lipsește ceva din poza, nu imi dau seama exact ce, as zice ca un peste mare albastru din sticla s-ar potrivi la fix pe tablia de dus!
    #feng-shui-comunist

  16. #19
    alexul

    Eram candva intr-un outlet Mobexpert si era o canapea ca la americani, 2 locuri cu loc pt bere intre ele… ceva de vis, ma simteam ca imbratisat de ea.
    Dar era si vreo 7000lei, mi se paruse cam mult pe moment dar parca totusi what if…