Hai că asta sigur n-o știți, cum cumpără o femeie mașini, așa că vă iau cu mine la shopping.

Am decis că vreau să schimb mașina după vacanța în Grecia, când am condus 14-18 ore Opelul meu aproape nou, fâșneț, dar manual. Și mi-am dat seama și de limitările (mele) de înălțime, că la 1.60m nu prea vezi departe pe drum nici cu scaunul ridicat la maxim. Buget este, dorință este, hai să purcedem la căutări.

Căutam minim asta:

  • Mașină: SUV compact
  • Motor: Benzină (hibrid nu vrea domnul meu, și nu mă cert pe detalii), minim 150CP, cu cât mai aproape de 200, cu atât mai bine
  • Cutie de viteze: automată, de preferință DSG
  • Altele: tracțiune integrală
  • Siguranță: Airbaguri peste tot, camere 360, pilot automat adaptativ, faruri adaptative
  • Confort: pachet de iarnă, scaunul șoferului cu reglaj electronic și memorie pentru 2 setări, sistem multimedia țeapăn și intuitiv (nu râdeți, că se găsește greu)
  • Buget: ideal 35k EUR, dar merg până în 38k EUR dacă îmi place mult.  Vreau să fie nouă ca să îmi fac singură customizarea.

Ca idee, ce caut eu pe partea de siguranță și confort cam vine la echipare premium, deci mă așteptam să plătesc în plus pentru asta.

Bun. M-am dus pe site-urile producătorilor, m-am dat pe net, mi-am făcut o idee despre modele și mărci (carwow pe youtube e bine de tot), hai să mergem în showroom să mă urc în mașină și să facem testdrive, dacă ne place, cerem ofertă.

Aici fac o paranteză: ultima chestie care mă interesează la o mașină e exteriorul. Atâta timp cât nu are niște elemente de design care să bulească grav experiența la condus, mi se fâlfâie artistic despre cum arată, dacă îmi place la interior, pentru că eu stau înăuntru. Așa că în showroom m-am dus să văd bordul în primul rând și să pun ceva întrebări pe nivelele de echipare și accesorii.

Numero uno: Reprezentanța mixtă Honda/Mazda. Numai bine, pot vedea dintr-un foc și Honda CRV, și Mazda CX-5.

Mă urc în Mazda CX-5. Interior frumușel, puțin plastic ieftin, spațiu cam mic de depozitare pentru o familie dar csf, porbagaj mic și cu un limitator de care te împiedici când bagi bagajele.

După care văd sfârcul.

Acesta este sfârcul. E un fel de buton/joystick, de altfel singura metodă de a controla sistemul multimedia, pentru că ecranul ăla nu are touchscreen. Problema e că eu, după cum nu preget să vă anunț, am 1,60m, și trebuie să îmi setez scaunul destul de sus și în față ca să ajung la pedale. Situație în care sfârcul rămâne undeva în spate, și e cumplit de greu de accesat, trebuie să fii contorsionist serios ca să schimbi canalul la radio. Noah. Cine a pus acolo sfârcul, sigur s-a gândit la bărbați, că ăia îl găsesc oriunde.

Dar cel mai mare turn-off nu a fost designul interior, ci chiar cucoana de la vânzări.

– Bună ziua, putem face testdrive pe CX-5?

– Nu, că am vândut mașina din showroom și nu mai avem alta.

– Și unde am putea face testdrive?

-Trebuie să vă interesați dumneavoastră.

Bine, cucoană, dacă nu vrei să îmi vinzi, nu te pot obliga. Plecăm.

 

Next: Honda CRV. 

Bord plin de butoane, zici că e rachetă. Inclusiv în loc de maneta de control avea butoane, chestie care mi-a displăcut intens.

O să fac aici o paranteză: Îmi place schimbătorul să fie băț și să fie mare (hăhă, toți s-au gândit la același lucru, nu ești special). Și să am prindere ok, adică să aibă formă de ciupercă. Ține de experiența la condus.

Și pentru că tot vă gândeați la asta, dacă schimbătorul ăla e penisul mașinii, ei bine, Honda are vagin.

Altfel, interior mic, portbagaj minuscul pentru clasa lui, cotiera aiurea și scump ca naiba pentru ce oferă. Acces la Isofix greu ca naiba. Next.

 

Subaru Forester.

Pe euroncap, Subraru Forester e cap de tabel la siguranță. Hai să îl vedem.

Prima impresie: Bă, ce urât e Forester. Și ce portbagaj mic.

O voce din off:

– Doamnă, acela e Subaru XV. Forester e cel de afară, are mai mult spațiu în portbagaj.

Ups. Ies, mă urc în Forester: Bă, ce urât e Forester!

Dar Subaru, dragii mei, e ca un bărbat urât, care știe că e urât, și compensează prin umor și inteligență. Și e atât de atent cu tine, că te cucerește până la urmă.

Subaru îți recunoaște fața când te urci și zice ”Hello, Maddame”. Are memorare a setărilor scaunului și oglinzilor, și le face automat în funcție de șofer. Subaru, când ești obosit, te ține de vorbă. Subaru te trage de urechi când te uiți la telefon. Fuck you, Subaru, don’t tell me how to live my life!

În fine. Are niște opțiuni sexy de tot, dar tot zici că e făcut cu dalta. Portbagaj mic, spațiu de depozitare mic în interior, acces greoi la isofix. La ce monstru e pe dinafară, înăuntru e cam mititel. În anul 2021, echiparea premium vine cu CD player (uau!). Nu avea camere 360 nici măcar pe echiparea premium, nici opțional, fuck you Maddame, ce-ți trebuie ție camere 360!

Problema cea mai mare era că motorizarea pe care o căutam era doar diesel sau hibrid, și domnul meu nu vrea hibrid neam. Eu am rămas cu mintea deschisă, dar în general mie îmi plac urâții, deci s-ar putea să fiu subiectivă.

Și acum ajungem la piesa de rezistență: Peugeot 5008, pe care tipul de la carwow îl ridicase în slăvi. 

Dragii babei, Peugeot 5008 a fost făcut la beție gravă. Sau de niște băieți fumați rău. E o buburuză pe steroizi, dacă interiorul ar fi fost desenat de Hundertwasser. Pe dinafară arată ca un ou, iar pe interior are dimensiunile unui VW Polo. Absolut totul e miniaturizat. Buzunarele de pe uși, volanul (VOLANUL!!!), schimbătorul, portbagajul, scaunele.

Opțiunile căutate de mine veneau doar pe echiparea premium, care îți bagă automat pe gât SCAUNUL. Vine cu niște scaune sport cu marginile ridicate, mici de nu îți are loc decent fundul în ele și tari ca naiba. Stai în ele ca într-o albie de râu, cu bucile sprijinite de mal.

Bordul era din plastic, cu niște adâncituri dubioase cu inserții de…mochetă? Stai să caut o poză.

Aute, vine și cu lemn…

Schimbătorul mititel și alunecos,  trist ca o puțulică de hipsteraș. Un volănaș mic-micuț, care în poziție cinstită de condus acoperea computerul de bord, și dacă voiai să vezi indicatorii, trebuia să îl muți în jos, de te lovea în genunchi.

Banchetele tari ca piatra și cu niște cusături care îți rodeau pielea. Portbagaj de buburuză. În torpedou nu are loc nici măcar un toc cinstit de ochelari.  Luneta așa mică, de ziceai că e hublou, mă așteptam să văd alge și pești când mă uitam în retrovizoare.

DE CE MĂ URĂȘTI, PEUGEOT! YOU WERE THE CHOSEN ONE!

Singura chestie faină: sistemul multimedia avea niște clape de acces ca un pian, si multe butoane au fost eliminate (clima, de exemplu) și controlul se face digital.

Și piesa de rezistență: băiatul de la vânzări se uită la mine din cap până în picioare:

– Cumpărați, desigur, prin programul rabla.

Am plecat.

Toyota RAV 4. 

Dragii babei, când m-am urcat în RAV 4, am auzit îngerii cum cântă*. Mașina e un tanc, are spațiu să alergi prin ea, bord minimalist și la echiparea premium niște cusături contrastante pe piele care mi se par foarte șic. Loc mult pentru copii, loc în portbagaj de poți să bagi un sac cu un cadavru lejer (are și o protecție faină de cauciuc, reversibilă, pentru cazul în care…dar nu e momentul acum).

Nu am ce comenta de bord, că nu am avut niciun turnoff major. Îmi place că are un suport de telefon cu acces direct la priză USB, ca să nu mai stai cu căblăraia înșirată. Nu m-a dat pe spate sistemul multimedia, pentru că până mai recent nu suporta CarPlay, ecranul are o rezoluție de zici că joci Prince of Persia. Dar în rest, mașina e țeapănă.

Varianta cu tot ce vreau pe ea, premium + optionale, în jur de 38k EUR. Nu-mi place că îmi bagă scaune de ”piele” (*mușama) pe gât, dar nu poți să ai tot ce vrei în viață.

Turnoff mititel: am așteptat 15minute să ne bage doamna de la vânzări în seamă și când am vorbit în final, dacă puneam eu vreo întrebare îi răspundea omului meu, pentru că se știe că femeile nu știe din astea tehnice.  Data viitoare promit că mă îmbrac cu hainele de mall și îmi cumpăr penis.

Luni merg la testdrive.

*E foarte posibil să devină o cacofonie cântecul ăsta de îngeri, că am înțeles că la condus, RAV 4 scoate niște sunete de zici că decolează. Big turnoff e că are cutie de viteze CVT. De aia e și așa tractor.

VW Tiguan și SKODA Kodiaq. 

Chestia cu mașinile din grupul VW (de aia le pun la grămadă) e că îți cumperi 4m de mașină. O cumperi la metru, la kilogram, înțelegeți voi. Nu au nimic special, sunt mașini ok.

Cu aceiași bani (cam la 38k EUR) cumperi și Tiguan, și Kodiaq, dar Kodiaq e clasa superioară. Nu mă arunc la prețuri, că poate nu vă interesează ce am pus eu pe ea.

Au cele mai frumoase sisteme de infotainment dpmdv.  Cutie de viteze DSG, ceea ce e mare plus.  Kodiaq e foarte spațioasă.

Doamnele cu care am vorbit știu să vândă bine de tot. Luni merg la testdrive.

 

Nu am văzut Hyundai Tucson și Seat ATECA. Tucson mi se pare urât, dar e ieftin. ATECA e tot din grupul VW, deci nu mă aștept la suprize.

 

Asta e, prieteni. Așa merg femeile la shopping. Vă povestesc în altă postare despre cât de mizerabili sunt unii agenți de vânzări și cum mi-am pus masculii alfa de pe twitter în cap pentru că vreau să îmi aleg singură mașină. Vă pupă baba.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.