Contul meu
După ce am scris ieri că am 3 pisici și 3 copii, am primit multe mesaje de aprobare, felicitare, dar și câteva dezaprobatoare, gen ce educație le dai copiilor, luându-le orice vor ei, când vor ei. Sau o toantă care mi-a scris că mă reclamă la primărie că chinui animalele în condiții improprii.
De ce îi las pe copii să experimenteze astea?
Simplu. Din 2 motive. Educațional și din cauza lui Mitică.
Educațional, este un exercițiu de responsabilitate excelent, plus un antrenament foarte bun pentru mmomentul când va sosi printre noi și surioara lor mai mică.
Mitică…
Părinții mei nu au fost de acord să avem vreodată animale de companie, indiferent ce ar fi fost. Nici măcar țestoase de alea mici, de jucărie. Nimic.
Într-o zi, l-au adus acasă pe Mitică. Un pui de găină, de o zi. Galben și pufos.
– Mi-ați adus mie un puișor de găină??
– Da, e prietenul tău, joacă-te cu el și ai grijă de el.
Și m-am jucat. Mitică era cel mai bun prieten al unui copil de vreo 10-12 ani, condamnat la stat în casă și la crescut frați mai mici. Venea la mine când îl chemam, stăteam amândoi pe canapea, el în brațele mele și cu capul lipit de mine, chiar și atunci când se făcuse ditamai cocoșul. Adormea doar dacă mă duceam eu să îl mângâi pe creastă, altfel făcea un scandal de nu mai dormea nimeni
Într-o zi, când am venit de la școală, nu mai era Mitică prin casă. În bucătărie mirosea a ciorbă, mirosea foarte bine. Mama mi-a zis că l-a trimis la țară, că era prea mare ca să mai stea în casă. În continuare, mirosul de ciorbă era foarte bun.
Când ne-am așezat la masă și am văzut o pulpă de animal de țară în farfuria lui taică-miu, mi-a picat fisa. M-am ridicat de la masă, cu silă în gură, pentru că luasem deja o gură de zeamă:
– Ăsta e Mitică…l-ați tăiat. L-ați tăiat pe singurul meu prieten.
Nu mai țin minte exact ce mi-au zis. S-a terminat, ca de obicei, cu urlete, eventual niște palme și atât.
Doar că m-au forțat să mănânc din Mitică. M-au forțat să mănânc din prietenul meu.
Maică-mea, când mai povestea anii trecuți despre chestia asta, avea impresia că e ceva haios și nu înțelegea de ce nu râd.
Nu, nu râd.
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
“De ce pisici, si nu caini?” – ar fi trebuit sa fie singura intrebare. 🙂
NOU
Pentru can nu au vrut caini
NOU
câinii trebuie plimbați afară regulat, latră când aud sunete, pisica does not give a miau.
NOU
evident, pentru ca din caine nu iese ciorba atat de buna
NOU
ia mergi un pic pana la dragonu rosu si intreaba-i din ce iese supa mai buna? :))
NOU
Îl chema Tiberiu. Îl alintam Tiboanță.
Era un iepure. Alb.
Și a mai fost găina Cerasela. Tot albă, tip Avicola, adusă acasă să fie tăiată la un Crăciun, legată de picioare, tocmai din Combinat, pe convenție. Nu mai avea nici puf, darămite pene. Slabă, ca un papagal. A făcut un ou chiar în seara aia. A trăit mult și bine până într-o zi.
De Cerasela nu mai știu dar Tiberiu a fost dus la țară și s-a întors … chiftele. Am aflat după câteva zile.
NOU
Ma gandesc cati parinti din astia ca ai tai sunt si apoi ne miram de stirile de la ora 5,7 sau cand se mai dau acum shareuri pe fb.
NOU
Guguță, pui de rață, aceeasi poveste desi eu stăteam la casa si eram înconjurat de animale, a sfârșit la fel. Puteau sa taie alt animal, puteau sa lase rața aia sa imbatraneasca, etc. De 24 de ani nu am mâncat rață.
NOU
La fel a fost si la mine cu un ied 🙁
Te inteleg perfect, din pacate…
NOU
Cetin, inteleg drama ta!
Pe de alta parte, in alt context, anumiti Mitici trebuie sa moara….
NOU
Ma intreb daca totusi nu e bine sa dam si noi cite o lectie din asta de viata si moarte copiilor nostri. Fiindca la un moment dat ne vom duce noi, iar copiii tinuti in bula lor de puf vor avea un soc mult mai mare…
NOU
Si mie mi-a trecut prin cap ca de aia ia pisici la fiecare. Dar sa faca ciorba de pisica mi s-a parut cam exagerat. Sau si tatarii sunt precum chinezii? Asta ar explica multe!
NOU
Exact, asta zic si eu. Si sa le tragi o mama de bataie, sa se invete cu ea, ca oricum la un moment dat vor primi bataie si de la altii. Asta e educatia buna. Baga-le trauma in suflet de mici, sa inteleaga cum e viata.
NOU
dar poti sa-i dai o lectie de viata si moarte si altfel, fara sa pui copilul sa manance animalul pe care-l creste, ca doar nu trebuie sa faca si ciorba din tine cand crapi.
NOU
“vrei sa ne batem? Ai grija ca stiu bataie. Ca am mai luat.”
NOU
@mircea: nu e nevoie de un animal ca sa ii transmiti lectia de care zici tu: incearca sa ii cumperi copilului tau ceva ce isi doreste foarte mult si cand e la momentul de maxima incantare ca se joaca cu chestia respectiva, ia-o si distruge-o si urmareste cu atentie ce frumos se intipareste pe fata lui intelegerea despre aceasta minunata lectie de viata.
mai e si varianta in care il bati la un moment dat fara motiv si apoi ii spui ca e o alta lectie de viata si ca asta se poate intampla oricand cand o sa fie mare si e mai bine sa fie pregatit.
NOU
Well lectie de viata oricum o sa isi ia, pentru ca animalele astea vor muri dupa 8-10-15 ani. Si asta e poate un alt motiv sa iei pets4kids.
NOU
Io mi=am invatat copilul ca pet e ciinele, pisica, calul, papagalul, animale pe care in general nu le bagam in oala. Avind casa la tara a vazut gaini si porci si a inteles rapid si fara traume ca gaina careia i-a dat ieri firimituri de piine azi e in oala, sau ca porcului pe care l-a vizitat in vara in cotet i-a mincat iarna ficatul. Prinde muste, nu se sperie de gongi sau sopirle, a auzit soarece prinzindu-se in capcana si i=a vazut ultimele zbateri. Ia lucrurile natural, a inteles ca strabunica fiind bolnava a plecat si nu se mai intoarce. Din experienta zic ca daca de mic copilul vede chestiile astea le ia ca pe ceva normal, asa cum nu se streseaza de exemplu ca apune soarele, sau ca pica frunzele din pom toamna. Is buni si Road Runner si Tom si Jerry la ceva…
@Ender: tu distrugi jucariile copilului tau in fata lui? Intreb pentru un prieten…
NOU
Asa si chinezilor poate li se pare anormal ca nu va cresteti cainele doar ca sa-l faceti carnati. E o mare diferenta intre “hai sa taiem un porc din cotet” si “asta a fost prietenul tau, pofta buna”. Pentru animalele de companie, sunt de acord cu Boris: oricum traiesc putin (excludem testoasele), nu e nevoie sa le mai si pui in mancarea copilului sau sa-i faci caciula din ele ca sa priceapa “the circle of life”.
NOU
Nu inteleg cum crezi tu ca experiente de genul: am injunghiat porcul, am prin soarcele in capcana si s-a zbatut pana a murit, l-au ajutat pe ala mic sa ia natural moartea bunicii. Pe de alta parte nici nu ai zis cum a murit bunica, asa ca ma gandesc ca stii tu ceva mai mult despre asta si nu vrei sa intrii in detalii.
NOU
NOU
Aoleu! Am tot auzit de mica povesti horror din ciclul “mananc si plang”. Imi pare rau ca ai trecut prin asta. Nu inteleg nici in ziua de azi cum de “strabunii” nostri nu pot concepe ca putem simti afectiune pentru animale (si ele pentru noi, oricat de mica) si ca nu tot ce misca se mananca.
Am avut si eu puisori (cate 2-3, probabil ca sa nu se plictiseasca), dar ai mei (puii, nu rudele) dispareau inainte sa se faca suficient de mari pentru taiere, abia faceau un inceput de crestuta, probabil erau vanduti pe la tara. Si mancati de altii. In aceeasi ordine de idei, mi-ar mai fi placut sa am si purcelusi, eventual din aia care raman relativ mici (insert glume proaste cu #pastademici).
Nici eu n-am avut voie cu animale, din motive tampite; foaaaarte tarziu mi s-au intamplat si mie cateva vietati prin casa, dar nu cand aveam eu mai multa nevoie de ele. Acum nu pot sa-mi imaginez viata fara macar un animal (bine, si cand eram mica imi inventasem prieteni imaginari animale, macar in capul meu sa le am, daca in realitate nu se putea).
NOU
Cum reusesc sa ajunga oamenii in halul asta, nu pot intelege. Si eu am crescut in niste conditii emotionale de gulag, totusi am compasiune si empatie. Greu sa iti dai seama ca adult ce oameni sunt parintii tai de fapt
NOU
Ai uitat sa mentionezi ca avand animale in casa, e ca vitamina c pentru sistemul imunitar. Practic, ca niste mici vaccinuri.
NOU
totusi pisica si femeia gravida cica nu fac casa buna…
NOU
Daca are anticorpii necesari, e ok.
Daca nu ii are, iar e ok pt ca deparaziteaza matzul,.il.spala.si tunde des.
NOU
Din cate stiu, toxoplasmoza ar fi cel mai mare risc. Dar asta se aplica doar la unele femei si doar in anumite conditii preexistente sau respectiv evitabile (in care se poate baga intentionat, deci de care se poate feri, daca stie ca are predispozitii). Cautati si voi pe google, nu bagati spaima in toate gravidele acum.
NOU
@Mircea- daca pisica nu e contaminata cu bolile pe care le transmite la oameni (paraziti virusie etc) nu are nicio treaba. Iar asta se poate afla foarte rapid printr-un set de analize ale matzei, dureaza cateva ore pana le scot de la laborator.
NOU
Nevasta-mea tocmai pentru ca a crescut pe langa pisici, are o galeata de anticorpi si s-au transmis si la copii.
NOU
Regula 3254
Niciodata sa nu mancam animale carora i-am pus nume.
NOU
Coti, o motaneata birmaneza, cam prostanac dar iubitor; taica-miu nu s-a indurat sa il castreze si cu motanul isi marca intens teritoriul, l-au dat cuiva la tara fara sa imi spuna inainte, a murit la cateva zile mancat de niste caini… lor nu li s-a parut vreodata ca au gresit cu asta, what is wrong with you, people?!?
NOU
Ma regasesc. La un moment dat (stateam in chirie) a trebuit sa ma mut foarte repede (n-aveam voie cu animale la urmatorul apartament) si n-am gasit cui sa-i dau pisica. I-am intrebat pe ai mei daca ar fi serios dispusi sa o tina la apartament la ei pana oi gasi eu alta solutie (ori sa ma mut eu la un proprietar care accepta animale, ori sa-i gasesc ei stapan nou). Au zis: Daaaa, siiigur, etc. Bineinteles ca au dus-o imediat langa o casa, de unde in mai putin de o saptamana a disparut. Or fi si unele animale care se mai descurca pe cont propriu, dar nu trebuie presupus din oficiu ca toate pot fi lasate aiurea. Sper ca a luat-o cineva cu ganduri bune, dar as fi preferat macar sa stiu cui i-am dat-o, nu asa…
NOU
Nu pot să comentez aici pentru că sunt un monstru fără suflet, nu pricep de ce cresc oamenii câini și pisici când nici câinii nici pisicile nu se mănâncă
NOU
Dar poti sa-ti faci niste perechi de manusi 🙂
NOU
Foarte bine ca le-ai luat animale de companie. Noi nu i-am luat fetei mai mult de un papagal pentru ca stam la apartament. In anul 2 de facultate ne-a venit acasa cu un catel cat un sobolan (avea 3 saptamani). Ne-am certat cu ea, dar era hotarata sa-l tina chiar daca ar fi trebuit sa plece de acasa cu el, asa ca a ramas. Acum fata e la casa ei iar cainele (Amstaff – 38 de kilograme) a ramas la noi. Suntem topiti dupa el si el dupa noi, dar e greu sa-l plimbi de trei ori pe zi si e destul de greu de stapanit cand miroase vreo catelusa in calduri sau se maraie cu alti caini masculi. Cu toate astea nu putem nega ca ne-a adus multa bucurie in viata.
NOU
pe de alta parte, acum 4 ani am dus pisica nevestei la socri, pentru ca brusc aveam o super alergie la pisici. intre timp, mi a trecut, dar nu mai pot recupera pisica de la socru-meu, mai degraba ma spanzura de balcon
NOU
Si noi am trecut prin faza de alergie la caine. La inceput aveam perioade in care nu mai puteam sa respir daca se urca in pat langa noi. Apoi ne-a trecut. Fii-mea si azi se face rosie cu bubite unde o linge haimanaua de caine. Aseara s-a urcat in pat langa noi (eu si nevasta) si ne-a luat la lins vreo 10 minute, de am avut apoi nevoie de baie amandoi.
NOU
Nu inteleg de ce oamenii din oras tin caini de lupta. Eu am oroare de acestia, frica, pentru ca sunt deosebit de periculosi. Inteleg intr-un fel la unele fete, e ca si optiunea pentru cariera in politie – dorinta de autoritate, dupa ce ani de zile au fost invatate ca nu au cuvant in decizii, doresc sa se impuna. Dar nu asa se face.
NOU
Amstaff-ul nu e caine rau… dar nu pentru incepatori. Totusi daca te-ai uitat la dog whisperer cainii lui cei mai docili sunt amstaff/pitbulli. Sunt extrem de loiali si ascultatori… dar au si viata in ei nu ca mallinois, de ex.
Plus ca fiins de talie.medie cu par scurt sunt mai usor de tinut in apt.
Pe de alta parte… in the wrong hands….
NOU
Eu am un pește beta. Ce să mânânci din chestia aia? Zgârci, nu alta.
NOU
Il fierbi si faci supa. Ce, oasele de vita le poti roade? Dar ce supa fac…
NOU
@mircea, când vreau supă mai beau apa din bol
NOU
Pe primul meu hamster îl chema Sărmăluță, că se îndopa ca o sarma, băga în fălci 3-4 miezuri de nucă, ca să aibă ce ronțăi mai târziu. Când a murit de bătrânețe, ai mei l-au îngropat la baza unui deal, în afara orașului, pe unde treceam frecvent. Mâncarea lui preferata era Gheba…culegerea de mate. M-a scăpat de multe teme nefăcute pentru a 2-a zi, pentru că arătam la școală cum rosese Sărmăluță fix pagina cu exercițiile necesare.
NOU
Din fericire prietenii mei erau relativ necomestibili (3 brotacei mici verzi, o soparla, arici, testoasa, pisici – nu toti in acelasi timp) dar imi pare rau ca a trebuit sa treci prin asa ceva. Daca este destul de mare pentru a se atasa de animalut, decizia de a manca sau nu din el ar trebui sa fie a copilului, nu sa fie pacalit/fortat. Depinde si de context, daca ai fi crescut la tara poate nu era asa dramatic totul. In plus, privind lucrurile din perspectiva traiului in epoca respectiva, oarecum inteleg si ce au facut parintii, dar nu as fi de acord cu abordarea aleasa.
NOU
Orice e comestibil dacă mori de foame. Sorry brotăceilor, dacă e să aleg între mine și voi, nu vă văd bine.
NOU
Si uite asa isi pierd unii parinti respectul in fata copilului….
In cazul comentacilor, care te intreaba de ce si cum: De ce pula calului sa te intereseze ce face omul la el in casa si cate animalute are? Ca-s convins ca pisicile alea vor fi ingrijite si iubite de numa numa.
NOU
Ma nu stiu. Eu momentan am o pisica de 14 ani. O urasc si o iubesc in acelasi timp. E cuminte si lipicioasa dar doamne cat par…. nu mai suport parul. Alta matza in casa nu mai ajunge. Nu vreau sa ma gandesc cat par lasa 3 matze.
In alta ordine de idei am carat in casa tot felul , de la caini, pisici, porumbei, vrabii, gugustiuci, arici. Caini minim 3 care sfarseau inevitabil la tara pentru ca dupa o vreme ne plictiseam de ei.
La tara puteam sa fac ce vreau cu animalele sa ma joc, sa le dresez, dar mi se explica de fiecare data de la bun inceput care e rolul lor prin ograda si ordinea naturala nu se schimba doar pentru ca eu am dresat porcul mai bine decat cainele. Nu mi se interzicea nimic dar nici sperante nu mi se dadeau. Asa ca nu tin minte sa fi avut drame majore.
Bine mai erau bunicii din partea mamei unde desi era jeg si erau mai putini gospodari nu aveam voie sa nimic. Orice nu era voie… aveau iepuri nu aveam voie la ei, aveau pisici o gramada nu aveam voie sa le mangai, in gradina nu era voie, la.porumbei nu era voie, in curte nu era voie. Fuck you! Si dupa se plangeau ca nu mergem la ei… era tortura, puscarie.
NOU
Tunde pisica, e vis dupa cu parul.
La 3 luni ii dam o freza noua. Bine, e aceeasi, dar ea uita intre timp si se simte “importanta” in curul gol si par doar pe.cap.
Am si catel talie mica, tuns si asta.
NOU
eu as tunde pisica, dar e atat de stresata daca o scot din casa si daca interactioneza cu oameni noi, incat imi e mila de ea. Cu siguranta ar fi stresata si de aparat daca as tunde-o eu (am tuns caini la viata mea, Schnauzeri uriasi si fox terrier), asa ca aleg sa dau cu aspiratorul si sa sterg praful mai des. in plan e si un aspirator robot
NOU
pisica mea se exorcieaza pana la veterinar. face pe ea si spume la gura. nu are nici o problema cu strainii, doar cu iesitul din casa.
stiu faza cu tunsul ca am vazut la un amic de curand… dar doar daca as face asta acasa. si oricum nu cred ca o tunde nimeni in afara de mine. si nu e prioritatea mea sa invat sa tund animale in perioada urmatoare.
NOU
I-ai invatat “Soft Kitty” ? 🙂
NOU
Exista chestiuni in lumea asta care nu au nevoie de nici o justificare, asta cu animalele ptr copii fiind una dintre ele.
NOU
Primul animal:papagal pe nume Pitchea(have no ideea why)nu ii placea sa zboare si era tot timpul pe langa mine,a murit de batranete.Al doilea papagal : Coco,a murit tot de batranete.Au urmat pisica (Dizel).Majoritatea vacantelor le-am petrecut la sat printre animale:vaci ,cai,caini oi…si mi-a placut.Consider ca m-a ajutat in dezvoltarea mea ca si copil/adult.Parintii mei sunt iubitori de animale,niciodata nu voiau pisici,acum au 5 (Pufi Mic,Pufi Mare,Printesa,Tomitza si Tanky)..toti vaccinati si sterilizati
NOU
Catharsis: Când povestești de educația de acasă și de fazele astea….. Eu sunt crescut în anii ’90 și începutul anilor ’00 și am niste resentimente crunte. Mi-aș dori sa pot sa scap și să fiu un om sănătos la cap. Poate o să-mi iasă.
NOU
Pisica este periculoasă pentru doamna gravidă numai dacă dumneaei este cea care curăță litiera și o face fără mănuși (toxoplasmoza). Așa că în rest nu e stres.
Sorry, Cetin, dar pleacă-ți urechea la sugestia unei oame care e pisicar din 1994. Nu e suficientă o litieră. Ideal e câte mâțe + una, dar măcar una de cap de felină, că altfel te poți trezi cu surprize solide (ușor de curățat) sau lichide (dizolvă faianța, perforează covoarele) și cu evitarea pe viitor a locului. Ai mei și le împart pe cele 2 pe care le dețin.
Să trăiască negrii cu blană!
Miau.
NOU
Parca inteleg povestea ta pt vremurile alea, dar sa te puna sa-l si mananci …
NOU
Eu nu am animale de companie dintr-un singur motiv: noi personal ( nu copilul) chiar nu avem timp sa ne ocupam de ele si, sincer, nu mi-as lua animal de companie pe care sa-l hranim cand apucam . Copilul ar avea timp in vacante de ele – insa nu ar avea rabdarea si interesul necesar sa aiba grija de un suflet 24/24 ( lucru pe care ni l-a confirmat ulterior).
In consecinta copilul se joaca cu cateii si pisicile din vecini pe care ii hraneste ( da – cu mancare adecvata pe care o cumparam noi – nu avem o problema cu asta ) ii spala, ii aduce in vizita etc. Si noi la fel. Macar stiu ca animalele astea vin la noi pentru supliment de hrana ( sau diverse treats pe care altfel nu le-ar vedea de la stapanii lor) si nu pentru masa zilnica pe care ar trebui s-o ia daca suntem acasa si daca avem timp.
Un compromis benefic pentru toata lumea…
NOU
Citit de pe prompter dna Esca? sau ai bagat scriere dupa dictare? 😀
Oricum, felicitari pentru punerea in practica: eu zic ca o sa ii ajute in dezvoltarea psihica…. nu-l vad ca un lucru rau.
Ca veni vorba de “animale de companie”, am crescut iepuri – pentru carne in gospodarie, am avut caine si pisica. Pot sa zic ca un animal te invata ce este responsabilitatea (impreuna cu un parinte care sa-ti dea una peste “ceafa” cand uiti cum sa fii responsabil).