M-a lăsat coana Tanța cu ăștia mici dar nu de-aia am eu morcov, că mă descurc, sunt expert acuma.
Nu mai e ca-n tinerețe când era cu ministrul de finanțe în ședință și eu bag capul pe ușă:
– Dacă puteți s-o învoiți puțin pe nevastă-mea, că nu știu cum vin aricii de la pempărși, în față sau în spate?

Acuma gata, au crescut, nu mai e nevoie de schimbat nimic, le-am luat un sac de pufuleți, îi umflu până vine ea.
S-a dus cu gașca ei de gagicuțe la New York – la nu-știu-ce eveniment cu Denzel Washington – și am ceva emoții, că eu și coana Tanța când ne-am luat am făcut un pact:
Dacă vreodată o să ne întâlnim cu feblețea vieții, celălalt să nu fie gelos, e doar o noapte, asta e.
Oricum, chiar și-așa, șansele să se întâmple ceva ar fi foarte mici.
Well… feblețea ei e Denzel Washington…
A mea e o tipă de la scara C, dar șansele sunt foarte mici, v-am zis.

Pentru cei ce nu știu, am trei năzdrăvani de băieți care sunt tot ce-mi trebuie pe lumea asta. Adică nu știu cum sunteți voi, dar să vii acasă și să te aștepte nevasta cu poale-n brâu și să-ți sară în cârcă 3 poznași cu “I love you 3k, dă și mie telefonul” e totul pentru mine.

Ăla mare e un adolescent puțin cam melancolic dar îi sfârâie bine mintea.
Ăla mijlociu n-are alt scop în viață decât înghețata și cremvuștii.
Iar cel mic… ăăă… cum să vă zic?
Ăsta mic îmi seamănă. Că nici una, nici două, se dezbracă de pantaloni.
– Băi, nu ieși pe balcon așa, te vede vecina în puțulica goală…
– Și ce? Ea n-are?
Pfaa, ce fac eu cu ăsta?
Au venit odată niște măicuțe de la Philadelphia pe la coana Tanța și pe când își serveau ele cafeaua a venit ăsta mic și pac! textila jos chiar în fața lor de mi-au murdărit alea și covorul, s-au dus dreacu, n-au mai dat pe la noi.

E, și încărcat cu aceste energii paterne pozitive i-am zis la nevastă:
– Meri liniștită, sunt pe mâini bune, promit să găsești cel puțin trei când vii acasă.
Primele două ore au fost ușoare, i-a instruit coana bine pe-ăștia. S-au trezit, s-au spălat pe dinți, și-au pus mâncare, mi-au lăsat un munte de farfurii în chiuvetă.
Când am intrat în baie era pastă de dinți și pe oglindă, și pe capacul de veceu…
– Am dezinfectat cu periuța ta, zice ăla mic.

Și pe urmă au sărit pe jocuri.
Ăia doi mici sunt dilii cu Mario, ăla mare – cică are gagică – s-a apucat de textuit și zâmbea ca o visătoare-n metrou.
Pfaa, nu așa tetică.
Păi eu dacă stau cu voi așa înnebunesc.
Că mă gândesc numai la ce-ar putea să facă la ora asta Denzel Washington.
Se știe că Denzel doar se uită la femei și ele râmân gravide…
Ma’meeen…

Hai să ieșim pe-afară!
Iau paletele de tenis, îi echipez și pe ciutani, când să ies, țârrr, soneria la ușă.
Cin’ să fie, cin’ să fie?!… deschid…
Vă jur cu mâna pe inimă, mi-a căzut paleta chiar pe unghie dar n-am simțit nimic.
Nici nu m-am mișcat și nici n-am clipit.
După reacție mi-am dat seama că arătam ca un vițel la poarta nouă.

Era blonduța de la scara C, aia de v-am zis că e feblețea mea…
24-25 de anișori… Într-o fustiță albă scurtă, pfaoleu, mamă-mamă…
– A, zice, ieșiți la tenis? Chiar mă pregăteam să ies și eu. Vreți să jucăm împreună?
În gândul meu, daaa, și nu numai tenis…

Fac o pauză să vă spun că în toată cariera mea militară eu n-am văzut un strateg mai priceput ca nevastă-mea.
Ce Enkulette, ce Blitzkrieg, nevastă-mea le bate la cur lejer.
De ce spun asta?
Fiindcă zice blonduța:
– M-a sunat soția dumneavoastră să vin să văd ce faceți.

Bă voi vă dați seama ce mutare a putut să facă?
Adică ea se duce cu Denzel și pe mine mă ține sub observație cu blonduța?!
Luați aminte, dragele moșului, așa se face: pe el îl lași în pace, folosești blonda ca telecomandă.
Acuma mă frământam cum să aflu și eu numărul lui Denzel.

În fine, am fost la tenis, copiii au fost fericiți.
Și eu un pic, mai ales când servea ea, că icnea…
– Îah!

Până la urmă le-a plăcut la copii de ea că a invitat-o ăla mare să vină după masă să vedem un film.
I-am și zis:
– Ioane, tu mă bagi la belea, vine împărăteasa acasă, o găsește pe-asta aici, oare cât or fi sendvișurile la supermarket?

Doar că beleaua s-a întâmplat în altă parte, în timp ce veneam spre casă am auzit un huruit la motor și din două mișcări s-a oprit mașina. Am dat iar la cheie, a pornit, dar ceva nu suna bine pe-acolo așa că ajuns acasă am zis să îmi bag nasul prin ea să văd ce are.
A venit ea blonduța la film dar știți cum e, întâi munca și pe urmă distracția.

Până mi-am scos eu nasul de sub capotă a venit și coana Tanța acasă.
Ce faci țuțuraș, bine țuțuraș, hai să te pup, în câte luni ești, mă rog, glume de-astea.
Când să intrăm în casă iese blonduța răvășită și speriată, zic stai să vezi c-a mințit asta, că poate nici n-a sunat-o coana Tanța, m-o fi pândit după perdea când a plecat nevasta de-acasă și pentru că-i plăcea de mine a băgat și ea din top…
Când, în urma ei, ăla mic, în puța goală alerga după ea.
– Nu vrei să jucăm monkey see monkey do?

Ce să vă zic, mi-a spus coana că sunt un bărbat de nota 20.
Am călcat tot ce-am găsit prin uscător și-am făcut și-un bulgur cu ficat de pui la cuptor că cică la întâlnirea aia cu Denzel le-a ținut doar pe cipsuri și limonadă, îi era o foame…

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.