Fără nicio legătură, am avut un amic, care lucra în marketing, care a murit după ce a ieșit din casă și s-a urcat în mașină, l-au găsit după câteva ore, la volan. Infarct, avea vreo 40 de ani. Înțeleg că nimeni nu a făcut scandal că l-a muncit soția până a căzut mort.

Anyway, ce voiam să zic sunt, de fapt, 2 lucruri. Când vedeți fluturat steagul ăsta al apărării celor mici, de către oameni sau companii care trăiesc, de fapt, din colaborări, traininguri și consultanță fix la instituțiile care îi au ca angajați pe cei mici, încercați să nu vă băgați foarte mult și să vă băgați 100% în a susține ceva. În majoritattea cazurilor, respectivii șantajează respectiva companie cu ceva, își măresc un contract sau vor un contract nou. Stați calmi și Chivas on, că lucrurile sunt mai complicate.

Second, legat de moartea ultimelor tipe, moarte atașată fff rapid locului de muncă, că na, vezi mai sus, citeam ceva de genul că șefii ăia răi nu i-au permis să sune la salvare și nu le-au permis nici colegilor.

În cazul în care e real, deși sunt aproape sigur că nu e real, pot înțelege că o femeie speriată de faptul că se simte rău, debusolată de atacul unui șef, probabil femeie, care nu o înțelege, poate să cedeze și să asculte așa ceva.

Dar voi, ceilalți care erați acolo și, în loc să sunați la 112, ați ales să vă ascultați micuțul șef, sunteți complici și meritați ce e mai rău. Voi sunteți mult mai vinovați decât cei ce v-au ordonat să nu. Pentru că un șefuț nu are asupra ta decât puterea pe care îl lași să o aibă. Deci moare o femeie lângă tine și tu nu suni la 112, pentru că ți-a zis șefu de la muncă să nu? Serios? Să alea alea maică-ta, în bube purulente, chin și cancer pancreatic?

Mizeriilor.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.