Vedeți că începem să ajungem la vârsta aia, în care vorbim mai mult despre cum s-a dus săracu cutare, era tânăr, bietul de el, nici ei nu știu de ce a murit, articole despre testamente și care sunt legile care guvernează sistemul (de exemplu, am aflat, la un moment dat că, în cazul în care aș fi moștenit ceva din “familia” în care am crescut, aș fi avut dreptul la doar 25% din cei ar fi luat ceilalți, pentru că, așa cum probabil mulți nu știți, frații doar după mamă sunt numiți vitregi)

Așa că, dacă sunteți în situații de genul acesta dar ați avut intenții de Al Pacino și aveți copii mici la vârste la care oamenii lui Gelu sunt deja străbunici, iar ceilalți doar bunici (serios, am lângă mine o tipă care are un copil la fii-mea în clasă, iar mama tipei e mai mică decât mine cu 2 ani), faceți ceva cu viața voastră, ca să puteți să fiți lângă copil măcar până când ajunge la vârsta la care poate munci singur. Asta dacă nu dă un cancer peste voi, dar aia e, ghinion.

Reanalizați-vă prioritățile. Ieșiți din casă. Banii sunt importanți, dar sănătatea e importanter, morți nu vă ajută cu nimic.

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur