E Weekend, prejudecătorii mei! Românii și prejudecățile

Era 1992, am făcut oleacă de tir cu arma la U Cluj, la poligon în Babeș. Prin Babeș era Dănuț drojdier tânăr, îl cunoșteam toți, omu’ nimănui, tare prietenos, ne invita la el des că mno, aveam țigări și nu mergeam cu mâna goală.
La un moment dat, auzim că pe Dănuț l a lovit o mașină. Cum eram bine cu banii (cunoșteam o seamă dintre oamenii de ordine de la Caritas, hihihi) ne strângem vreo 4 să mergem la Dănuț acasă (locuia în Gheorgheni cu maică sa și soră sa într-o garsonieră de 11 metri pătrați) cu o sticlă de votcă și două pachete de Viceroy.
Ajungem la bloc, un XJ parcat în față, mașină nouă, piele s.a.m.d. cu o urmă de indoitură pe capotă.
Numere de Cluj, noi cu ștou’: “hăhă, și o adus Dănuț acasă mașina care l o lovit”
Urcăm, deschidem ușa, “mno serus Dănuț!”. Dănuț, ca un bulibașă, cu piciorul rupt tras în ghips, cu măsuță de aia de dejun pe burtă (până atunci nu mai văzusem așa ceva) și cu camera plină de tot felul de chestii. Lângă el, așezată și ținându-l de mână, brunetă, înaltă, nu grozav de frumoasă da’ mno, o gagică.

Da, îi cum vă gândiți.

XJ ul nu mai e fiindcă s a vândut pentru altă mașină mai nouă, casă era, este și acum …tatăl fetei era mare ștab pe undeva printr-un oraș din județul Cluj, acu vreo câțiva ani era prefect, Dănuț are burtă, ochelari de soare pe care i poartă iarna în mall și doi copii făcuți cu prințesa.

Deci dragii moșului, iote exemplu de ce poți păți dacă te lovește o bombonică cu mașină scumpă.