S-au întâmplat câteva chestii înteresante prin lume în weekend, cât timp am fost eu prins cu ceva sărbătoriri și nu am simțit nevoia să le marchez.

1. Practic, Rusia a anexat Crimeea, amiralul forțelor navale ucrainiene a realizat că e rus din tată-n fiu și a schimbat tabăra și, în continuare restul lumii e foarte îngrijorat despre ce se întâmplă acolo. Pentru cei care încă își imaginează că cineva va ridica un deget pentru Ucraina

Ministrul german de Externe, Frank-Walter Steinmeier, s-a arătat sceptic, duminică, în privinţa unei eventuale excluderi a Rusiei din G8, pledând în favoarea calmării situaţiei în Ucraina
Formatul G8 este singurul în care noi, occidentalii, vorbim direct cu Rusia. Ar trebui, într-adevăr, să sacrificăm acest format?”, a declarat Steinmeier, într-o intervenţie la postul public german de televiziune ARD.

Deci da, așteptați navele NATO, care să rupă covrigu-n două. Pentru că sunt pe vine.

2. A fost preselecția pentru Eurovision. Realizați cât de tare a fost când aflați că au cântat moldoveanca aia de prezentatoare de la Mireasă pentru fiul meu și domnul Naomi, transsexualul cel mai faimos din românia. Care domn Naomi a ajuns chiar în finală.

A câștigat grupul format din Paula Seștiecămiminorul Seling și Ovi nuammaiauzitinviatameadeel Ovi, cu o melodie de un ștersism și un fadism înfiorător. Problema, față de anul trecut, când Cezar Castrato Ouatu (ce nume predestinat a avut omul acesta) a câștigat ca să se facă de cacao într-o rochiță ciclam, direct pe scena mare a concursului, este că pur și simplu nu aveam altceva de trimis. Anul trecut a fost ABCD, melodie pe care încă o ascult în mod frecvent. Anul ăsta, nimic.

Practic, e posibil să ne scoatem cu un loc mai bun măcar sin show, cei doi au deja experiență, au fost cei care ne-au clasat pe cel mai bun loc din istoria competiției și, sincer să fiu, mai prost decât Ouatu nu avem cum să ajungem.

3. S-au dat oscarurile.
A câștigat, ca de obicei, filmul în care se suferă mai tare. Cu cât mai tare suferința, cu atât mai repede vine oscarul. Așa și cu filmul cu sclavii intelectuali, care, între 2 biciuiri, poartă discuții universitare demne de monologurile lui Liiceanu în fața statuii lui Adrian Păunescu. Au suferit, au plâns, și-au luat bice pe spinare, prin urmare, toată durerea asta a merita recompesată cu un Oscar.

Sărmanul diCaprio, iar a rămas pe dinafară.
Ghinion sau conspirație?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.