Nu reușesc să îmi aduc aminte unde am citit ieri fraza de mai sus mai sus și îmi pare teribil de rău. Pentru că este genială și sintetizează perfect concepția noastră, a scăpaților din comunism, despre turism.

PĂ BANII MEI EU SUNT STĂPÂN AICI, BĂ!

Pentru românul de rând a fost prima oară când s-a întânit cu tursmul conceptual, turismul gândit ca un tot unitar, sărind direct de la turismul de brigadă, în care tovarășii primeau anual dreptul de a se odihni 12 zile lucrătoare, după greaua muncă de a ciordi din fabrică, pentru a putea da șpagă doamnei de la alimentara, mecanicului auto etc.

Și atunci a înțeles că, dacă el dă bani, înseamnă că el e jupân. Asta s-a asimilat rapid, clientul nostru, stăpânul nostru.
Am văzut la tv Burj Al-Arab? Vrem și noi! Costă 1000 de dolari pe noapte? Nu are cum, trebuie să ne dea mai ieftin.

Vrem condiții de lux, vrem plazme în camere și room service, vrem mini bar și schimbarea prosoapelor în fiecare zi, eventual și un blow job mic, înainte de somn, din partea casei. Dar nu suntem dispuși să plătim pentru asta.

Mi-a povestit fratele meu, voiajorul prin lume, că în Fidji a plătit 150 de dolari (așa îmi aduc aminte, dacă greșesc și a fost cineva acolo, să mă corecteze) pentru o zi de acces pe plaja unei insule. Neavând nimic inclus în acel preț, gen băuturi sau mâncare. Da, s-a simțit rege, dar a plătit.

În fine.
O mică bârfă din domeniu.

Am aflat și eu, la spartul târgului, cum trăiesc blogurile de turism. Pachetele alea pe care ei le prezintă drept miezul din dodoașcă, cu super reduceri și altele, de fapt sunt formate din prețul agenției+banii pentru bloggerul de turism. Toată lumea e fericită, clientul e fericit, pentru că are impresia că a cumpărat ceva la preț de chilipir, bloggerul face un bănuț, agenția vinde și ea.

Nu e neapărat ceva rău, doar că mi se pare o mică înșelătorie, pentru publicul tău. Nu mi-aș permite niciodată să îmi mint cititorii, cum că vor cumpăra ceva la preț de chilipir, când de fapt acel ceva e la prețul de listă plus comisionul meu.

În fine, poate gândesc eu greșit.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.